joi, 26 octombrie 2017

SĂRBĂTORI ȘI CREDINȚE (XI). SĂRBĂTORILE LUNII NOIEMBRIE

Șărbătorile din luna noiembrie-Brumar în calendarul popopular- sunt, ca majoritatea sărbătorile din ortodoxia română, o simbioză de credințe și tradiții precreștine cu cele creștine. De asemenea, în afara sărbătorilor creștine, românii mai țin și în această lună, sărbători precreștine.
Icoana Sfântului Mina -făcătoare de minuni
din Biserica ,,Sfântul Mina"
din București
1 noiembrie este, în calendarul ortodox, Sărbătoarea Sfinților doctori fără arginți Cosma și Damian din Asia ( în calendarul catolic, pe 26 septembrie este sărbătoarea Sfinților doctori fără arginți Cosma și Damian din Arabia). Cei doi frați, Cosma și Damian, au trăit în vremea lui Dioclețian ( sec. III) și îngrijeau oamenii bolnavi fără bani și nu aduceau jertfe zeilor romani. Ei au fost victemele persecuțiilor religioase ordonate de Dioclețian, fiind omorâți, prin tăierea capului. Cultul lor s-a răspândit în toată lumea creștină, după ce s-a constatat vindecarea celor bolnavi, care se rugau celor doi frați, pentru însănătoșire.
8 noiembrie Sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil este pregătită de sâmbăta de dinaintea acestei zile, când românii sărbătoresc Moșii de Toamnă. Despre credințele și tradițiile acestei mari sărbători, care este exemplul cel mai relevant al simbiozei dintre ritualurile precreștine care pun accent pe ideea de nou pentru om și casa sa și cele creștine, care pun aceent pe izbăvire și mântuire, voi scrie altă dată.
11 noiembrie Sărbătoarea Sfântului Mina, numită în tradiția populară Sărbătoarea Hoților/Tâlharilor, este sărbătoarea celor păgubiți dar și a hoților și tâlharilor, care cred că rugăciunile lor către acest sfânt îi va feri de justiție sau de răzbunarea celor păgubiți de ei.  Sfântul Mina este ocrotitorul Jandarmeriei Române.
   Se spune că în această zi, nu trebuie să speli sau să calci rufe, pentru a feri casa de incendiu, în schimb trebuie să faci rugăciuni adresate Sfântului Mina, pentru a-i descoperi pe răufăcători, în special pe hoți și pe ucigași. Îndeosebi femeile se duc la bisericile cu Hramul Sfântului și lipesc lumânările pe sfeșnic cu capul cu care se aprind, sperând că astfel se vor întoarce de la casele lor inimile făcătorilor de rău. La fel procedează și fetele dornice de măritiș, crezând că lumânările vor face inimile flăcăilor dragi lor să se întoarcă spre ele.
14 noiembrie Lăsatul Secului de Crăciun este un prilej ca familia și prietenii apropiați să se întâlnească și să petreacă, mâncând, bând și jucând. Pe vremuri, când nu era slabul ca model de frumusețe și sănătate, în această zi, fiecare trebuia să mănânce un ou, pentru a fi gras și rotunjel ca oul. Dacă un copil strănuta, oamenii din preajma lui trebuiau să-i dea o vită, pentru a avea parte și noroc la vite. După festin, oalele se spală și se pun cu gura în jos ca duhurile rele să nu se furișeze în ele. A doua zi, se Spolocane, restul mâncării se aruncă afară, spre răsărit, femeile rugându-se ca păsările cerului să nu le strice recoltele, după care  spălă (  sau mai corect este  spalau) mesele cu leșie ca vasele să nu fie înfruptate în timpul postului, după care pleacă  la crâșma pentru că aici se spală gura și stomacul, pentru ca să fie curate de-a lungul postului, Această ,,spălare" durează toată ziua. Obiceiul acesta se păstrează în mediul rural.
14- 15 noiembrie Sărbătoarea Filipilor de toamnă, stăpâni peste fiarele sălbatice, , în special ai lupilor, ocrotitori ai vitelor dar păgubitori, dacă sărbătoarea lor nu este ținută. Și despre Filipi, voi scrie altă dată.
21 noiembrie Ovidenia sau Sărbătoarea Intrării Maicii Domnului  în biserică este Sărbătoarea Luminilor. În această sărbătoare creștină, oamenii mai sărbătoreau una populară, Filip Șchiopul când se făceau rugăciuni pentru însănătoșirea șchiopilor. În ziua de Ovidenii, femeile ungeau gura cuptorului, ca să nu mai fie vorbite de rău. În această zi, ,, s-ar fi vedit lumea pe care Dumnezeu a blagoslovit-o la Blagoviștenie, sărbătoare ținându-se, pentru vederi". Tot pentru vederi, se păstra în această zi o crenguță cu 7 prune și câteva alune și se sfințea un fior de cânepă, care se folosea pentru ștergerea ochilor, în timpul anului.  Se spune că în această  zi  se deschide cerul ( ca și la Crăciun, Anul Nou, Bobotează, Paști, Sfântul Gheorghe) și atunci se văd de cei buni cerul și frumusețile lui și se priveghează. În Bucovina, se mai țin Moșii de Ovidenii, când se dau de pomană lumânări, apă și colaci, în special pentru cei care au murit în întuneric sau pentru cei înecați. De asemenea, se dau lumânări pentru cei morți la biserică sau se aprind la morminte. Se spune că lumânarea care se dă pomană la Ovidenii nu se stinge niciodată. Se dă de pomană lumânare și pentru sine, aceasta fiind ,,lumina de veci". În Bucovina, se aprindeau focurile rituale.  și se bea o bătură rituală covașa, făcută prin fermentarea făinei de porumb și de grâu.Se pare că această Sărbătoare a Luminii a fost una precreștină, peste care s-a suprapus Sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în biserică.
  În această zi, se interpretează fenomenele meteorologice: dacă ninge, va fi o iarnă grea, dacă cerul e senin și cu soare, va fi o vară secetoasă, dacă va fi o zi înnourată, fără ploaie, va urma un an cu boli multe,iar dacă plouă, va fi un an bun, îmbelșugat.
25 noiembrie  Sărbătoarea Sfântei Ecaterina te ferește de boli. În această zi, se postește, pentru a te feri de boli, în special de nebunie (în tradiția populară, se crede că Sfânta Muceniță Ecaterina a fost nebună).
26 noiembrie Sărbătoarea Sfântului Stelian când femeile fac rugăciuni pentru a fi ferite de Samcă Samca este cea mai primejdioasă ființă, dintre duhurile necurate, care chinuie femeile când  nasc, după care le chinuie pruncii.
30 noiembrie Sărbătoarea Sfântului Andrei, despre care am scris în Credințe și tradiții (VIII). Obiceiuri de Sfântul Andrei.
  Că este bine sau că nu este bine să ținem și obiceiurile mai puțin creștine în sărbătorile creștine, nu știu dar știu că este mai corect să păstrăm obiceiurile decât să sărbătorim Halloween, pe 31 octombrie. Măcar aceste obiceiuri ne arată vechimea și continuitatea noastră în acest spațiu. Până unde este permisă aculturația și cine va câștiga în procesul de globalizare, tradiționalismul sau aculturația, depinde doar de noi cum vom ști să filtrăm elementele de cultură și de civilizații venite din afară.
Pe curând,
Earnest

vineri, 20 octombrie 2017

SOCRATES ȘI CONTEMPORANII

 
Socrates (469-399 î.e.n)
   Întotdeauna am fost fascinat de filosofii greci, iar Socrates este filosoful meu preferat. Am constatat că , în afară de filosofii creștini, chinezi ori indieni, ceilalți filosofi, care au urmat în toate timpurile și spațiile, au preluat ideile grecilor, dezvoltându-le sau ,,răsucindu-le", dându-le o altă ,,formă" dar care au aceelași fond. În ceea ce privește  cunoașterea societății, a pulsului ei, filosofii greci au dat dovadă de realist și, cu regret, constat că nimic nu s-a schimbat în societate și în om. Acest lucru l-am surprins pe acest blog, în ,,Lucian din Samosata și contemporanii". 
 Știm că marele gânditor a fost judecat și condamnat la moarte, în urma acuzațiilor făcute de Meletos-poet obcur, Anytos-retor și Lycon- tăbăcar bogat. Actul de acuzare era astfel întocmit: "Eu, Meletos, fiul lui Meletos, din dema Pitthea, acuz sub jurământ pe Socrates, fiul lui Sophroniscos, din dema Alopex. Socrates se face vinovat de crima de a nu recunoaște zeii recunoscuți de cetate și de a introduce divinități noi; în plus, se face vinovat de coruperea tinerilor. Pedeapsa cerută: moartea".
   În fapt, Socrates i-a deranjat pe atenienii ,,#rezist",pentru că el făcea distincția între  în­tre ceea ce este aparență, fenomen și strălucire trecătoare și între esență, ființarea nesupusă vicisitudinilor și capriciilor de moment, în epoca în care Atena decăzuse moral și economic, ca urmare a războaielor persane și a războiului peloponeziac.  Contemporanii săi spun că la Ate­na, în semn de doliu național, teatrele și palestrele s-au închis, măsuri  excepționale pentru acele timpuri. 
   Însă,  în anul 2012, după 2500 de ani de la moartea sa, într-un proces rejudecat, simbolic, în Grecia,  din inițiativa Fundației Onassis, Socrates a fost achitat, fiind reprezentat de zece avocați și apărători ai drepturilor omului
  Datorită lui Platon și Xenofon, cunoaștem filosofia lui Socrates, pentru că marele filosof nu a lăsat nimic scris. 
   În gura lui Socrates sunt puse următoarele ziceri: ,, Copiii din ziua de astăzi iubesc luxul. Nu au maniere, disprețuiesc autoritatea și dovedesc lipsă de respect față de bătrâni. Nu se mai ridică în picioare când bătrânii intră în încăpere. Își contrazic părinții, mănâncă în grabă delicatesele la masă, stau picior peste picior și sunt tirani cu profesorii. Tinerii din ziua de astăzi nu se gândesc decât la ei înșiși. Nu au pic de respect pentru părinți sau pentru persoane în vârstă. Vorbesc ca și cum ei înșiși ar ști totul și ceea ce noi considerăm înțelepciune este lipsit de revelanță pentru ei. Cât despre fete, sunt directe, lipsite de modestie și nefeminine în limbaj, comportament, îmbrăcăminte".
  Cred că recunoașteți în zicerile lui Socrates o mare parte a generației actuale. Socrates ca și Lucian din Samosata este atât de contemporan cu noi, încât nu ne vine să credem că au trecut peste 2000 de ani de la zicerile lor!
Pe curând,
Earnest

joi, 19 octombrie 2017

DESPRE DANSURI NAȚIONALE

Călușarii
  Pe 6 octombrie 2017, la Muzeul Țăranului Român din București a avut loc premiera filmului documentar ,,Dansul Soarelui" , în regia lui Corneliu Gheorghiță.,,Dansul Soarelui"   este un documentar despre Căluș, mai cu seamă despre desacralizarea unui dans străvechi. Acest dans este pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității al UNESCO, fiind recunoscut ca dans național specific doar românilor. Călușul sau Călușarii se juca și se joacă în săptămâna de dinaintea  Rusaliilor, având un scop tămăduitor. Unele documente istorice,  atestă practicarea dansului și cu alte ocazii, de exemplu, dansul executat de soldații lui Mihai Viteazul, "călușerii", ce se aflau sub conducerea căpitanului Baba Novac, în cadrul sărbătorii date de Sigsmund Bathory ,în anul 1599, la Piatra Caprei, lângă Alba Iulia.
Hora de la Năsăud
  Al doilea dans național românesc este Hora. În luna mai 2017, România a intrat în Cartea Recordurilor pentru cea mai mare horă din lume, care s-a jucat la Năsăud, de Ziua Costumului Național. S-au prins în Horă, îmbrăcați în costum național, 10.000 de persoane.
    Etnologii spun că dansul înseamnă celebrare și reprezintă un limbaj de exprimare în ritualurile religioase, o eliberare în extaz în unele dansuri sacre, o ,, explozie" a instinctului Vieții, în dansurile profane. Dansul este un limbaj, dincolo de cuvânt ( dansul nupțial al păsărilor ne arată acest lucru).
  Cele mai simbolice dansuri au rămas în istorie: Dansul lui David în fața Chivotului Legii, Dansul care-l răpea și-l purta într-o rotire fără sfârșit  pe Rumi ( fondatorul Confreriei Dervișilor, cel mai mare poet liric din toate timpurile) ori Dansul Cosmic al lui Shiva.
   Din lista mare a dansurilor, se desprind dansurile populare, care au la originea lor, fie un ritual religios din vremuri îndepărtate, fie nevoia oamenilor de a se elibera de ceva, de a se bucura, de a fi alături cu semenii săi. Unele dintre dansurile populare au fost declarate dansuri naționale.
    De regulă, în dansul național, dansatorii poartă costume tradiționale sau un costum specific dansului, cum ar fi pentru Can-Can ( Franța), Tango ( Argentina), Samba (Brazilia). Sunt țări care au mai multe dansuri națioanale ( de exemplu, Îndia are cele mai multe dansuri naționale, specifice fiecărei regiuni), în timp ce SUA nu are un dans național ( este firesc acest fapt, de vreme ce națiunea americană s-a format din mai multe etnii). Însă, SUA este locul de origine al multor dansuri moderne: Hip-Hop și a deviatului său Rock and Roll, iar  Square Dance ( atestat documentar în secolul al XVI-lea în Anglia) a fost declarat în 23 de state americane ca dans de stat oficial. De asemenea, în SUA există Muzeul Național de Dans și Ziua Națională a Dansului, în ultima sâmbătă din luna iulie.
    Sunt dansuri naționale, care se dansează în multe țări ca Tangoul, Samba, Polka ( Polonia), Tarantella (Italia), Syrtaki (Grecia) sau sunt cunoscute și jucate în țările vecine lor ca Ceardașul ( Ungaria), Kalinka, Cazacioc (Rusia), Flamenco (Spania).
  În anul 1982, Consiliul Internațional al Dansului, un ONG partener UNESCO, a introdus Ziua Internațională a Dansului în dată de 29 aprilie, cu scopul de a atrage atenția publicului larg asupra artei dansului, ca parte integrantă a culturii umane.
 Poftiți la dans, doamnelor și domnilor!
Pe curând,
Earnest



 .