luni, 27 iulie 2009

PELERINAJUL INTRE CREDINTA SI TURISM





Se stie ca in toate religiile mari au existat si exista deplasari, procesiuni scurte ori lungi si dificile spre locuri sacre. De exemplu, evreii au plecat in desert timp de 40 de ani in cautarea destinului, budistii indieni merg la Benares, in timp ce budistii japonezi merg la Shikoku. La mahomedani, una dintre cele 5 porunci este sa se mearga macar o data in viata la Mecca. Crestinii mergeau la Ierusalim si chiar au organizat cruciade pentru eliberarea locurilor sfinte din mana mahomedanilor.
Pelerinajul, ca notiune nu ca fenomen, isi are originea in calatoriile spre Ierusalim. In Evul Mediu, calatorul trebuia sa poarte o pelerina anume (de aici denumirea de pelerin si pelerinaj) pentru a fi recunoscut, pentru ca lui i se acorda in hanuri cazare si hrana gratuit, era adapostit si omenit de gospodari, iar el se angaja ca se va ruga si va duce mici ofrande la locurile sfinte pentru si de la cei, care l-au omenit.
Cu timpul, pelerinajul crestinilor s-a indreptat si spre alte locuri, unde au trait sfintii, unde au savarsit minuni, unde se afla moastele lor. Roma a devenit al doilea loc de pelerinaj, urmat de Canterbury, apoi de zeci, sute, iar astazi mii de locuri sacre. In Romania exista multe locuri de pelerinaj, dar cele mai des vizitate sunt cele de la Sfanta Parascheva din Iasi, de la Sfantul Dumitru din Bucuresti si de la Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava. Multi crestini cauta, in locurile sacre din tara lor dar si din alte spatii si religii straine lor, o lumina care sa-i ilumineze, raspunsuri la intrebari metafizice, cer ajutor pentru a fi vindecati, pentru a reusi in viate de famile si in societate. Mai exista o mare categorie de crestini care vizitează aceste locuri, in vacante, pentru a se odihni, pentru a face fotografii, pentru o anumita nevoie de implinire culturala, pentru a incerca sa cunoasca alte culturi si, la final dau cate un acatist sau o ofranda. Acest interes de a cunoaste ceva despre locul acela reprezinta diferenta intre pelerin si turist.
In desele mele vizite la locurile sacre, recunosc ca nu m-am purtat ca un adevarat crestin pelerin, pentru ca am facut si turism, dar stiu ca m-am purtat civilizat: am fost imbracat decent, nu am facut zgomot, m-am rugat in liniste, am platit acatiste si am dus jertfe, dar am vizitat si muzeele, am facut fotografii si m-am laudat ca am vizitat acele locuri. Insusi aceste locuri sacre m-au indemnat sa fac si turism, pentru ca a trebuit sa platesc la intrare, pentru a ma ruga, sa platesc pentru a fotografia si a filma. As putea spune ca Satana isi baga coada in locurile sacre, pentru ca imi distrage atentia de la scopul pentru care m-am dus acolo, ispitându-ma sa cumpar "amintiri" de la carti si obiecte de cult la obiecte care nu nimic de a face cu sacralitatea.
Ma intreb ca orice crestin onest: oare care este diferenta intre crestinul care face turism in timpul pelerinajului si laicul-fan care face pelerinaj la mormintele: lui Karl Marx la Londra, lui V. I. Lenin la Moscova, lui Buenaventura Durruti la Barcelona, lui Elvis Presley la Graceland, lui Jim Morrison la Paris si va urma, probabil cat mai curand, la Michael Jackson?
Va invit sa meditati atunci cand sunteti intr-un loc sacru, daca sunteti acolo ca pelerin sau ca turist si poate veti gasi raspunsul la toate neimplinirile dumneavoastra dar si la ale noastre, ale omenirii, in general.
Pe curand,
Earnest

duminică, 19 iulie 2009

MONUMENTE UITATE ( V). BISERICILE DIN LEMN DIN JUDETUL BACĂU

Biserica din lemn de la Scorţeni
Judecata de Apoi-Scorţeni
"Biseicile din lemn din Romania sunt produse ale geniului nostru popular" ( Lucian Blaga)

In Romania, exista in jur de 1200 de biserici din lemn construite inainte de anul 1900. Cea mai veche biserica pastrata este datata in secolul al XIV-lea si se afla la Putna. Putini credinciosi si turisti cunosc aceasta biserica si se opresc sa se roage sau sa o viziteze, pentru ca majoritatea se indreapta spre ctitoria- necropola a lui Stefan cel Mare si Sfant. 8 biserici din lemn din Maramures sunt trecute in patrimoniul mondial, fiind protejate de UNESCO. Insa sunt foarte multe biserici din lemn trecute in patrimoniul national, unele dintre ele fiind unicate in Europa, cum sunt cele in catei pe stalpi din Banat sau cele din nuiele (se mai pastreaza una in Botosani si alta in Republica Moldova). In judetul Bacau, se pastreaza in jur de 60 de biserici din lemn, o parte dintre ele sunt pe lista monumentele istorice. Majoritatea bisericilor au fost ridicate in perioada fanariota, cand au crescut numarul impozitelor pe care trebuia platit de fiecare moldovean, exceptand scutelnicii, ceea ce a dus la scaderea veniturilor. Moldovenii nu au uitat nici atunci de Dumnezeu, dar nu au mai putut ridica biserici din piatra ori din caramida, pictate in interior si exterior, ci au ridicat biserici din lemn, frumos sculptate de catre mesterii locali, iar unele dintre ele au fost pictate, fie direct pe lemn, fie pe panza, care a fost lipita pe lemn. Putini localnici constientizeaza valoarea acestor monumente, iar autoritatile locale nu au nici macar grija de a le trece pe situl primariei sau sa puna indicatoare : "monument istoric". De exemplu, in satul Scorteni, din comuna cu acelasi nume se afla 2 valoroase monumente: Biserica din lemn si Biserica Sfintii Voievozi pictata de Nicolae Tonita. Cunosc oameni de cultura din acest judet, care nu stiu ca in judetul nostru este o biserica pictata de Tonita, cam in aceasi perioada cand pictorul a pictat Duraul. Nu exista niciun indicator, pe raza comunei, care sa te indrepte spre aceste monumente. Biserica din lemn de la Scorteni a fost ridicata la 1774, pe locul vechiului Schit Merisori, pe care traditia l-a atribuit lui Stefan cel Mare si Sfant, care a improprietarit pe aceste meleaguri 4 familii de razesi. Biserica este trecuta in patrimoniul national, datorita elementelor de arhitectura. Biserica este ridicata pe temelie din piatra. Planul bisericii este treflat, pronaosul si altarul, pentagonale, iar absidele laterale au cate trei laturi. Boltile, in forma de trunchi de piramida cu retrageri în trepte ale grinzilor, se sprijina pe baze dreptunghiulare în pronaos si altar, si pe o baza octogonala în naos. Valorii arhitecturale, data de sistemul de boltire si de imbinarile barnelor în coada de randunica, i se adauga elemente decorative ca: braul în torsada, cheile de bolta sculptate, registrele succesive de dinti de ferastrau si stâlpii sculptati. Iconostasul are una din icoanele imparatesti datata 1809 si semnata Mihail Zugrav, iar usile imparatesti sunt sculptate cu motivul vitei de vie care creste din cornul abundentei si sustine medalioane pictate. De asemenea, pe patratul cheii de bolta a naosului este pictat Dumnezeu.De remarcat, sunt inscriptiile nedescifrate, care sunt sculptate, pe peretele exterior, din partea altarului. Biserica are o panza nedata, care reprezinta Judecata de Apoi, care de curand a fost "impodobita" (dupa cum vedeti in imaginea de mai sus), cu un prosop, care nici nu este macar lucrat manual si cu motive locale. Ma intreb, preotul-paroh nu a vazut cat de caraghioasa si inestetica este imaginea icoanei cu acel prosop? Cum a putut accepta uratirea unei icoane atat de valoroase, pe care specialistii o considera unicat in Romania? Ce pazesc tovarasii de la Patrimoniu? De fapt, totul este un talmes balmes in curtea celor doua monumente: de la gainele care scormonesc pe langa fundatiile bisericilor, la mieii pe care parintele ii sacrifica in fata bisericii, pentru a-i comercializa, la taierea unor copaci, desfiintarea aleilor cu liliac si liane, care altadata incantau privirea credinciosilor si a vizitatorilor, care numeau locul "Raiul de pe Pamant".
Cazul monumentelor din Scorteni nu este unic in judet! Mai Marii Bisericii ar trebui sa-i sanctioneze pe preotii care nu stiu sa respecte valoarea de monument, cei de la Patrimoniu ar trebui sa-i amendeze, iar presa ar trebui sa-i incondeieze!
Pe curand,
Earnest

duminică, 12 iulie 2009

MONUMENTE DISTRUSE (I). MANASTIREA BUCIUM, JUDETUL BRASOV



In istoria noastra, exista trei perioade cand au fost distruse diferite monumente laice sau ecleziastice, prin daramare cu tunurile sau cu escavatoarele, prin ardere, prin acoperirea picturilor cu var ori cu vopsea sau prin schimbarea destinatiei lor, prin acesta, noii proprietari nu au tinut cont de valoarea lor, provocand, din neglijenta sau din ignoranta, distrugeri. Cele trei perioade au fost: stapanirea habsburgica din vremea Mariei Tereza, prin generalul Bukow, perioada lui Carol I si perioada socialista.
Fiecare perioda de stapanire straina in spatiul romanesc a insemnat incercari de stergere din constiinta romanilor a tot ce inseamna identitate nationala. Doua elemente definitorii ale identitatii romanilor sunt limba si religia ortodoxa. Habsburgii au incercat, in Transilvania si Bucovina, sa-i germanizeze si sa-i catolicizeze pe romani. Nereusind sa-i determine sa treaca la catolicism, au incercat un compromis: crearea Bisericii Unite sau Greco-Catolica, cu promisiunea ca le vor recunoaste romanilor drepturille politice. Actul semnarii unirii i-a nemultumit si pe reformatii maghiari din Transilvania, carora le convenea mai mult mentinerea ortodoxiei romanilor, pentru ca prin unirea celor doua biserici, ei vedeau intarirea catolicismului. Au inceput represiunile impotriva romanilor ortodocsi din doua directii: din partea austriecilor si din partea maghiarilor. Preotii romani si credinciosii din biserici si manastiri au fost arsi de vii, schingiuti, spanzurati, aruncati in fantani. Au fost arse sau distruse de tunuri 300 de biserici si manastiri din Transilvania. Maria Tereza l-a trimis pe generalul Bukow ca sa-i convinga pe romani sa treaca la Biserica Unita. Nici tunurile, nici focul, nici sabiile nu au reusit sa-i convinga pe razvratiti. Care a fost soarta lui Bukow? A murit, pe o strada din Sibiu, zdrobit de copitele cailor. Doua mari evenimente a consemnat istoria, cand crestinii au omorat alti crestini pe criterii religioase: Noaptea Sfantului Bartolomeu si vanarea romanilor din Transilvania. Ambele maceluri au fost savarsite de Biserica Catolica. Oare in numele cui?. Calugarul Efrem descria macelul generalului Bukow in "Plangerea Manastirii Silvasului", scrisa la Prislop, una din manastirile"zugravite" de general.
Astazi ma voi opri la una dintre cele 37 de manastiri distruse de Bukow, din Tara Fagarasului, si anume, la Manastirea Bucium. Aceasta nu a fost una dintre cele mai marete manastiri, dar este importanta prin asezarea sa si prin ceea ce a insemnat in constiinta romanilor din acele locuri. Aceasta manastire este situata in comuna Sinca Veche, asezare aflata la frontiera imperiului cu Muntenia. Pe teritoriul comunei Sinca Veche se afla unul dintre cele mai vechi locasuri de cult din lume, datat cu o vechime de 7000 de ani: Templul Ursitelor, sapat in gresie, transformat in locas crestin. Manastirea Bucium a fost ultima distrusa de Bukow din Tara Fagarasului. Se spune ca staretul Isaia si calugarii s-au inchis in manastire, rugandu-se , in timp ce ghiulele din tunurile lui Bukow nu nimereau biserica. Furios, generalul a ordonat sa se dea foc bisericii. Au ars si zidurile bisericii si calugarii. Doar staretul Isaia a scapat, trecand prin flacari cu cateva icoane si odoare bisericesti, luand drumul muntilor. Si odata ajuns sus, pe culmi, a rostit o rugaciune asa de aprinsa, ca a pravalit o lespede uriasa de piatra, care astupa gura unei pesteri. Si dupa ce a ascuns odoarele acolo, a pravalit lespedea la loc. Dar cu viata n-a scapat nici batranul parinte Isaia. Porniti pe urma lui, soldatii l-au prins, i-au taiat capul ca unui talhar si i-au aruncat trupul intr-o fantana adanca din poiana manastirii Bucium. Din acea fantana, a tasnit chiar a doua zi o apa limpede si tamaduitoare, care mai vindeca pana azi multimile de oameni ce vin sa se lecuiasca la Bucium. Dar nu i-a fost sortit, acestui loc sa fie lipsit de un locas de cult. Regina Maria
a dorit sa refaca manastirea, in anul 1928, sub denumireea "Intregirea Neamului Romanesc", proiect abandonat datorita crizei economice. In anul 1953, Elisabeta si Ion Sandru au vrut sa refaca Manastirea pentru Pacea Lumii, proiect oprit de Securitate. Abia in anul 1995, noua biserica a manastirii a fost refacuta. Anul acesta, manastirea a fost supusa unnei noi incercari: staretul Iosif Sava dorea sa-si satisfaca fanteziile sexuale cu credincioasele. Daca spiritul credintei, in acele locuri, nu au pierit sub tunurile lui Bukow, nici sub ochii vigilenti ai slujitorilor vechiului regim socialist, nu cred ca va piere, datorita unui calugar ratacit.
Asadar, va invit sa vizitati locurile sacre de la Sinca Veche si cred ca va veti simti mai bogati spiritual.
Earnest

duminică, 5 iulie 2009

ROMÂNIA O MAHALA CU O POPULATIE PORNO ȘI DE TÂMPIȚI




Sunt multi straini care au invatat sau care invata limba romana din mai multe motive: si-au facut studiile in Romania, s-au casatorit cu romani, muncesc in Romania sau au dorit sa-i poata citi in limba romana pe Eminescu, Blaga, Sadoveanu si sa cunoasca cultura si civilizatia romaneasca, care sunt atat de fascinante pentru toti care reusesc sa patrunda in profunzimea lor. V-ati intrebat vreodata ce ar vedea in Romania, cei care au studiat la ei acasa toate acestea si vor sa vina sa vada cu ochii lor Romania?
Ar fi foarte incantati de peisaj si ar exclama ca Romania este o tara frumoasa dar pe alocuri prost gospodarita. Ar admira monumentele care si ele sunt prost gestionate. Ar citi in biblioteci carti pe care nu le gasesc la ei acasa. Ar vizita muzee interesante dar si muzee prost organizate Si-ar bea cafeaua pe o tersa si ar privi strada cu personaje, pe care le vad si la ei acasa dar care se manifesta altfel, pentru ca fiecare popor se caracterizeaza printr-un anumit temperament. Nu ar fi mirati de faptul ca unii scuipa pe strada, ca altii cersesc, ca putini se plimba in masini luxoase si sar direct din masina pe strada si invers, pentru ca dintre acestia sunt in toata lumea. De asemenea, nu i-ar deranja prea mult gropile de pe unele drumuri, aglomeratia, poluarea, injuraturile, pipitele si papitoii, pentru ca nimic in lume nu este perfect. Dar cred ca s-ar mira si nu ar intelege atunci, cand seara, intorsi la hotel ar deschide televizorul si ar vedea o Romanie ca o mahala populata de oameni tampiti si porno. S-ar intreba: ce are acest popor de-i place sa faca din viata lor o mahala? In ce tara sunt promovate la televizor si facute vedete eleva porno, profesoara porno, mama porno, bunica porno? In ce tara Presedintele spune ca toti cetatenii, care au urmat o scoala sunt tampiti, pentru ca scoala"scoate tampiti".? S-ar chiti acei straini si ar ajunge la concluzia ca asa este, pentru ca nimeni nu ia atitudine si accepta sa se faca din tara lor o mahala, ca fac audienta la emisiunile unde personaje mai mult sau mai putin pregatite se mahalagesc sau la emisiuni unde vin si se lauda personaje porno ori acorda inca incredere unui cetatean care i-a facut tampiti.
Intorsi acasa, ei vor uita de Eminescu, Voronet , Prejmer, Sighisoara, Brancusi, Grigoresu, Cucuteni, Sarmizegetusa, Tomis si vor povesti ca Romania este o mahala cu un popor porno si tampit. Poate atunci cand vor fi intrebati cum sunt tampitii in Romania si cat de porno sunt oamenii, isi vor da seama ca nu au intalnit niciun tampit pe unde au umblat si nu au reusit sa se culce cu un/o porno, pentru ca nu au avut timp. Sper ca vor dori sa se intoarca in Romania ca sa sa-i studieze pe tampiti si pe cei porno si nu-i vor gasi, pentru ca intre timp, tampitii s-au desteptat in mod subit, Parlamentul a votat legi impotriva a tot ce este porno si o lege a presei ceea ce a determinat inchiderea mahalalei. Ei vor fi dezamagiti iar noi mult mai sanatosi.
Pe curand,
Earnest