EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (LXXXI). JOSEPH CAMPBELL, EROUL CU O MIE DE CHIPURI

Joseph Campbell (1904-1987)

 ,,Dumnezeu a creat religii diferite pentru ca fiecare să se potrivească anumitor credincioși, timpuri sau țări. (...) Într-adevăr, omul poate ajunge la Dumnezeu dacă urmează oricare dintre aceste căi cu totală devoțiune.”

         ( Ramakrishna,  ,,The Gospel of Sri  Ramakrishna”)

    Joseph Campbell este un cercetător american în istoria comparată a miturilor și a religiilor, influențat de Yung, Freud, Joyce, care, la rândul său, a influențat mulți autori, printre care se numără și  George Lucas Jr., autorul, producătorul și regizorul celebrului film ,,Războiul stelelor” .

   În țara noastră, au fost traduse, din vasta sa operă, următoarele cărți: ,,Eroul cu o mie de chipuri” (2015),  ,,Căi ale fericirii. Mitologie și transformare personală” (2015), ,,Puterea mitului” (2020), ,,Istoria și legendele Sfântului Graal. Simbol, magie și mister în miturile arthuriene” (2020).

    Astăzi, vă recomand atât celor care cunosc istoria religiilor, cât și celor profani în acest domeniu,  ,,Eroul cu o mie de chipuri”. Joseph Campbell își proiectează cartea, pornind de la concepția sa asupra mitului și eroului. În viziunea sa, mitul este  ,,poarta secretă prin care energiile  nesecate ale cosmosului pătrund în manifestările culturale ale oamenilor”, iar eroul este ,, calea gândirii- dedicat și curajos”, care crede că adevărul ,,așa cum îl cunoaște el ne va elibera”. Persoana devenită erou, în urma unor ritualuri de inițiere, sanctificat (devenit semizeu sau sfânt,) are menirea de a se întoarce printre semeni, pentru a le fi de folos. El analizează miturile din spații diferite și marile religii: mozaismul, creștinismul (  Campbell este creștin catolic), brahmanismul, budismul, hinduismul, confucianismul, taoismul prin prisma psihanalizei ( îi citează frecvent pe Freud și Joyce), pornind de la conceptul de monomit.  Monomitul  este călătoria ciclică făcută de eroul mitic, care  se aventurează dincolo de lumea obișnuită într-o regiune a minunilor supranaturale, unde se află forțe fabuloase și unde  câștigă, după multe încercări-inițieri, o victorie decisivă. Eroul vine înapoi din misterioasa sa aventură cu puterea de a face bine semenilor săi. Astfel, cercetătorul își concepe cartea în două părți, cu câte patru capitole : Partea I ,, Aventura eroului” ( ,,Plecarea”, ,,Inițierea”, ,,Întoarcerea”,  ,, Cheile”), Partea a II-a  ,, Ciclul cosmogonic (,,Emanații”, ,,Nașterea din Fecioară”, ,,Transformările eroului”, ,,Disoluția”) Cartea mai are un Prolog ,,Monomitul” și un Epilog ,,Mitul și societatea”. În Prefață, autorul ne  dezvăluie scopul  acestei cărți : ,, ... de a dezvălui unele dintre adevărurile care ne sunt ascunse sub imaginile religiei și ale mitologiei prin adunarea mai multor exemple simple și prin permiterea înțelepciunii antice să se divulge de una singură”.

   Lectură plăcută!

   Pe curând,

   Earnest

   

DORINȚE

,, Căci îndărătnicirea omoară pe cei proști și nepăsarea pierde pe cei fără minte.” ( Biblia, Proverbe, 1:24-27)

     În această postare,  nu mă voi referi la dorințe, după zicerile lui Freud, și anume , acele  cu conținut sexual și agresiv, care sunt conservate în sisteme de idei inconștiente, crând conflicte inconștiente, maifestându-se în vise, în acte ratate și în diferite simptome, ci la acele sentimente, stări sufletești  pe care le avem și prin care dorim să se întâmple, pentru noi și pentru cei din jurul nostru, fapte benefice tuturor. Nu vreau dorințe utopice, ci reale, care să îndrepte răul ce se răspândește tot mai mult în societatea românescă.

  Așadar,

1. Aș dori ca în țara mea să dispară îndărătnicia și  nepăsarea, ca să nu mai avem proști și oameni fără minte, adică oameni lipsiți de valoare. Nu prostia în sensul  lipsei  inteligenței sau a minții le lipsește românilor, ci prostia dată de lipsa valorilor și a cunoașterii acestora. Abia atunci, când semenii mei vor cunoaște importanța valorilor și vor respecta pe oamenii valoroși prin ceea ce ei cunosc  și prin ceea ce ei fac și ne dăruiesc cu generozitate, ne va fi bine, nouă, tuturor.

2. Aș dori ca românii să-și iubească țara, cu teritoriul și oamenii care trăiesc pe acest teritoriu, să cunoască trecutul acestei țări, pentru a înțelege prezentul și pentru a lucra, împreună, la viitorul ei.

3. Aș dori să avem politicieni responsabili care să-și cunoască doctrina partidului din care fac parte și cărora să le pese de noi, nu numai de ei și de buzunarele lor pline ori de ambițiile personale, care nici măcar pe ei nu-i ajută.

4. Aș dori ca toți cetățenii țării mele, indiferent de etnie, să aibă simț civic și să respecte legile acestei țări, șă-și apere drepturile și să-și îndeplinescă obligațiile. 

5. Aș dori ca toți cetățenii să înțeleagă că ,,libertatea este o necesitate înțeleasă” și că libertatea lor nu constă în a nu purta mască, în a se zbengui pe străzi, parcuri, piețe publice, în perioade de epidemii sau de pandemii și să respecte opinia celor din jur, chiar dacă nu sunt de acord cu ea.

6. Aș dori să existe în țara mea formatori de opinii ( jurnaliști, comentatori politici) independenți, specializați pe anumite domenii, care să nu mai confunde noțiunile, care să vorbească în limba română, pe înțelesul tuturor, folosind englezismele  doar când vorbesc limba engleză. Erudiția lor nu stă în limba engleză, ci în cunoașterea problemelor pe care se străduiesc să le dezbată, în cunoașterea istoriei, culturii și a tradițiile cetățenilor din această țară.

7. Aș dori ca fiecare cetățean de la mic la mare, de la măturător de stradă la politician să-și recunoască vina în răspândirea acestui parșiv virus, SARS COV . Unii nu au respectat regulile de comportare în situații de pandemie, alții nu au elaborat politici sanitare care să micșoreze pericolul răspândirii acestui virus. iar unii l-au găsit vinovat pe Patriarhul țării, care nu a declarat că s-ar fi vaccinat sau pe cei nevaccinați, ca și cum ar exista siguranța că numai aceștia pot îmbolnăvi pe cei din jur.

8. Aș dori să nu se mai urască oamenii pe criterii politice, religioase, etnice sau de sex. Nimeni nu este mai bun decât ceilalți, pe aceste criterii. Oamenii sunt mai buni prin firea și educația lor.

9. Aș dori să am un Președinte și un Premier care să-și cunoască poporul, să-l înțeleagă, să-l respecte, care să cunoască valorile lui, să nu-i considere pe semenii lor proști, pe care îi pot fraieri doar pentru că i-au ales, pentru că prin aceasta recunosc că numai proștii pot să-i aleagă!

10. Și nu în ultimul rând, aș vrea să văd pe stradă oameni zâmbitori, îmbrăcați frumos, cu haine colorate, nu cu pantaloni rupți în genunchi, cu tricouri lălâi, cu geci negre sau gri, care să se  comporte civilizat. Nu mai vreau să aud tineri, ieșind pe porțile liceului, înjurând pornografic, să mai calc pe vreo flegmă scuipată în scârbă de un pretins educat, să nu mai văd hârtii și mucuri de țigări aruncate pe stradă, să nu mai văd bănci stricate prin parcuri sau mâzgăleli, care se vor a fi graffiti, pe clădiri, garduri, coșuri sau conteinere de gunoi. Aș dori să văd un film sau o piesă de teatru, fără să aud la urechile mele foșnituri de la ambalajul pufuleților, floricelelor, snacksurilor, bomboanelor, napolitanelor etc sau să suport mirosuri de ceapă, usturoi, ulei încins. 

 M-aș mulțumi ca măcar aceste dorințe, alese dintre multele mele dorințe, să se îndeplinească , să nu rămână niște utopii.

   Pe curând,

   Earnest

TREI TEME ICONOGRAFICE CU IISUS HRISTOS

,,Iisus Hristos este eternitatea care punctează istoria.” ( Petre Țuțea)

,,Iisus al durerii” ( sec.XV-XVI)
 Mănăstirea Bistrița, Vâlcea

   Trei teme iconografice rare se găsesc în iconografia medievală românească, care-l reprezintă pe Iisus Hristos, și anume: ,,Iisus al durerii”,  ,,Iisus în glorie” și ,, Iisus în patenă”.

       ,,Iisus al durerii”

  Această temă constă în reprezentarea lui Iisus  în mormânt, arătându-și rănile. De origine bizantină, aceasta se întâlnește atât în pictura ortodoxă cât și în cea catolică.

  În România,  tema ,, Iisus al durerii” o găsim reprezentată remarcabil în procosmodie, ca la Biserica Bolniței Mănăstirii Bistrița, din județul Vâlcea (cercetătorii nu au ajuns la o concluzie comună, privind creatorul acestei picturi) sau  la Bălinești, la Biserica ,,Sfântul Nicolae” ( sec al XV-lea), realizată de Ieromonahul Gavril ,despre care am scris pe acest blog. În bisericile catolice, pictura murală gotică păstrează mai multe reprezentări ale acestei teme, cum ar fi la bisericile din Mălâncrav, Vlaha, Sântimbru etc.

      ,,Iisus în glorie”

  Deși tema ,, Iisus în glorie” este de veche tradiție bizantină, ea este repezentată, în special, în Occident, în reliefurile portalelor bisricilor catolice în stil romanic sau în pictura murală a absidelor. Această temă cu sens escatologic ( soarta omului după moarte, la sfârșitul lumii și al Universului) constă în reprezentarea lui Iisus în mandorlă (aureola în formă de migdală, adică un cadru care înconjoară totalitatea unei figuri iconografice) de lumină, tronând pe un curcubeu. Uneori, mandorla este încadrată de simbolurile apocaliptice ale evangheliștilor, în care caz compoziția capătă și numele de tetramorf (reprezentare a celor patru simboluri evanghelice: înger, leu, taur și vultur într-o singură imagine)

Grozie, ,,Îisus în glorie” ( sec. XIV)
Biserica Strei ( Călan)

 sau ,,Iisus în tetramorf”. În țara noastră, ,,Iisus în glorie” apare pentru prima oară în Transilvania, în varianta tetramorf, în pictura murala a Bisericii Evanghelice din Homorod ( fostă catolică), realizată în jurul anului 1300 ( prin anul 2004, când am vizitat biserica, pictura abia se putea vedea; am găsit-o descrisă în arhiva lui Vasile Drăguț, care o desenase și o fotografiase, în anul 1964). Am văzut această tema reprezentată, în acelaș an, în Biserica Ortodoxă ,,Adormirea Maicii Domnului” din Strei (cca 1270), realizată de ,,zugravul” Grozie, probabil, după 1300.
    ,,Iisus în patenă”

  Această temă este caracteristică bisericilor ortodoxe, îl reprezintă pe  Iisus prunc, întins în patenă ( vas oval cu un  picior scund), ca reprezentare a Euharistiei (a

,, Iisus în patenă”, broderie
Mănăstirea Slatina, sec.XVI

 treia dintre cele șapte taine ale bisericii creștine, constând în gustarea pâinii și a vinului sfințite, simbolizând trupul și sângele lui Hristos), apărând în altar, în axul de est; uneori patena este așazată pe un altar cu ciboriu (acoperiș boltit pe patru colonete elegante), flancat de îngeri cu ripide (obiecte de cult, confecționate din metal  sau din lemn, în formă de paletă, împodobite cu imaginea unui serafim sau cu scene biblice, folosit în cursul unor ceremonii religioase)  și cadelnite. O astfel de reprezentare o găsim la Biserica ,, Sfântul Nicolae ” din Densuș, aparținând  ,,zugravului” Ștefan, sec. al XV-lea, dar și pe broderii, ca aceea pe care Domnitorul Alexandru Lăpușneanu a dăruit-o, în anul 1556, ctitoriei sale, Mănăstirea Slatina, ca  acoperământ pentru Sfântul Potir, care reprezintă "Sfânta Jertfă”.

    Probabil, vă întrebați de ce am găsit necesar să vă relatez despre aceste trei reprezentări iconografice. M-am gândit că, vizitând nonumentele menționate mai sus sau altele, să știți ce reprezintă,  dacă nu veți avea ghid, preot sau vreun profesor de religie care să vă explice . Suntem obișnuiți să vedem în biserici reprezentări ale lui Iisus pe cruce sau Coborârea de pe cruce, Pieta, Coborârea în Mormânt, Urcarea la Cer, Iisus Pantocrator și alte teme binecunoscute tuturor, mai puțin, cele pe care vi le-am prezentat, mai sus.

   Pe curând,

   Earnest

   

 

                                         

                                                               

MONUMENTE RESTAURATE/REFĂCUTE (IV). BISERICA DIN LEMN URȘI, JUDEȚUL VÂLCEA

"Ca pictor restaurator trebuie să ai credinţă şi să fii trăitor al vieţii bisericeşti."

(Dan Mohanu)

Jale mare în lumea intelectuală românească: Cărtărescu, veșnic candidat la Premiul Nobel pentru Literatură, nu a fost luat în considerație de juriu, nici în acest an!. Foarte bine: merită un scriitor român să primească acest premiu, care nu încetează să vorbească cu dispreț (ca și fizicianul ,,poliglot” Patapievici) despre poporul său, numindu-i pe români necivilizați, mârlani, răi, egoiști, bârfitori etc. ? Nu i-am auzit pe elitiștii intelectualității românești să se bucure pentru Marele Premiul European Patrimoniu / Premiile Europa Nostra 2021, pe care l-a câștigat la Veneția Proiectul de reabilitare pentru Biserica de lemn din satul Urși, comuna Popeni, județul Vâlcea. De asemenea, proiectul a câștigat, și Premiul Publicului. Menționez că aproximativ 7.000 de cetățeni din întreaga Europă au votat online pentru Premiul Publicului, prin intermediul site-ului Europa Nostra. Proiectul a fost inițiat în 2009 de arhitectul Șerban Sturdza și s-a desfășurat cu ajutorul a peste 100 de tineri cu profesii diferite (arhitecți, artiști restauratori, ingineri, sociologi etc), majoritatea voluntari, prin ,,acțiuni specifice și punctuale de intervenție, documentare şi promovare a bisericilor monitorizate”. Reabilitarea picturii a fost realizată de studenții de la Universitatea Națională de Arte București, coordonați de prof. dr. Dan Mohanu. Fondurile pentru reabilitare au fost obținute, prin donații, ca urmare a campaniei internaționale inițiată de Fundația Pro Patrimonio. Proiectul nu ar fi fost posibil fără munca voluntară a comunității din Urși, care a asigurat cazarea și masa, accesul la energie electrică, forța de muncă și transportul, deci de mitocanii, egoiștii, bârfitorii etc de săteni. 

     Biserica din Urși cu hramul „Buna Vestire” și „Arhanghelul Mihail” este ctitoria unui sătean bogat , Ion Danciu și a preotului Constantin, fiind ridicată între anii 1757 și 1784, cu structura, acoperământul și acoperișul din lemn de stejar. Planul bisericii este în formă de navă cu absida în continuarea pereților laterali ai naosului. Bolta este semicirculară numită cerime, așezată pe grinzi de stejar susținută pe cai, încinsă de un brâu torsionat, pe care-l întâlnim și exteriorul bisericii ( brâul este un motiv decorativ specific românilor, avându-și originea în decorul ceramicii, încă din neolitic). Deasupra ușii de la intrare sunt sculptați doi balauri care înghit crucea.

  În urma incendiului din anul 1838, biserica a fost refăcută, în anul 1843, de  sublocotenentul Nicolae Milcoveanul , considerat al doilea ctitor, pictura în frescă, exterioară  și interioară, fiind executată de pictorii Gheorghe, Nicolae și Ioan. Este singura biserică din lemn din lume pictată, în totalitate, în exterior. Stilul picturii este neobizantin cu influențe occidentale.

  Lucrările de reabilitare au inclus desfacerea bolții (bârnele și iconostasul fiind restaurate la Universitatea Națională de Arte București), realizarea unor fundații noi din piatră, înlocuirea tălpilor și bârnelor putrede din structură, refacerea bolții, a șarpantei și a învelitorii de șiță, conservarea frescelor interioare și exterioare, reparația și completarea mobilierului interior şi sistematizarea verticală. În anul 2020, un alt proiect românesc a câștigat acest premiu, si anume, Ambulanța Monumentelor. 

 Pe curând,

 Earnest