duminică, 27 decembrie 2020

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (LXXI).LOUIS BROMFIELD, DRAGOSTE ȘI DESTIN


Louis Bromfield
(decembrie 1896 – 18 martie 1956)

     ,,Oamenii, se întâmplă, să se schimbe atât de mult, că vechii prieteni, mama sau fiu, ajung străini unul de altul.” 
                            ( Lea, personaj din ,,Dragoste și destin”)                                                              ,

      Întotdeauna, în timpul Sărbătorilor de Iarnă, îmi place să recitesc unele cărți. Zilele acestea, am recitit cartea unui   scriitor pe care l-am îndrăgit în liceu, pentru romanul ,,Vin ploile”  Este vorba de Louis Bromfield, scriitor american, autor a peste 30 de romane, dintre ele best-seller, recompensate prin câteva premii importante (de exemplu, ,,Toamnă timpurie” a fost laureată a premiului Pulitzer) și prin ecranizări devenite celebre în epocă (,,The Rain Came” – ,,Musonul”, în anul 1939, în regia lui Clarence Brown, cu o distribuție excepțională: Tyrone Power, Myrna Loy, George Brent, Brenda Joyce). Louis Bromfield a luptat în Primul Război Mondial și s-a stabilit după război, în Franța. Revenit în S.U.A., s-a stabilit în statul Ohio, pe domeniul părinților săi, ocupându-se de agricultură, propunând un model nou de fermă și scriind cărți despre reforma agrară.
     Romanul, ,,Dragoste și destin” a apărut în anul 1993, la Editura Gemenii, din București, fiind tradus de scriitorul Vasile Demetrescu ( tatăl scriitoarei Lucia Demetrescu), cel care a tradus și ,,Vin ploile”. Vă veți întreba, de ce vă recomand acest roman, care nu ar fi potrivit pentru Sărbătorile de Iarnă, pentru că destinul majorității personajelor este trist. Vi-l recomand, pentru că ne putem regăsi câte puțin, în destinul sau în trăsăturile de caracter al personajelor și putem învăța din greșelile acestora sau din tenacitatea, demnitatea, curajul, sinceritatea unora dintre ele.
     Lectură plăcută și vă doresc ca anul care se grăbește să ia loc acestuia, să vă fie favorabil, să vă ferească de necazuri și să vă aducă împliniri spirituale și materiale!
     Pe curând,
     Earnest


duminică, 20 decembrie 2020

E BINE DE ȘTIUT (IV). CEA MAI VECHE PICTURĂ MURALĂ DIN SPAȚIUL ROMÂNESC

 

,,Călătorește la geți, nu ca să le dai legi, ci ca să tragi învățăminte de la ei. La geți, pământurile sunt fără margini, toate câmpurile sunt comune. Și dintre toate popoarele sunt cei mai înțelepți, ne spune Homer.”(Pitagora, “Legile morale și politice”)


Sala funerară din mormântul de pe movila Documaci (Callatis)
 sec.IV-III î.e.n.

   Popoarele care au ocupat spațiul actual al țării noastre, hiperborieni sau cum s-or fi numit ei până la atestarea documentară a geto-dacilor, au fost creatori și iubitori de frumos. Ceramica pictată din neolitic ( cea mai renumită fiind aceea, aparținând culturii arheologice Cucuteni) ne demonstrează acest fapt.
Dromosul din mormântul de la Documaci
   Tezaurele de aur și de argint ale geto-dacilor sunt un exemplu nu numai al simțului estetic, ci și al credinței acestora în nemurirea sufletului, transmisă prin simbolistica reprezentărilor zoomorfe, antropomorfe și fitomorfe, de pe obiectele tezaurelor. Mormintele și obiectele ce însoțeau defunctul în Lumea de Dincolo reprezintă adevărate surse, pentru cunoașterea credințelor strămoșilor noștri, completând săracele  izvoare scrise.
     În anul 2017, arheologii din Callatis ( Mangalia) au scos la iveală un mormânt princiar, de pe Movila Documaci (52 m. în diametru și aproximativ 8 m. înălțime),  pe care l-au datat în sec. IV-III î.e.n. Ei îl compară cu mormântul princiar din sudul Dunării, din Dobrogea bulgărească, de la  Șvestari , aparținând altui rege dac, din aceeași perioadă și cu cel de la Kazanlâk
    Arheologii nu sunt hotărâți în privința persoanei pentru care a fost ridicat acest mormânt și cine a fost îngropat aici. Eu consider că ar fi aparținut Preotului și Regelui Zalmodegikos, având în vedere că acesta este menționat în câteva inscripții din Histria, ca fiind foarte  puternic și aprig, uneori, șmecher și fără milă, față de care Histria avea obligații,  plătindu-i un  tribut considerabil, pe la mijlocul secolului al III î.e.n. 
   Mormântul este format din dromos și din camera funerară. Zidurile exterioare sunt din blochete de calcar legate cu pământ (ringuri),ce nu aveau doar rol de protecție, ci și ritualic ( lanțul ce ne leagă de pământ, inelul cercul care ne leagă de cer). Mormântul este orientat E – V și  este de formă rectangulară Se intră în mormânt prin dromos, situat în partea de est a mormântului, cu lungimea de 9,55 m şi lăţimea de 1,61 m , traseu obligatoriu al destinului și a trecerii Dincolo. Cameră funerară este de mari dimensiuni: 3,56 m. x 3 m. x 3,62 m., având pereții tencuiți și decorați cu frescă policromă. Aceasta, până în momentul de față, este cea mai întinsă și cea mai veche frescă ce s-a păstrat pe teritoriul țării noastre, o frescă de mai bine de 2300 de ani. Culorile frescăi sunt: roșu, albastru, alb, galben. Culoarea roșie provenea din pigmenți naturali, cel mai probabil din oxizi de fier. Albastrul pare aproape cenușiu din cauza degradării în timp a pigmentului folosit. Acesta  este  cel mai vechi pigment de sinteză al Antichității, cunoscut cu numele de ,,pigmentul allbastru de Egipt”, fapt ce denotă că în acele vremuri existau schimburi comerciale cu Egiptul. Se identifică și urme  de galben și de alb. S-a mai descoperit și faptul că, la vremea respectivă, a fost folosită o tehnică aparte, ce imita marmura sau lemnul, stil numit de specialiști iluzionist, ce apăruse în acea perioadă în Macedonia.
   Harta electrică sugerează că s-ar mai afla aici, îngropat, și un fel de altar, de 4x5 m., pentru ofrande (se știe că așa ceva era uzual la tumulii antici). În fața mormântului se află un soclu, înalt de 5 m., pe care ar fi fost o statuie.
  Mormântul a fost jefuit de mai multe ori: o dată în secolul  V e.n. și frecvent în Epoca Contemporană, de către jefuitorii de morminte, fiind folosit, în ultimii ani, drept groapă de gunoi. Singurele piese ce au scăpat jefuitorilor au fost un inel de aur cu chaton, identic cu cel din mormântul de la Șvestari, reprezentând o broască țestoasă (simbol al lui T,care se mișcă rar; țestoasa ca suport al elefantului este semn al celor patru colțuri ale lumii, al Tetrapilonului) și două vârfuri de săgeți de bronz. În secolele X-XII, mormântul a fost locuit de o comunitate creștină, după cum ne arată reprezentările antropomorfe, zoomorfe, cele ale unor nave dar și ale unor pentagrame de pe pereții acestuia, asemănătoare cu cele din monumentele rupestre de la Basarabi, cariera de la Aliman, complexul dintre Dumbrăveni și Olteni.
     La vară, când veți merge pe litoralul românesc și veți avea timp și pentru vizitarea cetăților antice, poate veți avea norocul, ca acest monument să fie inclus în circuitul turistic. Vecinii noștri bulgari știu să scoată bani din orice monument istoric, în vreme ce noi, referindu-mă doar la acest monument, din anul 1993, când a fost identificat, abia în anul 2017 au fost găsite fonduri pentru cercetare, lăsându-l spre folosire, ca groapă de gunoi. Mă mir, cum de s-a mai păstrat pictura! De ce mai avem un Minister al Culturii?.
     V-am mai scris pe acest blog, cât îmi este de dragă Dobrogea. Vă voi mai prezenta alte monumente unice în țara noastră, dintre care, unele sunt unice în Lume, ca să vă opriți pentru a le vedea, ca să fiți mândrii de strămoșii noștri.
   Pe curând,
   Earnest

marți, 15 decembrie 2020

PERSONALITĂȚI NEȘTIUTE SAU UITATE (XV) GHEORGHE GRĂMĂTICUL




                                                  Școala din Șcheii Brașovului ( clădirea refăcută din anul 1760)                          
                         
                                        ,,Omul fără învățătură este ca pământul fără ploaie”  
                                                                                              ( Proverb românesc)


          Din întâmplare, am dat peste un articol, scris în anul 2016, despre germanii care au civilizat Transilvania, adică despre sași. M-am înfuriat, pentru că românii din Transilvania nu erau niște sălbatici, pe care i-au civilizat așa-zișii sași și m-am hotărât să scriu despre un român, dascăl în Școala Românească din Șcheii Brașovului, despre care se știe foarte puține lucruri. Titlul este un pretext la ce voi scrie, mai jos, despre ,, sălbaticii” români. Sunt obiectiv și recunosc contribuțiile sașilor la dezvoltarea arhitecturii din Transilvania, la introducerea stilurilor romanic și gotic în acest spațiu, la sistematizarea așezărilor, creând o ,, disciplină” arhitecturală urbană, pe care românii, nici astăzi, nu o respectă. Pe mine, mă obosesc așezările rurale și urbane trase la indigo, pe care le vezi din Transilvania până în Franța. Dar gusturile nu se discută, dar se discută faptul că am fi fost niște necivilizați, pe care a trebuit să ne civilizeze niște germani colonizați, în secolele XII-XIII, de către regii maghiari. Scopul colonizării acestora , început de Regele Geza II, a fost, pe de o parte, nevoia de forță de muncă în Transilvania și, pe de altă parte, de apărare a trecătorilor, în contextul ultimului val de migrări ale populațiilor turanice, care năvăleau și prădau Transilvania. Este bine știut că aici nu au fost colonizați niște bogătași, care, de dragul maghiarilor, au venit să apere Transilvania, ci niște meșteri flămânzi, disciplinați, cărora li s-au promis proprietăți. Au venit din Flandra, Saxonia, Boemia și din alte zone geografice locuite de neamuri de origine germană.
  Pentru a fi stimulaţi să rămână pe loc şi să dezvolte economic sudul Transilvaniei, saşii au primit privilegiul de a stăpâni fundus regius (pământul regal), întărit prin „Bula de Aur a Saşilor” din anul 1224. În baza acestei bule, coloniştii saşi puteau folosi pământul fără restricţii, fiind vorba atât de bogăţiile solului cât şi ale subsolului. De asemenea, erau scutiţi de taxe vamale pe întreg teritoriul regatului, puteau ţine târguri fără să plătească vamă, aveau acces la exploatările de sare. Mai târziu, vor beneficia şi de dreptul de a bate monedă proprie, drept de depozit pentru comerţul cu Ţara Românească, iar din anul 1376 au primit dreptul de a organiza meşteşugurile în bresle. Comunităţile săseşti beneficiau şi de privilegii administrative, judecătoreşti şi religioase, în schimbul obligaţiilor militare şi fiscale faţă de coroana maghiară.
   Una dintre așezările ocupate de sași a fost Corona, Brașovul de astăzi, unde, după marele atac al Hoardei de Aur din anul 1241, au ridicat cetatea, lăsându-i pe români, în afara zidurilor, în așezarea numită Șcheii Brașovului,  făcându-se stăpâni ( pentru că le-a permis Bula de Aur din anul 1224) peste vechea așezare românească, moștenită de la daci. Românii nu prea aveau voie să intre în cetate, dar acest fapt nu i-a oprit să se dezvolte și nu au așteptat să-i civilizeze sașii.
   Să dăm câteva exemple.
1. În anul 1292 este prima atestare a Bisericii Ortodoxe ,, Sfântul Nicolae” din Șcheii Brașovului, pe care o va reface, mai târziu, Neagoe Basarab, în anul 1495. Aici, funcționa o școală, de vreme ce a fost descoperit  Omiliarul, cunoscut cu numele de Manual de Şcoală, datat în  secolele XI-XII, având 700 de pagini pline de informaţii din diferite domenii, scris în limba slavonă ( acest manual este un argument al faptului că românii de aici aveau o școală înaintea colonizării sașilor, deci înaintea atestării bisericii).
2. În anul 1383, sașii încep să construiască Biserica ,, Sfânta Maria”, cunoscută cu numele de Biserica Neagră, iar în anul 1388 este înființată, pe lângă această biserică, prima școală săsească. În anul 1399 este atestată documentar și școala românilor din Șcheii Brașovului, despre care am scris mai sus.
3. În anul 1491, pe lista plătitorilor de impozite apare numele lui Gheorghe Grămăticul, ca persoană care desfășoară activitate didactică Este primul dascăl român atestat documentar. Acesta este motivul pentru care am ales titlul de astăzi: pentru a menționa pe primul dascăl român din Șcheii Brașovului, numit într-un document. Nu-i cunoaștem pe ceilalți grămătici , care i-au învățat pe copiii de țărani, meșteșugari, negustori români, începând din secolul al XI-lea. Știm din alte documente, că aici învățau diferite meșteșuguri, învățau să fie preoți, notari, dascăli. În această școală, au fost create și confecționate costumele Junilor, pe care, astăzi, le admirăm. În acele vremuri, se învățau gramaticile limbilor studiate. slavona greaca, iar din anul 1583 și limba română,  învăţături bizantine, pilde din Biblie, filosofia secolului al XVI-lea, dar şi citate din Democrit şi Aristotel. De asemenea, se învăța muzica, cum să se redacteze un document oficial și legislație comercială.
4. În anul 1539, Iohannes Honterus înființează prima tipografie în Brașov și la scurt timp, în anul 1556, Diaconul Coresi din Târgoviște înființează tipografia din Șcheii Brașovului.
5.  În secolul al XVI-lea, când umanistul Iohannis Honterus se ocupa cu organizarea gimnaziului și a bibliotecii școlare din oraș, în Șcheii Brașovului, dascălul Barbu Horban scria primul manual de filosofie.
   Am luat ca exemplu Brașovul și am menționat numele lui Gheorghe Grămăticul pentru a arăta că, deși românii  stăteau în afara cetății Brașovului și fără privilegii, ei au avut propria lor școală, dinaintea venirii sașilor, proprii lor dascăli și cărți,  că izolarea lor, în propria țară, nu i-a împiedicat să învețe și să se ,,civilizeze”.
    Toate părerile despre lipsa unei civilizații și culturi românești se datorează, în primul rând , programelor școlare, care neglijează conținuturile de cultură și civilizație românească. De asemenea, organizatorii de trasee turistice nu cuprind în ofertele lor muzeele de literatură sau muzeele privind învățământul. Cu ani în urmă, muzeograful de la Muzeul Școlii din Șcheii Brașovului îmi spunea că oficialitățile noastre îi duc pe omologii lor din țară sau din alte state la Biserica Neagră și foarte rar, în Șcheii Brașovului. La Muzeul Tipografiei din Târgoviște sau la cel al Școlii din Golești, eu și cu copii mei eram singurii vizitatori. Și atunci, de ce nu am spune că străinii ne-au civilizat, că noi n-am fost decât niște bieți ciobani analfabeți și necivilizați, crescători de oi și capre?
     Pe curând,
     Earnest

miercuri, 9 decembrie 2020

ONOAREA DE A FI ROMÂN

Coperta cărții ,Datoria, onoarea, bucuria de a fi român”
sub îngrijirea prof. univ. dr. DHG Ioan Bogdan

   ,, A fi patriot nu e un merit, e o datorie. Numai cine nu socoate iubirea de țară drept o datorie, e în stare să se laude cu ea.” ( George Topârceanu)

      ,, Onoarea de a fi român” a fost îndemnul  mareșalului Constantin Prezan către ostașii români, în timpul Primului Război Mondial. Prin această sintagmă, el îi conștientiza pe români că trebuie să-și apere identitatea și demnitatea națională, pentru că le-a fost dată onoarea de a fi români.
               Astăzi, puțini români înțeleg faptul că este o onoare să fii român, onoare obținută prin naștere și prin calitatea de cetățean român.
    Mă întreb, dacă această conștientizare a identității și demnității naționale i-a făcut pe mulți români să voteze noua formațiune politică A.U.R., care se sprijină în programul ei pe patru piloni: Familia, Patria, Credința. Libertatea. Nu vreau să iau în seamă părerea unor analiști, care consideră că această formațiune este de orientare fascistă, pentru că elementul național nu are nimic de a face cu șovinismul, care a stat la baza fascismului. Ar însemna, ca să-i consider pe toți voievozii și domnitorii români, pe cărturarii și revoluționarii noștri precursori ai fascismului. Nu exagerez cu nimic, prin afirmația de mai sus. Horea, țăran iobag, era șovin, pentru că știa că este român, creștin ortodox și pentru că voia să fie liber? La un moment dat a spus că-i va elibera pe nobilii luați ostatici, în mare parte români maghiarizați, dacă aceștia  vor fi ,, botezați pe legea noastră”. Imperiul Habsburgic a înțeles  cât de periculoase puteau deveni ideile programului lui Horea pentru unitatea acestuia , acordând, după  ce l-a ucis cu multă cruzime,  drepturi popoarelor din imperiu, elaborând unele legi printre care Ratio Educatione, măsură  foarte importantă în păstrarea identității naționale a acestora.
     De asemenea, i-am putea considera șovini pe preoții martiri din Transilvania, care s-au opus constituirii Bisericii Unite sau pe reprezentanții Școlii Ardelene ori pe Avram Iancu, care a aplicat legea talionului la Aiud  și pe toți cărturarii care au elaborat cele două supplex-uri sau Memorandum-ul? Ce este șovin, în paragraful din Memorandum, citat mai jos? 
,,Majestatea Voastră! Românii şi-au păstrat naţionalitatea în cele mai grele timpuri şi o vor păstra şi în lupta cu actualul sistem de guvernământ. Lupta îi opreşte însă în dezvoltarea lor firească, îi umple de amărăciune şi-i înstreinează din ce în ce mai mult de concetăţenii lor maghiari, cari, seduşi şi preocupaţi de idealuri nerealizabile, au pierdut simţul comunităţii de interese, care leagă pe popoarele adunate sub ocrotirea Majestăţii Voastre şi risipesc puterile statului în opintiri zadarnice pentru anularea a tot ce nu e maghiar în statul ungar. Din datorie cetăţenească protestăm împotriva acestor opintiri, având conştiinţa că această datorie ne-am făcut-o în toate împrejurările şi nu ni se poate imputa că am încurajat guvernul să meargă spre prăpastia spre care se apropie, că nu i-am atras atenţia la timp asupra acestui mare pericol." Eu cred că aceste cuvinte ar trebui adresate, astăzi, tuturor globaliștilor din U.E.
          Revenind la A.U.R., trag concluzia că ei sunt considerați fasciști sau antieuropeni, pentru că vorbesc despre suveranitatea statului român în cadrul U.E.. Să fim serioși! Mai fasciști sunt toți cei care consideră că în U.E. trebuie să fie un stat hegemon, că statele membre trebuie să fie clasificate în state de viteza I și state de viteza II. 
     Eu nu sunt un votant A.U.R. dar mă întreb, dacă nu trebuie să existe și un partid care să aibă în programul lui și valori care țin de identitatea și demnitatea noastră națională, care să fie național?  O singură nelămurire am: Călin Georgescu, propunerea acestui partid pentru Premier, membru al Clubului de la Roma, oare este adeptul globalizării și a împărțirii mapamondului în 10 regiuni economice, după cum susțin unii dintre membrii acestuia? Și atunci, cum s-ar împăca globalizarea cu suveranitatea statului?
      Pe curând,
      Earnest