E BINE DE ȘTIUT (IV). CEA MAI VECHE PICTURĂ MURALĂ DIN SPAȚIUL ROMÂNESC

 

,,Călătorește la geți, nu ca să le dai legi, ci ca să tragi învățăminte de la ei. La geți, pământurile sunt fără margini, toate câmpurile sunt comune. Și dintre toate popoarele sunt cei mai înțelepți, ne spune Homer.”(Pitagora, “Legile morale și politice”)

Sala funerară din mormântul de pe movila Documaci (Callatis)
 sec.IV-III î.e.n.

   Popoarele care au ocupat spațiul actual al țării noastre, hiperborieni sau cum s-or fi numit ei până la atestarea documentară a geto-dacilor, au fost creatori și iubitori de frumos. Ceramica pictată din neolitic ( cea mai renumită fiind aceea, aparținând culturii arheologice Cucuteni) ne demonstrează acest fapt.

Dromosul din mormântul de la Documaci

   Tezaurele de aur și de argint ale geto-dacilor sunt un exemplu nu numai al simțului estetic, ci și al credinței acestora în nemurirea sufletului, transmisă prin simbolistica reprezentărilor zoomorfe, antropomorfe și fitomorfe, de pe obiectele tezaurelor. Mormintele și obiectele ce însoțeau defunctul în Lumea de Dincolo reprezintă adevărate surse, pentru cunoașterea credințelor strămoșilor noștri, completând săracele  izvoare scrise.

     În anul 2017, arheologii din Callatis ( Mangalia) au scos la iveală un mormânt princiar, de pe Movila Documaci (52 m. în diametru și aproximativ 8 m. înălțime),  pe care l-au datat în sec. IV-III î.e.n. Ei îl compară cu mormântul princiar din sudul Dunării, din Dobrogea bulgărească, de la  Șvestari , aparținând altui rege dac, din aceeași perioadă și cu cel de la Kazanlâk

    Arheologii nu sunt hotărâți în privința persoanei pentru care a fost ridicat acest mormânt și cine a fost îngropat aici. Eu consider că ar fi aparținut Preotului și Regelui Zalmodegikos, având în vedere că acesta este menționat în câteva inscripții din Histria, ca fiind foarte  puternic și aprig, uneori, șmecher și fără milă, față de care Histria avea obligații,  plătindu-i un  tribut considerabil, pe la mijlocul secolului al III î.e.n. 

   Mormântul este format din dromos și din camera funerară. Zidurile exterioare sunt din blochete de calcar legate cu pământ (ringuri),ce nu aveau doar rol de protecție, ci și ritualic ( lanțul ce ne leagă de pământ, inelul cercul care ne leagă de cer). Mormântul este orientat E – V și  este de formă rectangulară Se intră în mormânt prin dromos, situat în partea de est a mormântului, cu lungimea de 9,55 m şi lăţimea de 1,61 m , traseu obligatoriu al destinului și a trecerii Dincolo. Cameră funerară este de mari dimensiuni: 3,56 m. x 3 m. x 3,62 m., având pereții tencuiți și decorați cu frescă policromă. Aceasta, până în momentul de față, este cea mai întinsă și cea mai veche frescă ce s-a păstrat pe teritoriul țării noastre, o frescă de mai bine de 2300 de ani. Culorile frescăi sunt: roșu, albastru, alb, galben. Culoarea roșie provenea din pigmenți naturali, cel mai probabil din oxizi de fier. Albastrul pare aproape cenușiu din cauza degradării în timp a pigmentului folosit. Acesta  este  cel mai vechi pigment de sinteză al Antichității, cunoscut cu numele de ,,pigmentul allbastru de Egipt”, fapt ce denotă că în acele vremuri existau schimburi comerciale cu Egiptul. Se identifică și urme  de galben și de alb. S-a mai descoperit și faptul că, la vremea respectivă, a fost folosită o tehnică aparte, ce imita marmura sau lemnul, stil numit de specialiști iluzionist, ce apăruse în acea perioadă în Macedonia.

   Harta electrică sugerează că s-ar mai afla aici, îngropat, și un fel de altar, de 4x5 m., pentru ofrande (se știe că așa ceva era uzual la tumulii antici). În fața mormântului se află un soclu, înalt de 5 m., pe care ar fi fost o statuie.

  Mormântul a fost jefuit de mai multe ori: o dată în secolul  V e.n. și frecvent în Epoca Contemporană, de către jefuitorii de morminte, fiind folosit, în ultimii ani, drept groapă de gunoi. Singurele piese ce au scăpat jefuitorilor au fost un inel de aur cu chaton, identic cu cel din mormântul de la Șvestari, reprezentând o broască țestoasă (simbol al lui T,care se mișcă rar; țestoasa ca suport al elefantului este semn al celor patru colțuri ale lumii, al Tetrapilonului) și două vârfuri de săgeți de bronz. În secolele X-XII, mormântul a fost locuit de o comunitate creștină, după cum ne arată reprezentările antropomorfe, zoomorfe, cele ale unor nave dar și ale unor pentagrame de pe pereții acestuia, asemănătoare cu cele din monumentele rupestre de la Basarabi, cariera de la Aliman, complexul dintre Dumbrăveni și Olteni.

     La vară, când veți merge pe litoralul românesc și veți avea timp și pentru vizitarea cetăților antice, poate veți avea norocul, ca acest monument să fie inclus în circuitul turistic. Vecinii noștri bulgari știu să scoată bani din orice monument istoric, în vreme ce noi, referindu-mă doar la acest monument, din anul 1993, când a fost identificat, abia în anul 2017 au fost găsite fonduri pentru cercetare, lăsându-l spre folosire, ca groapă de gunoi. Mă mir, cum de s-a mai păstrat pictura! De ce mai avem un Minister al Culturii?.

     V-am mai scris pe acest blog, cât îmi este de dragă Dobrogea. Vă voi mai prezenta alte monumente unice în țara noastră, dintre care, unele sunt unice în Lume, ca să vă opriți pentru a le vedea, ca să fiți mândrii de strămoșii noștri.

   Pe curând,

   Earnest