EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (LXXXVI). MITRAN GHEORGHE, PORTRETE ILUSTRE ALE ISTORIEI BRAȘOVULUI

,,Portetul este imaginea sufletului nostru.”

,,Admiră cea mai evidentă evoluție a creatorului uman, urme lăsate de generațiile istorice, mesaje pentru noi. Primește cu drag această lumină asupra întunericului. O carte a chipurilor uitate.” (Dedicație, 15.II.2022,  Gheorghe Mitran)

 

  Gheorghe Mitran  este născut pe data de 5 august 1950, a absolvit, în anul 1975, Facultatea de Istorie a Universității ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași și este expert patrimoniu la Direcția Județeană pentru Cultură Brașov. Îl cunosc din anul 1975, când era prieten cu draga mea prietenă,Doina, care este o cititoare fidelă a acestui blog,  semnând Diana.

   Gheorghe Mitran este autorul multor studii de istorie și cultură medievală și a următoarelor cărți: ,,Cositorul transilvănean (Gotic-Renaștere- Baroc)”  -2002,  ,, Arta aurarilor din Transilvania ( sec.XIV-XIX)-2003, ,,Monumente istorice din județul Brașov, I, Arhitectura bisericilor fortificate”-2013, ,,Monumente istorice din județul Brașov, II, Cetăți, Castele, Palate”-2013, ,,Icoanele Brașovului, istorie, artă și sacralitate, capodopere ale Patrimoniului Cultural Național”-2016, coautor cu Raluca Moscaliuc ,, Arta cositorului trănsivănean de la Renaștere la Baroc , secolele al XVI-lea -XVII-lea” ( catalog de expoziție)-2012.

  Albumul de Artă ,,Portrete ilustre ale istoriei Brașovului-un patrimoniu revitalizat” a fost editat în anul 2021 de Direcția Judeșeană pentru Cultură Brașov.

  În această lucrare, autorul prezintă evoluția artei portretului, din secolul al XIII-lea până în secolul al XX-lea, din județul Brașov. Astfel, pune în valoare, oferind nu numai publicului iubitor de artă, ci tuturor celor care vor să-și îmbogățească cultura generală, explicații privind stilul artistic al portretelor din pictura murală religioasă și din altarele poliptice din biserici, al portretelor diferitor personalități  ale comunității brașovene, dar și al unor personalități culturale și politice din țară, aflate în colecțiile muzeelor din județul Brașov și informații despre realizatorii acestora. Autorul ne spune că , prin acest album,  a  realizat ,, un concept narativ prin care urmărim sub raport documentar, istoric, evoluția portretului ca expresie artistică, capacitatea de abstractizare și stilizare, manifestarea diferită sau comună a mentalităților, a mesajelor pe care le transmit, nivelul de cultură și civilizație în epoci și societăți diferite.” Cititorul explicațiilor, care este și privitorul imaginilor, parcurge nu nu numai șapte secole de istorie, ci și istoria creștinismului, înțelegând  imaginile din scenele religioase, pe care le vede în diferite biserici, neștiind, de cele mai multe ori, pe cine și ce reprezintă. Indirect, acest album este o istorie a religiei, a comunităților urbane și rurale din diferite epoci, este viața din acele vremuri, pe care autorul ne sugerează să le urmărim: ,,Vieți, fapte sentimente sunt ascunse în spatele imaginii portretelor, ce ne privesc cu mândrie sau cu melancolie, în speranța că timpul și uitarea vor fi dezvelite de privitor sau de istorici, dându-le mândria de altădată, măcar pentru o clipă. Lucrarea este o friză istorică, un omagiu adus personalităților care au pus la dispoziția românilor ardeleni, averile lor, energiile și forța intelectuală, funcțiile publice importante pe care le gestionau în înteresul emancipării spiritului și conștiinței românești în contextul apropierii și pregătirii evenimentului Marii Uniri de la 1918.”

  Trebuie să menționez că imaginile și hârtia sunt de calitate, fotografiile sunt bine realizate. 

 Puteți descărca cărțile-album de pe Biblioteca Digitală, oferindu-vă adevărate momente de satisfacție intelectuală, propunându-vă să vă faceți timp, ca să vedeți ceea ce vă prezintă Gheorghe Mitran, cu multă pasiune și cu dragoste față de acei care ne-au lăsat aceste valori drept moștenire, pentru păstrare și cunoaștere.

  Lectură plăcută!

  Pe curând,

  Earnest

PERSONALITĂȚI NEȘTIUTE SAU UITATE (XVI).JOHANNIS STOSS

 ,,Pictorul de icoane este un preot care predică cu pensula!”

( Girel Barbu)

Altarul poliptic de la Băgaciu, 1518

Despre pictorul Johannis Stoss am aflat  din albumul de artă al lui  Gheorghe Mitran intitulat  ,,Portrete ilustrate ale istoriei Brașovului - un patrimoniu rivitalizat” ( album despre care voi scrie pe acest blog), deși am văzut unele dintre altarele pictate de el.     Despre acest pictor, care a trăit în perioada de trecere de la Renaștere la Baroc, se cunosc puține date. El era fiul sculptorului Veit Stoss (1447-1533) din Nurenberg,  stabilit la Cracovia, unde a  creat celebrul altar al vremii din Biserica Fecioarei din Cracovia.

Johannis Stoss și-a semnat altarele poliptice  ( altare cu mai multe panouri pictate cu imagini autonome) cu numele Johannis Stoss din Sighișoara. Documentele din epoca respectivă prezintă orașul Sighișoara ca un centru unde pictorii muraliști erau activi și prețuiți. Din acest motiv, Johannis Stoss  și-a creat în Sighișoara un atelier de altare. De asemenea, Gheorghe Mitran îl găsește atestat,  între anii 1520 și 1524, în breasla tâmplarilor din Brașov, unde se stabilise, probabil, în această perioadă.

Până în prezent, au fost identificate, după semnătură, ca aparținând lui Johannis Stoss, următoarele altare poliptice din bisericile evanghelice din localitățile Beia, Cund, Băgaciu, Fișer, Roadeș:

Altarul poliptic de la Beia dedicat Sfintei Ursula și celor 11.000 de fecioare ucise de huni, păstrat, astăzi, în Biserica Evanghelică din Deal, din Sighișoara a fost realizat în anul 1513.

Altarul poliptic de la Cund dedicat Sfântului Nicolae a fost  realizat între anii 1515 și 1520.

Altarul poliptic de la Băgaciu dedicat Feciorei Maria, pe care îl vedeți în imaginea de alături,  cu voleurile ( obloanele)  deschise. În panoul central se văd trei figuri: Sfânta Ecaterina, Sfânta Maria cu pruncul Iisus și Sfânta Magdalena. Panourile de pe cele două aripi prezintă patru scene biblice: Buna Vestire, Vizitațiunea, Nașterea lui Iisus și Adorarea Mariei.  Predela ( postamentul) prezintă o scenă din trei imagini, fiecare într-o ramă aurită: în centru este Iisus care se ridică din mormântul deschis. La stânga, se află Fecioara Maria cea îndurerată, iar la dreapta discipolul Ioan .Când voleurile sunt închise, în zilele de lucru, sunt reprezentați 16 sfinți, întotdeauna câte doi, chiar dacă aceștia nu s-au întâlnit niciodată, deoarece au trăit în perioade diferite de timp. AQcesta a fost realizat în anul 1518. 

Altarul poliptic de la Fișer dedicat Sfântului Martin a fost terminat în anul 1520.

Altarul poliptic de la Roadeș dedicat Sfinților Ioan Botezătorul și Evanghelistului a fost  terminat în anul 1525.

Gheorghe Mitran găsește interferențe ale picturilor lui Johannis Stoss ( în special ale altarului dedicat Sfintei Ursula) cu  particularitățile stilistice  din spațiul germano-slovaco-polon. În arta portretelor se remarcă părul blond al personajelor, figurile fiind realizate  din linii semiovale, iar vestimentația este bogată, distinsă. Personajele negative  au figuri grotești, cu expresii de cruzime, iar cele pozitive, în funcție de context, au expresii care exprimă liniștea, blândețea, compasiunea.

Dacă aveți curiozitatea să vedeți aceste altare poliptice, opriți-vă în localitățile respective , unde veți găsi biserici fortificate, care păstrează în stare bună picturile lui Johannis Stoss.

 Pe curând,

 Earnest

DESPRE SUPERSTIȚII (XIX). UTILIZAREA CORESPUNZĂTOARE A ZILELOR SĂPTĂMÂNII

,,Făt-Frumos: Vrei să muncesc? Păi, dacă eu muncesc, cine va mai apăra ţara de felurite dihănii.

 Ileana: Ai putea face pe Făt-Frumos în timpul tău liber şi în zilele nelucrătoare. Sâmbăta şi duminica. 

Făt-Frumos: Femeie, cu apărarea ţării nu e de glumit! Şi dacă Zmeul Zmeilor va ataca în cursul săptămânii. Cine crezi tu că-i va ţine piept?”

                                                                                                            ( Valeriu Bădulescu, ,,Pacea cu zmeii”)

      

 Nu aș spune cu siguranță ce trebuie să facem sau ce nu trebuie să facem în anumite zile ale săptămânii, ca fiind superstiții, pentru că astrologul francez Jean-Claude Marie a studiat documente din diferite epoci, cronici, a preluat  informații din presă și a făcut o statistică a evenimentelor care au avut loc în diferite zile din săptămână.  Aceasta le-a justificat cu energiile planetelor, ale Lunii și ale Soarelui, care guvernează zilele săptămânii: Soarele, Luna, Marte, Mercur, Jupiter, Venus și Saturn .

 DUMINICA

Este favorabilă:  rugăciunilor, reuniunilor de familie, odihnei, jocurilor, învitațiilor, dansului, mersului la plajă, echitației, dragostei și cadourilor.

Trebuie să se evite: stingerea focului cu apă, vizitarea peșterilor sau lucrul în mină, exercitarea unei activități lucrative, să se vorbească prea mult despre sine și mâncărurile prea sărate.

LUNI

Este favorabilă: negocierilor și proiectelor, visurilor premonitorii, intuiței, băilor care vor fi preferate dușurilor, regimurilor lactate, plantărilor aeriene( în caz de lună în creștere) și rădăcinoaselor ( în caz de lună în descreștere).

Trebuie să se evite: stingerea focului cu apă, vizitarea peșterilor sau lucrul în mină, executarea unei activități lucrative, să se vorbească prea mult despre sine și mâncărurile prea sărate (la fel ca duminica. Se pare că Luna rămâne fidelă Soarelui !)

 MARȚI

Este favorabilă: căutării unui loc de muncă, relațiilor sexuale desăvârșite, sportului și competițiilor, proceselor, discursurilor oratorice, seducției și atragerii în afaceri.

Trebuie să se evite: șofatul cu viteză prea mare ( azi, am mers cu încetinitorul și m-au claxonat toți conducătorii auto), practicarea sporturilor periculoase, asumarea riscului în afaceri, consumarea alimentelor prea picante, luarea unei decizii fără să se fi reflectat îndeajuns asupra ei.

MIERCURI

Este favorabilă:studiului și lucrărilor scrise, cumpărăturilor, vânzărilor, tratamentelor medicale, relațiilor cu străinii, călătoriilor, veștilor bune venite prin poștă.

Trebuie să se evite: semnarea unor contracte fără să-l mai fi citit încă o dată, luarea unei decizii pro sau contra, înșelarea celorlalți ( trag concluzia, că în restul zilelor putem fi escroci!), certurile în dragoste, contractarea unui credit.

JOI

Este favorabilă: urărilor, dedicațiilor, norocului, creației, procreației, deciziilor cu privire la viitor, petrecerilor, bețiilor ( bucuria bețivilor), plăcerilor, judecărilor și împăcărilor, tratelor de pace.

Trebuie să se evite: plimbările în zilele furtunoase, reparațiile, mai ales în sistemele electrice, postul, abținerii de la băut ( asta nu știu cum de a constatat-o, dar îi mulțumește pe bețivi), retragerea în singuritate.

VINERI

Este favorabilă: invitației unei persoane pe care vrei să o seduci, , reuniunii cu prietenii sau legarea de prietenii, jocurilor, în special dacă este vorba de o zi de vineri, 13, călătoriilor ecvestre ( este bine de reținut, având în vedere scumpirea benzinei și a motorinei) și scăldatului în mare.

Trebuie să se evite: să omorâți un animal, oricare ar fi el, să mâncați carne roșie, încheierii unui demers important, izolarea, începerea unui regim alimentar.

SÂMBĂTA

Este favorabilă: meditației care este preferată discursurilor pompoase, studiului științelor, grădinăritului, meșteritului, picturii, muzicii, când cântăm sau ascultăm, terminării tuturor treburilor începute, dietei, postului.

Trebuie să se evite: asumarea de angajamente financiare, dispute cu copiii, provocării conflictelor, furtului ( eu cred că ar trebui să nu se fure niciodată, dar pesemne doar cei care au furat sâmbăta au fost prinși), mâncărurilor grase.

   Citind toate aceste sfaturi, depinde de dumneavoastră dacă le luați sau nu în considerare! Eu am mai scris , pe acest blog, despre zilele săptămânii.

   Pe curând,

   Earnest

EARNEST VĂ RECOMANDĂ UN MUZEU (II). MUZEUL VIVANT DE LA MĂNĂSTIREA AGAPIA

  „Nu veți găsi aici în muzeu aur și argint, nu veți găsi nestemate în sensul clasic al cuvântului, ci veți găsi lucruri foarte obișnuite, care însă făceau parte din sufletul acestui neam.” 

(I.P.S. Teofan, Mitropolitul Moldovei)

   Am intrat noi ,creștinii ortodocși, în Postul cel Mare, prilej de pregătire spirituală înaintea sărbătorii Învierii lui Iisus Hristos, pe care mulți îl înțeleg că o abstinență de la mâncare, alții  o abstinență de la  plăcerile trupești, iar puțini îl înțeleg că înfrânarea violenței verbale, fizice, a gândurilor și faptelor rele. Foarte puțini dintre cei care postesc săvârșesc toate abstinențele. Totodată, credincioșii caută locuri sacre, mergând spre mănăstiri, unde cred că se pot ruga și reculege, unde fac pomeniri pentru strămoșii lor, trecuți spre cele veșnice.

   Una dintre mănăstirile frecventate de credincioși, în acest scop, nu numai în scop turistic, este Mănăstirea Agapia, din județul Neamț. 

  În august 2013, la Mănăstirea Agapia a fost inaugurat Muzeul Vivant, deschis tuturor care vin la mănăstire: celor care vin frecvent aici, pentru a se ruga,  celor care sunt în trecere fie practicanți ai turismului ecumenic, fie simpli turiști, care o vizitează ca să admire pictura lui Nicolae Grigorescu și să aprindă o lumânare pentru ei sau pentru strămoși.

Casa monahală ( sec,XVII-XVIII)

    Muzeul este unic, prin tematică,  reprezentând o gospodărie mănăstirească tipică. fiind alcătuit dintr-o casă monahală, anexe ( casa de oaspeți, ateliere de brutărie, olărie, țesut) și grădină. 

    Casa monahală este găzduită în  una dintre casele cele mai vechi clădiri ale satului mânăstiresc, datată la sfârșitul secolului al XVII-lea și la începutul secolului al XVIII-lea, unde vizitatorii pot desluși  tainele vieții monahale. Această clădire are două nivele: cel de bază este construit din piatră masivă, cu ziduri groase de un metru și adăpostește două chilii de călugări, prezentând viața monahală austeră până în anul 1803,când mănăstirea era de călugări, un beci și o

încăpere în care erau ținute uneltele și nivelul superior de la etaj cu patru chilii, prezentând viața călugărițelor, după anul 1803, când mănăstirea a devenit una de maici.

   Cele două chilii aparțineau: una preotului,  care are  o ferestruică, un pat cu pernă din piatră și nu este încălzită, iar cealaltă aparținea ucenicului, care are o  sobă cu cuptor funcțională și astăzi, unde se pregătea mâncarea. La capătul spațiului dintre cele două chilii, este un hol îngust unde putem vedea  crucea, rogojina și pânza neagră pentru înmormântare. Și astăzi, cele mai multe măicuțe obișnuiesc să țină în chiliile lor aceste trei obiecte, în așteptarea ceasului în care vor pleca spre viața veșnică.

  Cele patru încăperi de la nivelul superior sunt generoase ca spațiu și inventar, putând vedea sobe,  lăzi de zestre aduse la mănăstire de fetele care hotărau să se călugărească, icoane, covoare, perdele, război de țesut, mobilier, candele, ștergare, oale de lut din bucătărie, coveți de lemn sau unelte și butoaie din beciul casei.

   De ce muzeul este numit Vivant? Pentru că este un muzeu viu, interactiv, unde vizitatorii pot vedea cum măicuțele țes, brodează, fac oale de lut, gătesc, fac pâine  și unde vizitatorul poate învăța aceste meșteșuguri.

  Așadar, chiar dacă mergeți  la această mănăstire doar pentru a vă ruga, puteți trece și pe la acest muzeu, ca să cunoașteți cum este viața într-o mănăstire.

  Menționez că în satul mănăstiresc se află și Casa lui Alexandru  Vlahuță, care, de asemenea, se poate vizita.

  Dumnezeu să vă ajute!

   Pe curând,

   Earnest