EARNEST VĂ RECOMANDĂ UN MUZEU (II). MUZEUL VIVANT DE LA MĂNĂSTIREA AGAPIA

  „Nu veți găsi aici în muzeu aur și argint, nu veți găsi nestemate în sensul clasic al cuvântului, ci veți găsi lucruri foarte obișnuite, care însă făceau parte din sufletul acestui neam.” 

(I.P.S. Teofan, Mitropolitul Moldovei)

   Am intrat noi ,creștinii ortodocși, în Postul cel Mare, prilej de pregătire spirituală înaintea sărbătorii Învierii lui Iisus Hristos, pe care mulți îl înțeleg că o abstinență de la mâncare, alții  o abstinență de la  plăcerile trupești, iar puțini îl înțeleg că înfrânarea violenței verbale, fizice, a gândurilor și faptelor rele. Foarte puțini dintre cei care postesc săvârșesc toate abstinențele. Totodată, credincioșii caută locuri sacre, mergând spre mănăstiri, unde cred că se pot ruga și reculege, unde fac pomeniri pentru strămoșii lor, trecuți spre cele veșnice.

   Una dintre mănăstirile frecventate de credincioși, în acest scop, nu numai în scop turistic, este Mănăstirea Agapia, din județul Neamț. 

  În august 2013, la Mănăstirea Agapia a fost inaugurat Muzeul Vivant, deschis tuturor care vin la mănăstire: celor care vin frecvent aici, pentru a se ruga,  celor care sunt în trecere fie practicanți ai turismului ecumenic, fie simpli turiști, care o vizitează ca să admire pictura lui Nicolae Grigorescu și să aprindă o lumânare pentru ei sau pentru strămoși.

Casa monahală ( sec,XVII-XVIII)

    Muzeul este unic, prin tematică,  reprezentând o gospodărie mănăstirească tipică. fiind alcătuit dintr-o casă monahală, anexe ( casa de oaspeți, ateliere de brutărie, olărie, țesut) și grădină. 

    Casa monahală este găzduită în  una dintre casele cele mai vechi clădiri ale satului mânăstiresc, datată la sfârșitul secolului al XVII-lea și la începutul secolului al XVIII-lea, unde vizitatorii pot desluși  tainele vieții monahale. Această clădire are două nivele: cel de bază este construit din piatră masivă, cu ziduri groase de un metru și adăpostește două chilii de călugări, prezentând viața monahală austeră până în anul 1803,când mănăstirea era de călugări, un beci și o

încăpere în care erau ținute uneltele și nivelul superior de la etaj cu patru chilii, prezentând viața călugărițelor, după anul 1803, când mănăstirea a devenit una de maici.

   Cele două chilii aparțineau: una preotului,  care are  o ferestruică, un pat cu pernă din piatră și nu este încălzită, iar cealaltă aparținea ucenicului, care are o  sobă cu cuptor funcțională și astăzi, unde se pregătea mâncarea. La capătul spațiului dintre cele două chilii, este un hol îngust unde putem vedea  crucea, rogojina și pânza neagră pentru înmormântare. Și astăzi, cele mai multe măicuțe obișnuiesc să țină în chiliile lor aceste trei obiecte, în așteptarea ceasului în care vor pleca spre viața veșnică.

  Cele patru încăperi de la nivelul superior sunt generoase ca spațiu și inventar, putând vedea sobe,  lăzi de zestre aduse la mănăstire de fetele care hotărau să se călugărească, icoane, covoare, perdele, război de țesut, mobilier, candele, ștergare, oale de lut din bucătărie, coveți de lemn sau unelte și butoaie din beciul casei.

   De ce muzeul este numit Vivant? Pentru că este un muzeu viu, interactiv, unde vizitatorii pot vedea cum măicuțele țes, brodează, fac oale de lut, gătesc, fac pâine  și unde vizitatorul poate învăța aceste meșteșuguri.

  Așadar, chiar dacă mergeți  la această mănăstire doar pentru a vă ruga, puteți trece și pe la acest muzeu, ca să cunoașteți cum este viața într-o mănăstire.

  Menționez că în satul mănăstiresc se află și Casa lui Alexandru  Vlahuță, care, de asemenea, se poate vizita.

  Dumnezeu să vă ajute!

   Pe curând,

   Earnest