duminică, 31 ianuarie 2021

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (LXXII). M.BAINGENT, R. LEIGH, H.LINCOLN, MOȘTENIREA MESIANICĂ

,, După întâlnirea sa din 1985 cu Mihail Gorbaciov, Președintele Ronald Reagan, reducând în mod relevant relațiile internaționale la nivelul unui Disneyland, a susținut că împreună au conturat strategia ca toate popoarele lumii, inclusiv cel american și cel sovietic, se vor alia în fața unei potențiale invazii extraterestre.”         ,,Moștenirea mesianică”, p.317)

     Probabil, cei care au citit această carte, specialiști în istorie, teologie, științe socio-umane, se întreabă de ce  vă recomand această carte, publicată în anul 1986 și tradusă în limba română de Dan Costinaș, editată,fiind de Editura RAO, în anul 2006.
   În primul rând, vreau să menționez că cei trei autori nu sunt specialiști în domeniile menționate, mai sus.
   În al doilea rând, prima parte a cărții este scrisă de pe pozițiile celor care neagă că Iisus este Fiul lui Dumnezeu, cum o fac, de pildă, unitarienii.
  În al treilea rând, fiecare dintre specialiștii celor trei domenii menționate, mai sus, pot să aducă contraargumente, la argumentele aduse de autori, care fac multe erori istorice privind Antichitatea, nu stăpânesc noțiunile teologice, istorice și ne îndeamnă să facem apel la logică, ei contrazicându-se de la un argument la altul.
    În Introducere, cei trei autori ne informează despre societatea secretă Prioria din Sion, care are drept scop restaurația și aducerea pe tron a dinastiei merovingienilor, considerând că întemeietorul acesteia s-ar trage din Iisus. Astfel, autorii vor să ne demonstreze că Iisus a fost un rege și ca orice rege era uns, deci un Mesia ( ei nu cunosc și de aceea nu înțeleg noțiunea Mesia, după cum confundă Împărăția Cerului, cu cea pământeană, Împăratul Ceresc cu cel pământean), comparându-l pe Iisus cu Fernando Cortez, cu zeul Tamuz, ritualele creștine cu cele dedicate Zeiței Mame, confundând-o pe Afrodita cu Geea sau cu  ale lui Sol Invictus). Iisus este când zelot, când zadokist, esenian chiar și fariseu. Creștinismul nu este decât un accident al istoriei și o religie tribală.  Când vor să compare doctrinele religioase cu cele politice, fac apel la fanatismul religios și la cel politic ( aici nu greșesc deloc, dar ideologii, exceptându-l pe Hitler, care și-a căutat originile în Odin, ceilalți  nu s-au considerat de origine divină: Marx, Engels, Lenin, Stalin, iar lor nu li s-au ridicat biserici  și nu li se închină nimeni.). De asemenea, consideră Evangheliile surse necredibile, când este vorba de divinitatea lui Iisus și credibile când dau alte informații despre Iisus, după cum spun că istoricul Iosephus  este o sursă nesigură dar informațiile despre Iisus sunt sigure. Acestea sunt argumentele lor logice! Sunt foarte multe erori istorice și teologice, pe care nu are rostul să le amintesc, lăsându-vă pe dumneavoastră să le descoperiți.
     În ceea ce privește Prioria din Sion, acesteia îi dedică ultimele capitole. Autorii descoperă o lume întunecată a politicii, finanțelor, francmasoneriei și religiei care se ascunde în spatele celor mai solide instituții europene, cum ar fi U.E ori amestecul  Vaticanului, Mafiei, KGB, CIA  Opus Dei si Cavalerii Templieri, cât și implicarea unor oameni politici ca Churchill, de Gaulle, a unor intelectuali ca Hugo, Valery, Malraux, a băncilor, a economiei britanice în Prioria din Sion. 
     În concluzie, nu-mi vine să cred, că la întâlnirea secretă din anul 1985, dintre Gorbaciov și Reagan, cei doi puteau crede într-un atac extraterestru și dacă ei credeau că acesta era posibil, cum puteau să conceapă că pământenii ar putea face față unui astfel de atac. Cât de naivi să fi fost cei doi oameni politici!
      Lectură atentă și să nu vă înfuriați ca mine, indiferent de religia pe care o aveți sau  dacă sunteți atei sau nu, atunci când veți constata că cei trei autori se contrazic și deci nu pot fi credibili! În Epilog, autorii ne spun că nu vor să-i considerăm prozeliți, deși s-au dovedit a fi și nici propagandiști ai Prioriei din Sion ( recunosc că s-au străduit să caute , să cerceteze diferite documente și să ni le prezinte.) 
    Pe curând,
    Earnest









































  





duminică, 24 ianuarie 2021

PROCLAMAȚIA DE LA PADEȘ

Câmpia Soarelui, Monumentul ,Proclamația de la Padeș”
arhitect State Baloșin 

      Pe 23 ianuarie, 1821, Tudor Vladimirescu, adunase norodul la luptă împotriva regimului, unde a citit primul program al revoluției ( cunoscut cu numele ,,Proclamația de la Padeș”, iar al doilea ,, Cererile norodului românesc”), care a dus la înlăturarea domniilor fanariote și la instaurarea domniilor pământene. De atunci, românii din cele două Principate au cunoscut ,,protecția” Rusiei și a Turciei, apoi ,,protecția” celor 7 Puteri, ca la 9 Mai 1877 să se declare în Parlamentul României independența, iar la 1 Decembrie 1918 să se desăvârșească Unirea și Independența tuturor teritoriilor românești. Deveneam, pentru puțin timp, un stat suveran, până la încheierea tratatului economic, la 23 III. 1939, de către Carol II cu Germania, când economia românească era subordonată intereselor germane. Treptat, ne-am pierdut suveranitatea. După cel de Al Doilea Război Mondial, am intrat în zona de influență a URSS. Zvâcnirile de suveranitate, zicerile de ,,neamestec în treburile interne” expuse în cadrul CAER și în Tratatul de la Varșovia, cât și faptul că România extrăgea petrol în India, Afganistan, în țările din Golf, diamante și alte pietre prețioase în țările din Centrul Africii, că exporta utilaj petrolier, tractoare, mașini de teren în Africa a nemulțumit și pe unii și pe alții. S-a crezut, cu multă naivitate, că Revoluția din Decembrie ne va readuce suveranitatea, numai că toți au năvălit ca niște șacali, folosindu-se de ,,cozile de topor” din politica românească, care au convins poporul muncitor că aveam o economie nerentabilă, care trebuia privatizată, adică vândută pe câțiva bănuți și apoi distrusă. Fericirea românașilor ar fi venit odată cu intrarea în U.E., numai că, aici, am devenit  o națiune ,,second hand”
   Așadar, aș putea spune că programul lui Tudor ar fi valabil și astăzi.
,,.. pre bălaurii care ne înghit de vii, căpeteniile noastre zic(...),până când să-i suferim a ne suge sângele din noi? Până când să le fim robi?”
,, Daca răul nu este primit lui Dumnezeu,
Proclamația de la Padeș
stricătorii făcătorilor de rău bun lucru fac înaintea lui Dumnezeu!
Că bun este Dumnezeu și ca să ne asemănăm lui trebuie să facem bine! Iar acesta nu se face până nu să strică răul. ”
,,Au vrut Dumnezeu să se facă lumină? Aceia s-au făcut, după ce au lipsit întunericul.”
,, Să să aleagă căpeteniile noastre cei care pot să fie buni. Aceia sunt ai noștri și cu noi dinpreună vor lucra binele, precum ne sunt făgăduiți.”
 Printre multe alte prevederi, în  ,,Cererile norodului românesc” se ridica împotriva venalității funcțiilor, cerând ca ,, toate dregătoriile din țară , de la cea mai mică, la cea mai mare să nu să se mai orânduiască prin dare de bani”, motivând aceasta cu  ,,lipsa jafurilor din țară.”
 Astăzi, de 24 Ianuarie- Sărbătoare Națională-, românii au ieșit în stradă ca să-și ceară drepturile, să ceară respectarea legilor. Cei care ne conduc trâmbițau, când erau în opoziție, că nu avem stat de drept și că ei sunt aprigii apărători ai statului de drept și ai luptei anticorupție. Angie și haștagiștii ei se tăvăleau pe jos, pe holurile Parlamentului, cerând respectarea statului de drept. Unde sunt, acum? Cum poți să nu respecți o lege pe care ai votat-o, pe care Președintele a promulgat-o, pe care CCR o consideră constituțională, spunând că nu sunt bani, când tu, Guvern, ai transferat bani din Bugetul Asigurărilor Sociale în Rezerva Statului, ca să-i împarți clientelei politice? Unde s-au dus banii împrumutați?. Trebuie să așteptăm sute de ani, ca să aflăm unde au ,,dispărut”, acești bani? Astăzi, știm că banii împrumutați de cei ce voiau să fie domnitori, pe vremea fanariotismului, erau pentru cumpărarea tronului și dați cămătarilor de către domnitori, prin mărirea birului, adică poporul plătea datoria, așa cum o va plăti și pe aceasta. Și totuși, unde s-au dus banii?
 Pe curând!
 Earnest

miercuri, 13 ianuarie 2021

S-AU ÎNTÂMPLAT ACUM 100 DE ANI


 ,,Timpul are în spate o desagă în care strânge pomeni pentru uitare, acest monstru uriaș al nerecunoștinței. Aceste resturi sunt faptele bune din trecut, uitate chiar din clipa în care au fost săvârșite”. 
                                                     (William Shakespeare)


     Din când în când este bine să ne mai amintim evenimente din cultura și istoria țării noastre. Existăm ca națiune, pentru că strămoșii noștri au avut grijă de viitor și de ceea ce identifică un popor/națiune: limba, religia și demnitatea națională. Înainte de a aminti câteva evenimente ale anului 1921, mi-am propus să vă prezint câteva dinainte de 1921, care constituie argumente la cele afirmate , mai sus. 
   Anul acesta ar trebui să sărbătorim:
1750 de ani de la retragerea aureliană.  Sub presiunea atacurilor populațiilor migratoare, ale dacilor liberi și războaielor cu Regina Zenobia, Aurelian a dispus, în vederea întăririi graniței dunărene, retragerea armatei și a administrației din  provincia Dacia, lăsând, aici, un popor daco-roman, în număr de 1.000.000 de persoane. Acest popor se va organiza în obști sătești și își va desfășura activitățile zilnice, în condiții vitrege, ținând piept populațiilor migratoare germanice, slave și turanice, devenind român și creștin, până în secolul al VIII-lea.
630 de ani de la Manuscrisul de la Mănăstirea  Ieud (  prima carte în limba română cunoscută până în prezent), ,,Sobornicul”, care cuprinde ,,Legenda Duminecii” și două omilii, ,,Joia” și ”Dumineca Păștelui”. Manuscrisul se păstrează la Biblioteca Academiei Române.
570 de ani de la corespondența în limba română a diacului Ioan de la Mănăstirea Ieud cu municipalitatea Bistriței, ceea ce ne arată că Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung nu este cea mai veche scriere laică, în limba română.
500 de ani de când domnitorul Neagoe Basarab termina Învățăturile  către fiul său Teodosie (1521) cea mai importantă operă a literaturii române în limba slavonă, considerată una dintre cele mai importante scrieri europene, din secolul al XVI-lea.
500 de ani de la Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung către judele Brașovului, Johannes ( Hans) Bekner (1521) Mult timp această scrisoare a fost considerată ca fiind primul text păstrat în limba română, până a fost descoperit și datat Manuscrisul de la Ieud.
300 de ani de la construirea bisericii de lemn din Surdești -Maramureș (1721), capodoperă de îndrăzneală ( 54 m. turnul, având o înălțime totală de 72 m), armonie și decorație sculptată. Biserica este înscrisă în patrimoniul universal UNESCO ( meșter Ioan Macarie și zugrav Ștefan).
260 de ani de când ticălosul general Bucow a ordonat incendierea sau dărâmarea bisericilor ortodoxe române din Transilvania. N-a reușit să distrugă ortodoxia în Transilvania  dar el a sfârșit călcat de propriul cal, pe una dintre străzile Sibiului. Nici calul nu i-a mai suportat tirania!
200 de ani ( 23 ianuarie 1821) de când Tudor Vladimirescu a citit proclamația de la Padeș ,, Cerințele norodului romînesc”, act care constituie începutul revoluției sale, care a avut drept consecință înlăturarea regimului fanariot și reînstalarea domniilor pământene, marcând începutul epocii marilor reforme de modernizare a Principatelor Române;
200 de ani ( 21 iulie 1821), de la nașterea la Bacău a ,,bardului de la Mircești”, Vasile Alecsandri, poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, membru fondator al Academiei Române.
100 de ani 
1. Economie: 
- refacerea uzinelor metalurgice Hunedoara; constriurea unui nou furnal înalt;
-înființarea societății ,,Petrol Govora”, cu un capital de 57.800.000 de lei, cu participarea Băncii Românești și a societății Petrolul Românesc;
- reforma agrară, prin Legea pentru definitivarea reformei agrare, elaborată de Guvernul Averescu ( Partidul Poporului), nu de un  guvernul liberal, cum cred unele persoane;
- adoptarea unui tarif vamal protecționist.
2. Probleme sociale:
- legea asociaților profesionale, prin care sindicatele se proclamau autonome și neutre de orice partid politic, interzicând în statutele lor  principiul luptei de clasă;
-Congresul Funcționarilor Publici de la București, unde s-a dezbătut problema nesiguranței economice a acestora.
3. Politică internă
- lucrările Congresului General al Partidului Socialist din România de la București, unde s-a votat cu o mare majoritate transformarea partidului în Partidul Comunist din România și afilierea la Internaționala a III-a Comunistă. Cei care au votat afilierea au fost arestați, pentru că nu erau de acord cu unirea Basarabiei cu România, solicitând alipirea acesteia la URSS;
-demisia Guvernului Averescu și formarea Guvernului Tache Ionescu, guvern al Partidului Conservator.
4. Politică externă:
- se pun bazele Micii Înțelegeri, prin semnarea la București a Convenției de alianță defensivă româno-cehoslovace și a Convenției de alianță defensivă româno-iugoslave;
- semnarea Convenției de la Paris (Belgia, Franța, Marea Britanie, Grecia, Italia, România, Iugoslavia, Cehoslovacia), prin care se stabilea statutul definitiv al Dunării.
5. Cultură:
-Ștefan Procopiu comunica la Paris descoperirea sa cunoscută sub denumirea ,, Fenomenul Procopiu” ( depolarizarea longitudinală a luminii de către soluțiile coloidale și suspensiile cristaline);
- înființarea la București a Institutului de seruri și vaccinuri ,,Dr. I. Cantacuzino”;
Se publică de către:
-Grigore Antipa  ,,Dunărea și problemele ei științifice, economice și politice;
-Ovid Densusianu: ,, Literatura română contemporană” ( vol. I, II);
- Petre Andrei : ,,Sociologia revoluției și Problema fericirii. Fundamentul său etico-sociologic”;
- Ion Barbu: ,,După Melci”;
-Vasile Voiculescu: ,,Pârga”;
-Calistrat Hogaș: ,,În Munții Neamțului”;
-Lucian Blaga: ,,Pașii profetului”;
Garabet Ibrăileanu: ,,După război”, ,,Cultură și literatură”;
Ion Slavici: ,,Închisorile mele”;
Eugen Lovinescu : ,,Gh.Asachi, viața și opera”.
Se constituia la București Societatea ,,Orient Radio” S.A.R., agenție telegrafică de presă și se realiza filmul ,,Ecaterina Teodoroiu”, cu Marietta Rareș, prima încercare de evocare a războiului dintre anii 1916  și 1918, combinând scene cu actori cu montaje din actualitățile din război.
  Am ales câteva exemple din istoria noastră, din toate domeniile ( economic, politic, social, cultural), din dorința de a ne păstra demnitatea națională, prin evocarea unor evenimente, care ne demonstrează că nu am fost niciodată un popor/națiune de mâna a doua. Important este să ne cunoaștem istoria și cultura dar, se pare, că actualii guvernanți vor să ne facă să credem că istoria și cultura noastră încep, acum, odată cu ei și nu mai este necesar să-i aglomerăm pe elevi  cu discipline ca istoria, geografia, literatura veche, pentru că nu ne ține de foame, pentru că ne face să fim primitivi, medievali și depășiți. Trebuie să știm să mâncăm sănătos ( probabil resturile rămase de la Puterile UE, pentru că noi nu mai trebuie să avem nici agricultură, nici industrie alimentară) să știm să facem sex ( nu să ne iubim), să ne schimbăm sexul și partenerii, pentru a ne satisface fanteziile, să nu mai știm dacă suntem femei, bărbați, ci doar neutri, să nu ne cunoaștem spațiul în care trăim, pentru că s-ar putea să nu mai semene cu cel din cărți etc., etc., etc.
Pe curând,
Earnest

joi, 7 ianuarie 2021

AMIN !

Daca ar fi cineva în stare să-i facă pe credincioşi să se roage, sub puterea lui Dumnezeu, ar deschide uşa celei mai mari treziri spirituale pe care a văzut-o vreodată acest pământ.” – Leonard Ravenhill
   

      Deunăzi, l-am urmărit cu mult interes pe Președintele Academiei, Ioan-Aurel Pop, într-un interviu realizat de Flerentina Fântânaru. Îl apreciez, nu numai pentru faptul că este unul dintre cei mai mari istorici medievali în viață din România, ci și pentru faptul că este un mare patriot și pentru că abordează toate subiectele, pe care le tratează, de pe poziții naționale, menționând întotdeauna rolul religiei în formarea profilului moral al oamenilor și rolul pe care l-a avut B.O.R., în menținerea românismului.
    M-a surprins afirmația referitoare la folosirea sintagmei ,, Amin ”, spunând că aceasta a fost preluată de ortodocșii români de la catolici. Eu știam că ,,Amin!” este un cuvânt din limba ebraică și l-am auzit pronunțat deopotrivă la ruși și la greci. Ca să mă conving, am consultat Dicționarul de religie și Dicționarul biblic. M-am gândit să realizez o sinteză a celor găsite în  dicționarele respective și s-o transmit, prin acest blog, spre cunoaștere.
   Amin, în limba ebraică ,,amen” înseamnă ,,cu siguranță”, ,,cu adevărat”.
  În Vechiul Testament este folosit  de 13 ori, ca o formulă liturgică, în care adunarea sau persoanele individuale acceptă valabilitatea a unui jurământ sau a unui blestem, cât și consecințele. A fost, de asemenea, răspunsul la o benedicție ( vedenie, revelație, prorocire, meditație) și este inclus în doxologiile cu care se încheie cele patru cărți de Psalmi. Este folosit și în răspunsul ironic al lui Ieremia la profeția lui Anania că exilul va fi de scurtă durată și în răspunsul lui Benaia ( comandantul gărzii personale a lui David) de a-l încorona pe Solomon, ca rege. În ambele cazuri, termenul constituie introducerea la o rugăciune, ca Dumnezeu să binecuvânteze afirmația.
   În afară Vechiului Testament, termenul ,,Amin” se găsește într-un document din sec. 7 î.e.n. ca o introducere la un jurământ, în care se declara nevinovăția. ,,Amin, eu sunt nevinovat !”
   În Noul Testament, Amin este folosit de 119 ori, cu regularitate, la sfârșitul rugăciunilor și a doxologiilor și este un răspuns așteptat de la cei care participă la rugăciunea publică. Numai Iisus îl folosește la început : ,,Amin, amin  vă spun...”, conferindu-i spuselor Lui o autoritate mesianică distinctă.
       Eu nu știu de unde istoricul Ioan-Aurel Pop are informația că ortodocșii români au preluat ,,Amin” de la catolici și nu îl contrazic. Am vrut doar să vă transmit că folosirea acestui cuvânt este menționată înaintea apariției creștinismului, folosit, de asemenea, de către  Iisus și de către apostolii săi, iar noi știm că pe meleagurile noastre au fost misionari doi apostoli: Andrei și Filip, de la care, primii creștini, preoții și episcopii din Dobrogea l-au folosit, mai mult ca sigur, la sfârșitul rugăciunilor.
      Pe curând,
      Earnest