EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (CXXVI).CĂTĂLIN PAVEL, ELEFANTUL LUI CAROL CEL MARE

 ,, Istoria este într-o poziție privilegiată între celelalte științe, către care aruncă punți în toate direcțiile.” ( Cătălin Pavel)

     

Cătălin Pavel este un reputat arheolog, istoric, conferențiar universitar la Universitatea ,,Ovidius”  din Constanța, dar și scriitor. Eu v-am recomandat, pe acest blog, două cărți de istorie: ,, Arheologia iubirii” și ,,Animalele care ne învață”,  în care subiectele puse în discuție sunt  abordate multidisciplinar, adresându-se nu numai istoricilor, ci și publicului larg, iubitor de cunoaștere.

  Eu nu-l cunosc pe acest istoric decât din ceea ce scrie, și probabil domnia sa mă cunoaște tot din ceea ce eu am publicat, căci astfel nu-mi pot explica  ceea ce mi-a scris pe carte: ,, Pentru Livia Sibișteanu cea mai sofisticată profesoară, omagiul autorului. 31  mai 2025” Eu cred că prin cuvântul ,,sofisticat”, istoricul  s-a referit la sensul pozitiv al cuvântului, adică acela pe care ni-l dă etimologia lui, ,,sophia”, acel al înțelepților antici care considerau că nu există adevăr absolut, de aceea, două puncte de vedere contradictorii ar putea fi valide concomitent în unele situații, când argumentele aduse pentru un punct de vedere țin de gândirea critică și nicidecum de dorința de a manipula. În acest sens, eu consider că istoricul Cătălin Pavel este de multe ori mai sofisticat ca mine, drept care îl apreciez foarte mult.

   Cartea  pe care v-o propun, astăzi, ,,Elefantul lui Carol cel Mare- un anti-manual de istorie” a fost scoasă de Editura ART, București, 2025, după ce Editura Humanitas, care i-a publicat autorului multe cărți, i- a respins-o. În ultimul capitol al cărții, istoricul ne dezvăluie de ce cartea sa este un anti-manual de istorie: are o mare calitate pentru că nu trebuie învățat, că se deosebește de un manual prin faptul că este magmatic, fragmentar, are dubii, interpretează și este plină de idei. Deși istoricul spune că această carte este pentru adolescenți și pentru tineri, eu consider că  este adresată profesorilor de istorie, celor care scriu istorie, este o carte de filosofia istoriei pe care un adolescent nu are răbdare s-o citească. Cătălin Pavel citează numeroși istorici și filosofi ai istoriei pe care îi interpretează în maniera sa , dar emite multe puncte de vedere personale, pe care eu nu le-am găsit la alți autori. Elefantul Abdul Abaz pe care Harun-al- Rașid i l-a trimis prin Isaac Iudeus, în dar, lui Carol cel Mare este pretextul acestei cărți. De fapt, în subcapitolul Transdisciplinaritate al capitolului Multidisciplinaritate dă ca exemplu  Expoziția de la Aachen din anul 2003: ,,Ex Oriente: Isaac și elefantul alb” dedicată formal elefantului Abdul Abaz, care în realitate a fost  o prezentare documentată a dialogului politic și cultural dintre lumea medievală islamică, iudaică și creștină. Toate capitolele cărții, care reprezintă aspecte de care trebuie să țină cont istoricul când scrie o carte (surse,  gândirea critică, cauzalitate, progres, știință, arheologie, multidisciplinaritate, adevăr, patrimoniu) sunt susținute cu exemple, mai mult sau mai puțin cunoscute, dar  subtil alese (în ceea ce mă privește, pe unele dintre ele le țineam undeva închise într-una dintre cămăruțele memoriei și le-am dat, acum, un alt sens, o altă interpretare), cu scopul ca  istoricul care scrie istorie sau profesorul care predă istorie, dar și cititorul să înțeleagă cât de importante sunt aspectele menționate, mai sus, în orice manual, în orice carte de istorie,în orice oră/curs de istorie. La urma urmei, trebuie să înțelegem că nu sunt de vină numai programele, manualele, unii profesori din învățământul preuniversitar, pentru că elevilor nu le mai place această disciplină, ci și unii universitari care nu-i învață istoria pe viitorii profesori, în manieră pe care Cătălin Pavel ne-o propune.

 Înainte de a încheia motivarea propunerii mele pentru a citi această carte, menționez că istoricul Cătălin Pavel are mult umor ironic , pe care l-am remarcat și în celelalte două cărți, pe care vi le-am menționat,  mai sus.

,, ... situația cea mai gravă este a țărilor bogate în antichități, dar sărace în luciditate și perpetuu în criză. Asemeni țări, printre care și România, sunt condamnate să devină exportatori ilegali de patrimoniu! Adică, vor alimenta piața neagră cu aterfactele după care unii detectoriști scormonesc în situri arheologice fără pază , sau care sunt făcute pierdute direct din muzee cu liste de inventar flexibile.”

   Când veți termina de citit cartea, veți înțelege de ce Editura Humanitas a refuzat s-o publice.

Pe curând,

Earnest

                                                                                                                                          

IRANUL ȘI ISRAELUL

 ,,Religia este recunoaşterea tuturor îndatoririlor noastre ca fiind porunci divine”. 
                                                                                                                                    (Immanuel Kant)

Ecbatana

   Un nou  război a izbucnit în Orientul Apropiat și Mijlociu, între Iran și Israel. Ambele popoare consideră  că  religia lor le  cere să îndeplinească poruncile divine: iranienii- musulmani șiiți- consideră că ei sunt justițiarii care îndeplinesc porunca  lui Allah transmisă prin mesagerul Lui, Mohammad  ( ,,Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra ta!”), iar  evreii- singurul popor căruia Dumnezeu i-a dăruit un teritoriu și care se salută cu Șalom- Pace, cuvânt  și cu înțelegerea în Vechiul Testament de ,,plinătate”, ,,trăinicie” , ,,bunăstare”  (numai în Noul Testament are  înțelesul doar de Pace) -consideră, de drept, că ei trebuie să-și apere teritoriul primit.

  În Antichitate, cele două popoare au trăit în bună înțelegere. Iranienii sau persanii sunt un popor indo-european din gruparea iraniană, din care făceau parte și mezii, sciții, sarmații ( astăzi, urmașii sarmaților sunt osetinii). Primii care au întemeiat un stat puternic au fost mezii cu capitala la Ecbatana și erau

Persepolis,, Un leu vânează un taur”,
basorelief pe zid 

suzeranii perșilor, iar aceștia își aveau capitala la Persepolis. Cirus al II-lea, în anul 550 î.e.n., s-a răzvrătit împotriva suzeranul său med, Regele Astyages, omorându-l și cucerindu-i capitala. Ecbatana va fi, de-a lungul secolelor, reședința de  vară a regilor și împăraților persani. Cirus al II-lea și-a extins teritoriul spre Est, cucerind Babilonul, de unde a luat toate obiectele de cult valoroase, pe care le-a returnat templelor de unde le-au luat babilonienii. În perioada lui Cirus al II-lea, au început relațiile cu evreii, care au continuat până la cucerirea celor două popoare de către Alexandru Macedon. Regele Cirus al II-lea le-a restituit evreilor vasele scumpe pe care Nabucodonosor le-a luat de la Templu, a autorizat rezidirea Templului și le-a permis fiecărui evreu să se întoarcă în țara lui. În vremea lui Artaxerxe (465-424 î.e.n.), evreii aveau reprezentanți la curtea acestuia, unde  Ezra era Secretar de Stat pentru Afacerile Evreilor, conform V.T., Ezra (7:12), iar  Neemia era paharnicul Împăratului și apoi a fost Guvernatorul Iudeii. Toate acestea ne sunt relatate în ,,Cartea lui Neemia”, introdusă în V.T.. În carte sunt memoriile lui Neemia, pe care specialiștii le consideră ca fiind adevărate rapoarte pe care acest demnitar le prezintă lui Dumnezeu spre aprobare. Evreii consideră foarte importantă această carte ( Neemia este singurul demnitar evreu din V.T.  care a scris despre afacerile în care a fost implicat), pentru  că prin ea se transmite un mesaj:evreii un popor mic, înconjurat de popoare mari, păgâne, sunt conduși de persoane alese de Dumnezeu și trebuie să-și apere cu sfințenie teritoriul dăruit.

   După cucerirea macedoneană, cele două popoare au avut destine diferite, fiind supuse ocupărilor romane, bizantine, arabe ( iranienii și celor turcești,după care au devenind cel mai de temut popor pentru Imperiul Otoman). Punctul comun al celor două popoare este că nu și-au pierdut identitatea națională, iar marea diferență constă că persanii/iranienii au fost musulmanizați, în cel mai radical musulmanism șiit,  în timp ce evreii au rămas neclintiți în religia iudaică. 

 

Ierusalim, Zidul antic

Marea ,,trezire” a iranienilor la adevăratul musulmanism șiit s-a declanșat odată cu Revoluția ,,Albă” din anul 1979, când a fost înlăturată monarhia autoritară, prin părăsirea Iranului de către  Șahul Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr, în urma unor repetate revolte ( menționez două dintre cauzele revoluției: reformele accelerate de modernizare a economiei și influența occidentală asupra vieții cetățenilor iranieni), instaurându-se o republică islamică teocratică în care conducătorul are atribuții politice și religioase ( Ayatollah) și acesta a fost  Ruhollah Khomeini. Știm cu toții cât de bogat este Iranul în petrol și gaze naturale și cât de mari sunt interesele unor state pentru aceste resurse. Marea ironie a istoriei este că această Revoluție Albă a fost pregătită de către cel mai occidental stat:S.U.A.

  Iranul a devenit un stat al terorismului islamic, care a interpretat  Coranul, conform șiismului, introducând în Constituția lor, un capitol referitor la armata religioasă cu următoarea misiune religioasă: ,, Războiul Sfânt (JIHAD) care este calea lui Allah și lupta pentru a extinde supremația Legii Lui Allah în Lume”, numai că în Coran se spune că ,,Nu este silire la credință” ( 2, 256). De fapt, în Coran sunt introduse în unele sutre îmboldul de a-i ucide pe iudaici pentru că nu au respectat Legământul și pe creștini că au îndrăznit să considere un Profet ( Iisus Hristos) ca , fiind Fiul Lui Dumnezeu. Tot în Coran sunt suficiente porunci : ,,să nu ucideți femei!”, ,,să nu ucideți copii!”, ,,nu încălcați tratate!”. În ceea ce privește încălcarea poruncilor referitoare la omoruri, acestea au fost încălcate de însuși Mohammad ( ,,Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra ta!”), când a măcelărit bărbații,femeile și copiii evreilor din Quraya, pentru purificarea etnică a evreilor. În ceea ce privește încălcarea tratatelor, tocmai în aceste zile s-a ,,descoperit” că Iranul, țară semnatară a Tratatului de neproliferare nucleară, se pregătește să producă bombe atomice și să iasă din tratat.

 Și acum, după atâtea informații, trag următoarele concluzii: dincolo de interese economice și de dorința fiecărei țări de a-și exploata singură resursele, cel mai grav este faptul că la conducerea unor state stau niște fanatici religioși, care declanșează războaie  cu caracter religios și misionar, în numele unei porunci dată de  Allah. Dumnezeu nu a creat Lumea pentru ca unii oameni sau unele popoare să se considere îndreptățite de a o stăpâni, de a-și  impune religia, ideologia politică sau modul de viață. Misiunea popoarelor, a oamenilor este să trăiască în pace și în iubire.

Pe curând,

Earnest

UN BOB DE ISTORIE ȘI DE CULTURĂ (6)

 ,, Nu progresezi decât dacă te miști simultan în ambele direcții - spre viitor, dar și spre trecut.”
                                                                                                                                           (Cătălin Pavel)

     Întrebarea firească pe care mi-o pun este ce se întâmplă, când nu ne uităm spre trecut, pentru că nici nu-l știm și nici nu vrem să-l cunoaștem, când nu ne interesează nici viitorul și nici măcar prezentul?

Bobul de istorie

8 iunie 1288 cea mai veche mențiune a Adunării Obștești Nobiliare din Transilvania

 

Cetatea Piatra Șoimului
stăpânită vremelnic de familia Borșa

Voievodul Transilvaniei Roland Borșa, în cea de a treia ,,domnie”, a convocat Adunarea Obștească a Nobililor Transilvaniei ( generali convocatio nobilium regni Transsylvani,) diferită de Dieta Ungariei. La această adunare au participat nobilii celor șapte comitate, clerul superior, orășeni și chiar țărani.  Atribuțiile acesteia erau administrative, fiscale şi judiciare, dar nu şi legislative. Va exista un “regnum Transsilvanum”, deosebit faţă de regnum Hungariae, condus de către voievodul Roland Borşa, cu puteri de adevărat suveran (vayvoda Transylvanus et comes Zonuk; între ani 1258 și 1446, voievozii Transilvaniei au purtat și titlul de comes Zonuk, Solnocul de astăzi). Roland Borșa este considerat întemeietorul acestei instituții. Începând cu anul 1320, aceste congregații se vor întruni  o dată sau de două ori pe an.  

 Cine era Roland Borșa? Majoritatea istoricilor  consideră că făcea parte din nobilimea română, care stăpânea teritoriul Transilvaniei înainte de a veni ungurii în acest spațiu. Se cunosc două ramuri ale familiei Borșa: una de pe Valea Borșei ( județul Cluj), iar cealaltă din Bihor, cu reședința la Sânicolaul de Beiuș. Roland a fost voievodul Transilvaniei în anul 1282 și între anii 1284 și 1285, respectiv între anii 1288 și 1294, într-o perioadă grea pentru Ungaria care, pe de o parte, era măcinată de luptele între clanuri, pe de altă parte, era atacată de către mongoli și cumani. De asemenea, Regele Ungariei era presat de Papa Martin al IV-lea să-i creștineze pe cumani și să-i treacă pe români la catolicism. În acest context, Regele Ladislau Cumanul l-a  numit pe Roland Borșa Voievodul  Transilvaniei ca să-l ajute în lupta împotriva clanului  Aba și pentru înfrângerea răscoalei cumanilor. Însă victoria pe care a obținut-o în cele două bătălii a stârnit invidia nobililor maghiari, care l-au influențat pe Ladislau Cumanul, despre care știm că era instabil în măsuri, să-l înlăture din conducerea Transilvaniei.  În anul 1284, mongolii au atacat din nou Transilvania, ajungând la Pesta, ceea ce l-a determinat pe Ladislau Cumanul să-i ceară ajutorul lui Roland. Acesta, cu  frații săi Petru și Nicolae și împreună cu secuii, a  reușit să-i înfrângă pe mongoli. Roland Borșa era ortodox și s-a opus hotărârii Papei Martin al IV-lea prin care interzicea preoților ortodocși să săvârșească slujbe bisericești, să mai zidească biserici ortodoxe, interzicând și  dreptul de a intra în cele deja ridicate. Regele, la rândul său,  a dat două decrete restrictive prin care catolicismul și Coroana Maghiară, i-a aruncat pe toți românii în tabăra dușmanilor lor. Astfel, din nou, Roland s-a retras, dar  a revenit ca voievod în anul 1288, când a convocat Adunarea Obștească a Nobililor Transilvaniei. Nobilimea maghiară a considerat, pe drept cuvânt, că Roland Borșa dorește independența Transilvaniei și a început uneltirile împotriva lui, ceea ce l-a determinat pe Ladislau Cumanul să intre în Transilvania cu armata sa, stabilindu-și  tabăra lângă cetatea Cheresig, din comitatul Bihorului. Informat fiind de acțiunile Regelui, Roland Borșa împreună cu frații săi a organizat un complot de suprimare a Regelui. Era momentul să se răzbune pe acesta, care s-a folosit de el pentru a-i înfrânge pe dușmanii interni și pe cei externi, nefiind niciodată recunoscător. Astfel, la  10 iulie 1290, a tocmit ca lefegii trei cumani, pe nume Arboc, Tortei și Kemenec, care au  pătruns în tabăra Regelui și l-au ucis în timp ce acesta dormea. Regele a fost înmormântat la Cenad ( fostă mănăstire românească Morisena, transformată în Dieceză Romano-Catolică), iar, mai târziu, osemintele sale au fost mutate la Oradea. Urmașul lui Ladislau Cumanul a fost  Regele Andrei III care, nemulțumit de atitudinea oligarhică a Voievodului român, a declanșat un Război Civil în care Roland Borșa a fost învins,în anul 1294. Andrei III l-a demis din funcția de Voievod, fără a-i confisca propritățile. Roland s-a retras pe domeniile sale din Bihor şi a murit în anul 1301. Cel care i-a urmat ca Voievod al Transilvaniei, Ladislau Khan, a transformat voievodatul într-un regat aproape independent, mergând pe aceeaşi idee de autonomie iniţiată de Roland Borşa.

Bobul de cultură

24 iunie Sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul și Jocul Sânzienilor/Drăgaica 

,,Drăgaica”

  În multe dintre sărbătorile religioase, creștinii români au păstrat obiceiuri care țin de credințele și cultele precreștine. Multe obiceiuri se săvârșesc la Sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul. Unul dintre obiceiul acestei sărbători este Dansul Sânzienelor/ Drăgaica. Acest dans/joc a fost atestat prima dată de Dimitrie Cantemir în ,,Descrierea Moldovei”. Potrivit tradiției, Sânzienele plutesc în aer sau umblă pe pământ în noaptea de 23 spre 24 iunie, cântă și dansează, împart rod holdelor, umplu de fecunditate femeile căsătorite, înmulțesc animalele și pasările, umplu de leac și miros florile, tămăduiesc bolnavii și apară semănăturile de grindină.   Jocul mitic al Sânzienilor, pe care oamenii și l-au imaginat, a fost transpus într-un ritual în ,,Jocul Drăgaica”, care se mai practică foarte rar, în unele zone din Teleorman, dar este promovat de ansamblurile folclorice.

 Vă selectez un fragment postat pe site-ul Agenția Naționale a Zonei Montane, care descrie acest joc din  Teleorman: ,,Ceata era formată din fecioare, două sau patru la număr, dintre care una sau două sunt  îmbrăcate băiețește. Când avea și steag, ceata număra cinci persoane.  Flăcăul care le cânta din fluier sau cimpoi nu avea nici un rol în desfășurarea jocului. Din recuzita Drăgaicei nu lipsea năframa, marama, basmaua, ce se flutura în timpul dansului. În unele sate din sudul țării cetele purtau un steag împodobit cu basmale colorate, usturoi, spice de grâu, asemănător steagului purtat de călușari. Steagul Drăgaicelor în județul Teleorman, era făcut dintr-o prăjină de 2-3 m căreia i se atașa în vârf o cruce de lemn. Pe steag, în vârf, se legau usturoi și flori de drăgaică (sânziene), iarpe brațele crucii se agățau mărgele, brățări, multe tichiuțe și hăinuțe de copii. Când jucau Drăgaicele, mamele le dădeau diferite piese de îmbrăcăminte ale copiilor să le pună pe steag și să le joace. Pelinul și florile de sânziene îi confereau steagului purtat de fetele teleormănence calități apotropaice și purificatoare captate prin acte magice în favoarea copiilor. În unele sate, participantele purtau câte o coasă sau o seceră, amănunt important pentru descifrarea funcției rito-magice a dansului. În scenariul ritual care însoțea cultivarea grâului, începând cu aratul și semănatul și terminând cu recoltatul și pregătirea pâinii, Drăgaicei îi aparținea secvența când holdele de grâu erau "în pârg", înainte de recoltat. Semnificațiile inițiale ale obiceiului sunt legate de compararea fecioarelor din ceata Drăgaicei cu holdele de grâu aflate în pragul rodirii și transferul fertilității în dublu sens: vegetal și uman.Drăgaicele făceau pași dansanți, săreau și se duelau cu coasele, mai ales atunci când se întâlneau două cete, rupeau bucăți din năframele purtate și le împărțeau pe la casele colindate”. 

Pe curând,

Earnest

PREȘEDINTELE ȘI LIMBAJUL NEROSTIT

 ,, Şi cuvintele nerostite au energie cu impact în lumea vie; oricât te-ai strădui, în mintea ta nu poţi minţi.” ( Michelle Rosenberg)

 

  Îmi veți spune că nu există limbaj nerostit, pentru că există limbajul trupului. Eu vă spun că există limbaj nerostit, atunci când cel care, în relațiile cu cei din jur, a fost învățat cum să folosească limbajul trupului și, crezându-se isteț, manipuleză.
  Există numeroși specialiști în comunicare care sunt consilierii politicienilor, sfătuindu-i cum să se comporte în timpul campaniilor electorale, în conferințele de presă, în mijlocul mulțimii, la piață, pentru a fi pe placul cetățenilor, pentru a avea carismă. Dar ce te faci, atunci când nu ai carismă, nici măcar una fabricată și cu toate acestea ești cel mai apreciat și considerat bun pentru a fi Președinte? Ești încurajat și începi să crezi că ești un Superman național.

 Lăsând teoria la o parte, eu nu l-am ales pe actualul Președinte, tocmai din motivul de mai sus: a avut un limbaj nerostit.

   M-am uitat la conferințele de presă și mi-am zis cum un geniu mondial ( trei profesori universitari  de la trei universități din țări diferite: S.U.A., Franța, Germania ne-au informat că suntem norocoși ca îl avem Președinte pe geniul secolului) poate să nu spună mai nimic, dar susținătorii entuziasmați ne zic că poporul , adică noi plebea care nu l-am votat, nu înțelege că Președintele nostru nu se avântă în judecăți de valoare, el meditează, se gândește. De aceea, m-am străduit să-i descifrez gândirea profundă urmărindu-i gesturile.

  Consilierii săi i-au spus că la o conferință de presă sau la susținerea unui discurs trebuie să stea cu mâinile îndepărtate, bine ,,înfipte” în pupitru pentru a arăta auditorului că este un om hotărât, puternic, care știe ce face. Însă consilierii nu i-au spus cum trebuie să-și țină picioarele, neștiind, probabil, că ziariștii vor filma și din lateral. Așadar, Președintele nostru, care nu cred că este suferind, și-a schimbat poziția picioarelor, dezvăluindu-se în toată ,,splendoarea” sa: oportunist și directiv, ba nerăbdător, ba  stăpânind nerăbdarea, și chiar ambiția sa de a obține aprobarea celor prezenți și un feedback pozitiv. Uneori ține pumnii strînși care pot semnifica o acțiune stresantă, iritantă și o agresivitate pe care o simte că o primește ( atunci când i se pun întrebări pe care le consideră incomode sau la care nu știe ce să răspundă)  ori când consideră că trebuie să -și arate agresivitatea. De asemenea, postura corpului ne arată că este neliniștit, pentru că se teme de întrebări, că va spune minciuni. Cred că ați observat că se uită când în partea dreaptă, când în partea stângă, deși nu este nimeni în acele părți: toți ziariștii stau în față, pe scaune, foarte cuminți. Specialiștii spun că privirea îndreptată în partea dreaptă înseamnă că spune o minciună sau că inventează ceva, iar când se uită în partea stângă înseamnă că vrea să-și amintească ceva. Eu cred că așteaptă răspunsul de undeva, în cască ( în campanie, la o dezbaterea cu ziariștii, un șmecher de ziarist i-a  prins casca, pe imagine, în plin plan și nu cred că a fost trucaj,pentru că el făcea pauze mari ca să răspundă și vorbea rar, ca și cum îi suflă cineva răspunsul. În ceea ce privește expresia sa facială, aceasta  ne arată ostilitate, iar râsul fără motiv ne arată  că este în mare dificultate. Cred că ați observat că obosește repede și atunci face gesturi multe, nu reușește să-și ducă ideea până la capăt, se freacă la ureche (este nesigur, își cântărește posibilitățile, dar nu reușește) și dă repede din cap pentru că este impacientat. Îmi este milă de el și cred că ar fi foarte bun ca material didactic la cursurile de comunicare sau la cele de psihologie, pentru că este un adevărat tezaur. Oare acesta este rezultatul genialității sale? Mă întreb și eu, cu onestitate:oare în mintea sa, nu se minte?

Pe curând,

Earnest

P.S. Astăzi, este Ziua Internațională a Prieteniei. Așa că vă doresc să aveți parte de prieteni adevărați!

https://www.youtube.com/watch?v=LEGcLG5CRJY

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (CXXV).VIRGINIE DESPENTES, DRAGĂ NEMERNICULE

Virginie Despentes ( n. 13 iunie 1969, Nancy)

 ,,Internetul e, mai presus de toate, fiere. Se întâmplă să mai vezi pe unii care se servesc de internet pe model vechi, ca să exprime idei complicate și să răspundă la argumente.  Dar, ca regulă generală, militantismul pe internet e fanatism în stare pură (...) Te supui unor maeștri care rămân în urmă- poliția, spălarea de bani, traficul de droguri, granițele, mafia, închisoarea- o înlănțuire catastrofală de violență inutilă și corupție. Eu caut libertatea, alinarea bucuria, experiența trăită când  iau ceea ce pare a fie o soluție miracol (...). Și poate că toxicomanul  caută mereu asta la capătul drumului său...” ( Rebecca Latte)
,,La fel ca atâția alți scriitori americani a căror înclinație către alcool a devenit legendară, așa încât a dus la un val de studii și cărți, am recurs și eu la alcool ca la calea magică care te conduce spre imaginar și euforie și exaltarea imaginației.” (Oscar Jayack)
,,Dragi surori, încă un mic efort și suntem aproape la fel de cretine ca bărbații. Având mai puțină putere. Maimuțărim aceleași adunări tembele. Aceleași indignări prefăcute. Aceeași furie carcerală, aceeași dragoste pentru autoritate...” ( Zoe Katana)

      Virginie Despentes este o scriitoare franceză (scrie romane, eseuri, texte pentru cântece), regizoare de emisiuni și de spectacole audiovizuale. Are o viață tumultoasă: a crescut într-o familie de sindicaliști, participând din copilărie la proteste ( mama sa era o susținătoare a mișcării feministe). La vârsta de 15 ani, a fost internată într-un spital psihiatric, la  17 ani a fost violată când se întorcea de la Londra, făcând auto-stop, a studiat la Lyon la o școală  de cinema, a fost menajeră, critic de filme porno, făcând deseori prostituție pentru a-și întregi veniturile, vânzătoare într-o librărie de pe Champs - Elisees, baby-sitter, jurnalistă la reviste   de muzică rock, dependentă de bere ( a renunțat la alcoolism la vârsta de 30 de ani), adeptă a grupului punk-rock Les Berus (BxN), este adeptă a mișcării Woke, este militantă a egalității dintre bărbați și femei, susținătoare a palestinienilor din Gaza.Și-a regizat cartea ,,Sărută-mă ”( tradusă și în limba română), ca film pornografic, susținând realizarea scenelor violente și cele sexuale să fie reale, nu mimate ( filmul a fost interzis timp de 15 ani).

   Cartea pe care v-o recomand, ,,Dragă nemernicule” ( ,,Cher connard”), a fost scrisă în timpul pandemiei COVID -19 și a fost tradusă în limba română de Magdalena Mărculescu, fiind publicată de Editura Trei, în anul 2024. Romanul este conceput sub forma unor mesaje pe internet între Rebecca Latte, o cunoscută actriță, în vârstă de 50 de ani, consumatoare de heroină și Oscar Jayack, scriitor cunoscut, în vârstă de 43  de ani, alcoolic. Cei doi se cunoșteau din copilărie, el fiind fratele bunei sale prietene, Corinne. Lor li se alătură Zoe Katana, o tânără feministă, care a fost hărțuită sexual de Oscar, care era șeful ei la editura unde cei doi lucrau. Cartea este scrisă pe principiile #MeToo. Dincolo de prezentarea vieții celor trei, autoarea ne prezintă întreaga societate franceză. În relatările anilor 80, am găsit asemănarea cu România ( criză economică, cenzură, sărăcie), deosebirea, constând în faptul că la noi copiii nu se drogau de la 12 ani și pedofilii nu erau pe toate străzile, violând fetițe . Însă nu este o mare problemă, pentru că după anii 1990, am sărit peste etape și, acum, avem și noi destui minori care se droghează și pedofili liberi. Rebecca se revoltă împotriva decăderii culturii și școlii franceze, care au renunțat la vechile valori, împotriva promovării nonvalorilor , a politicii patronilor prin care angajează doar tinere drăguțe, gată  să cedeze în fața avansurilor sexuale, pentru a nu-și pierde locul de muncă. Virginie Despentes descrie viața în Paris în vremea lockdown-ului, care nu se deosebește cu nimic de cea din România: interzicerea familiilor să participe la înmormântări, chiar dacă decedatul nu a murit de COVID 19, obligarea vaccinării populației și a purtării măștilor ( deosebirea este că la Paris polițiștii nu purtau mască, iar persoanele care erau pe străzi, după ora 22, erau arestate), cenzurarea opiniilor legat de vaccinuri și renunțarea la vechile prietenii din cauza părerilor diferite, privind vaccinarea. Scriitoarea a găsit și părți pozitive pentru lockdown: oamenii de cultură, artiștii și-au dezvoltat creativitatea, creând pe internet, fiecare în domeniul său, iar din plictiseală, toxicomanii au început terapia ( Rebecca și Oscar nu credeau în rezultatul acestor terapii, dar ei au reușit să scape de dependențele pe care le aveau), vecinii au devenit solidari unii cu alții. De asemenea, după mulți ani, când nu mai simțeau anotimpurile, au simțit mirosul primăverii, poluarea nemaifiind atât de puternică. Însă alții au intrat în depresie, iar pe alții i-a bântuit frica, ca pe Zoe care era hărțuită și amenințată de masculiniști și a fost nevoită să se interneze într-un spital de psihiatrie, unde nu mai erau paturi libere. În situații de urgență, Salvarea ajungea la cei bolnavi, după vreo 10 ore.

    Cartea mi-a lăsat un gust amar, dar cred că merită să fie citită, pentru că scriitoarea, deși  este o militantă LGBD+, nu-și impune punctul de vedere: ea doar prezintă situația decadenței societății umane, a democrației, a încălcării drepturilor de exprimare  a ideilor politice și la sfârșitul secolului 20 și la începutul secolului 21. Nimic nu s-a schimbat, în acest sens, indiferent de regimurile politice, treptat se instaurează o dictatură.

Lectură plăcută!

Pe crurând,

Earnest

BACĂUL,ORAȘUL CU MULTE PICTURI MURALE

 „Pictura este tăcerea gândirii și muzica vederii.” – Orhan Pamuk

Kero Zen ,,Dualitate în unitate”

Pasajul Subteran ,,Narcisa”

La începutul anilor 90 ai secolului trecut, în drum spre Viena m-am oprit la Budapesta ca să văd frumoasele clădiri de pe faleza Dunării. Mare mi-a fost uimirea, când am văzut acele monumente mâzgălite cu semne anarhice. Mi s-a spus că sunt graffiti ( eu știu ce este un graffiti, dar ceea ce am văzut erau niște mâzgăleli) și că reprezintă simboluri de exprimare a libertății.Eu mi-am zis că nu este normal să-ți exprimi libertatea ,batjocorind niște clădiri monumentale. Nu a trecut mult timp și au apărut  ,,graffiti” și în Bacău pe geamurile vitrinelor, pe blocuri, pe coșurile de gunoi și pe containere și chiar pe pereții școlilor, grădinițelor, sălilor de sport. Probabil că aceste oribilități i-au determinat, în anul 1995, pe niște tineri, organizați în Grupul ,,Crew TGV”, să facă graffiti, la început pe o clădire neterminată și părăsită, numită ,,Piramida” și în Pasajul ,,Narcisa”. Însă s-au găsit niște ,,mari talentați” să intervină și să lase mizerie la locul lor de creație.

  

Bogdan Scutaru, ,,Vasile Alecsandri”
(h=20 m, l=10 m)

În anul 2017, când Bacăul a fost Capitala Tineretului din România, Lucian Popa, promovator al artei urbane și al activităților culturale, a inițiat Festivalul ZidArt la care participă, în fiecare an,  artiști stradali  români și străini ce au contribuit la înfrumusețarea orașului cu operele lor, ei ,spunându-ne că prin arta lor dau suflet pereților.Timp de 7 ani,  artiștii stradali au creat 60 de picturi tematice sau portrete de mari dimensiuni pe pereții clădirilor, pe panouri, ziduri. Festivalul este, de asemenea , un prilej de interacționare a pictorilor stradali din țară și din străinătate, dar ei și crează, după cum spune artistul constănțean Alex Baciu, ,,o conexiune puternică între comunitate și perete.” Nu știu în ce măsură o parte a comunității locale a simțit această conexiune,însă cert este că Bacăul a devenit orașul cu cele mai multe picturi purificatoare de aer din Lume.

  Cititorii mei, care nu locuiesc în Bacău, trebuie să știe că mâzgălitorii de pereți și-au continuat ,,operele”, dar nu au reușit să ajungă la picturile artiștilor, pentru că au fost realizate la înălțimi. Așadar, când treceți prin Bacău, veți descoperi adevăratele opere ale artei stradale, care vă vor încânta privirea și care vă vor pune imaginația la lucru, ca să descoperiți ce au vrut artiștii, ,,descoperitori ai sufletului pereților”, să ne transmită.
Pe curând,
Earnest
https://www.youtube.com/watch?v=KcJWBQn0bbs
,,Parfumul străzilor”
Versuri: Mihai Stoian
Muzică: Radu Șerban
Interpretează:Mihaela Mihai

DE CE A CÂȘTIGAT ALEGERILE PREZIDENȚIALE NICUȘOR ȘI LE-A PIERDUT GEORGE SIMION

 
            ,,Democraţia se confundă, pentru mine, cu suveranitatea naţională. Democraţia înseamnă conducerea poporului de către popor, iar suveranitatea naţională înseamnă poporul exercitându-şi fără piedici suveranitatea.” ( Charles de Gaulle)

Cândva, cei doi erau parteneri la proteste

Acum,Nicușor,conform tradiției românești,
din primar a devenit Președinte

               De ce a câștigat alegerile Nicușor Dan? 

- a fost olimpic internațional la matematică, are un doctorat în matematică și ... atât cu matematica. L-a votat așa-zisa elită intelectuală;

- a fost sau mai este oengist înverșunat pentru protecția liliecilor și a urșilor, blocând construirea de autostrăzi în folosul celor care o luau de la capăt cu studiile de fezabilitate și, mai ales, ai    celor care nu erau interesați ca România să practice un comerț de tranzit, aducător de venituri;

- se numește Nicușor, zis Mucușor, ceea ce trezește mamelor simțul matern,ocrotitor și cu dragă inimă l-au votat. I se mai zice și Pliculeț, ceea ce-i ajută pe cei care vor să obțină rapid o aprobare din partea primarului care, de altfel, este un luptător înfocat al luptei împotriva corupției și procesoman renumit;

- nu este căsătorit civil și, bineînțeles, nici religios și l-au votat cei care nu cred în instituția familiei tradiționale. Nu cred că este în Lume vreun conducător de stat care să trăiască în concubinaj. Nu știe când și-a botezat copiii și nu-și amintește  numele lor de botez;

-a declarat într-o dezbatere că va susține introducerea educației sexuale a copiilor, începând  de la grădiniță și educarea acestora în spiritul empatiei pentru membrii LGBD+ ;

-nu știe istorie și nu se încurcă cu trecutul. De aceea, consideră că trebuie susținută Ucraina necondiționat, căci poporul român are de unde și poate da și celor care au un PIB mai mare ca al României, chiar dacă țara lor se află în război. De asemenea, va intra în Moldova, dacă Rusia o atacă, ca și cum România ar avea o armată mare și bine instruită, determinând ca Rusia să atace  o țară membră NATO, ceea ce ar provoca un Război Mondial. Așadar, l-au votat belicoșii, nu patrioții, interesați în afacerile industriei de armament;

- a declarat că-l va aresta pe Beniamin Netanyahu, dacă va veni pe teritoriul României. L-au votat antisemiții;

- nu are proprietatea cuvintelor și se contrazice de la o frază la alta. După ce ne-a explicat că el nu a avut niciun amestec în organizarea mitingului de susținere sa în alegeri, a spus clar și răspicat: ,,Mi-am asumat mitingul, l-am organizat și l-am declarat.”

- este comod, chiar leneș și, deși este foarte șiret, va face ceea ce i se va dicta, dacă este în folosul lui;

- a declarat în penultima sau în ultima dezbatere că va legaliza comercializarea drogurilor mai puțin periculoase și l-au votat consumatorii de droguri;

-  a declarat că nu prea ,,le are” cu politica externă, dar va aduce experți străini, alături de cei români, care-l va consilia. Mă întreb: în interesul cui? Și l-au votat toți care i-au apreciat sinceritatea;

- s-a lăudat cu ceea ce n-a făcut ca primar și deodată, bucureștenii s-au văzut cât de bine trăiesc într-o capitală neînfrățită de către harnicul primar cu alte capitale, străzi curate, copaci plantați chiar de edilul priceput la plantarea arbuștilor cu coroana , atingând firele electrice. Nu contează, pentru că la Cotroceni a avut grijă Iohannis să arate bine parcul, cu bani mulți, așa că el nu mai are nicio treabă;

-consideră că președintele trebuie să pună presiune pe procurori, deci trebuie să se amestece în justiție, A fost votat de toți procurorii și judecătorii care sunt puși în slujba politicului, nu a înfăptuirii justiției adevărate;

 Îmi cer scuze pentru votanții lui Nicușor Dan,dacă nu am scris toate  calitățile sale, dar nu vreau să-i plictisesc pe cititori.

Acum,George este același militant pentru
Unire, cum era în anii liceului și ai studenției

De ce a pierdut alegerile George Simion?

-este patriot și suveranist și nu l-au votat cei care confundă patriotismul cu naționalismul și șovinismul și cei care confundă suveranismul cu izolaționismul;

-este adept al familiei tradiționale, este căsătorit civil și religios, și-a botezat copilul. Nu l-au votat cei care nu consideră acestea ca, fiind valori fundamentale;

- consideră că resursele țării trebuie exploatate de către români, că trebuie statul să susțină pe agricultori, pe bătrâni, pe cei cu handicap și pe oameni de afaceri români, prin crearea unui cadru juridic, care să le permită dezvoltarea. Nu l-au votat o parte dintre angajații firmelor multinaționale, care au crezut minciunile șefilor referitoare la faptul că acestea vor trebui să plece din România;

- a făcut o afirmație pe care nu a explicat-o de prima dată, privind desființarea a 500.000 de posturi din sistemul bugetar și bineînțeles, că nu l-au votat o parte dintre bugetari, mai ales, cei din administrație;

- a afirmat cu insistență că toate guvernările din ultimii 35 de ani nu au făcut nimic, atacându-l pe Ion Iliescu, numindu-l dictator. Nu l-au votat pensionarii pesediști, prin neprezentare la vot, susținători ai lui Ion Iliescu, care știu că ei au devenit proprietari, ca urmare a retrocedărilor dar și a posibilității de a-și cumpăra apartamentul pe care îl aveau de la stat, cu chirie. De asemenea, aceștia știu prea bine că România, dacă nu era Ion Iliescu, dispărea ca stat, în anul 1990, conform planului de dezmembrare: Moldova se unea cu Republica Moldova, Transilvania era dată Ungariei, Dobrogea era dată Bulgariei, Muntenia cu o parte din Oltenia rămânea ca țară de sine stătătoare cu capitala la București, iar în vestul Olteniei, cu capitala la Strehaia, se constituia într-.un stat țigănesc, unde erau adunați toți țiganii din Europa.Era un plan, prin care se urmărea constituirea unor state micuțe: s-a reușit cu Cehoslovacia, cu Iugoslavia, cu Țările Baltice. Însă, s-a unificat Germania. Nu vi se pare curios, cum tocmai state cu regimuri de tip fascist au beneficiat sau urmau să beneficieze de avantaje, după anii 1990?;

- nu este de acord cu războiul, ci vrea pace;

-susține programul Apa, Hrană, Energie, pe care mulți îl ignoră. Nu știu sau se fac că nu știu că apa se ,,joacă” la Bursă, iar Ursula von der Leyen le-a trasat țărilor membre UE, ca până în anul 2026 să stabilească, pe cap de locuitor, cantitatea de apă pe care trebuie să o consume. Nu l-au votat cei care au interese să concesioneze exploatarea resurselor noastre de apă, cei care vor beneficia de vânzarea Companiei Hidroelectrica, de importatorii de produse agricole;

- nu este de acord cu introducerea educației sexuale la preșcolari, cu legalizarea comercializării drogurilor mai puțin periculoase;

- a fost numit golan, șef de galerie, uitând să se spună că el este, de fapt, organizatorul Galeriei Echipei Naționale de Fotbal, galerie apreciată pe plan mondial ca, fiind cea mai civilizată, după cum, am văzut cu toții la Campionatul European de Fotbal, din anul 2024;

- este cu adevărat sincer, uneori prea impulsiv în sinceritatea sa, muncitor, harnic și face cu pasiune ceea ce și-a propus și în ceea ce crede. Nu l-au votat manipulatorii care știu că nimic și nimeni nu-l poate întoarce din drum;

-este singurul politician român care are o funcție importantă în cadrul formațiunilor politice din U.E., fiind, din data  de 14 ianuarie 2025, vicepreședinte al  Partidului  ECR  ( Conservatorii și Reformiștii Europeni). Consideră că mișcarea ,,woke” s-a îndepărtat de la scopul inițial, acum, exagerând în drepturile minorităților în toate domeniile, renunțând la meritocrație, la valori , impunând cenzura în domeniul educațional, cultural, jurnalistic și politic.  Este trumpist și vrea ca România  să fie a românilor ( eu cred că ar trebui să spună a cetățenilor români). De aceea, nu a fost votat de politicienii invidioși și de antitrumpiști;

- cunoaște istoria românilor și dorește ca românii să nu-și piardă demnitatea și identitatea națională, susținându-i pe cei care trăiesc în afara granițelor și pe cei care vor să se întoarcă la casele lor. De aceea, a fost votat de o parte de românii din diaspora, de acei care-și iubesc țara;

- a promis că va desecretiza procesul-verbal din ședința CSAT din 28 noiembrie 2024 și va respecta separarea puterilor reinstaurând ordinea constituțională. Vă dați seama prin ce spaimă au trecut stăpânii sistemului strâmbat în ultimii 20 de ani? 

 

 Concluzia mea este că Nicușor Dan a câștigat datorită defectelor sale, a minciunilor lansate de manipulatori despre George Simion, spunându-se că este prorus și antieuropean, ca și cum cum un antirus organizează marșuri pentru unirea Moldovei cu Românie și un antieuropean ar fi fost ales vicepreședinte al Partidului ECR din U.E., ca și cum Președintele singur  poate scoate țara din UE și din NATO. De asemenea, s-a vehiculat ideea că s-a devalorizat leul, că Bursa a luat-o razna, pentru că George Simion a câștigat în primul tur. Păcat, că manipularea are succes!

  George Simion a pierdut alegerile datorită calităților sale și a unor greșeli, iar  opozanții săi  au  considerat toxice calitățile  sale. Păcat!

  Eu sunt  adept al social-democrației ceea ce nu mă face să nu știu să apreciez calitățile unui lider,care are o altă orientare politică și știu ce este bine pentru țara mea.

Pe curând,

Earnest

P.S. Se spunea că în ultima săptămână se va arunca Lebăda Neagră dar s-a aruncat Pisica Neagră. Pisica Neagră a fost de la început drept candidat și totul a fost bine orchestrat: de la aprobarea unui miting după închiderea urnelor, până la anularea lui în ziua alegerilor, la ora 13, de cel care l-a aprobat, Pisica Neagră, care dintr-o dată a ajuns la concluzia că este  ilegal. De unde se știa că nu mai era nevoie de un astfel de miting, de unde se știa procentul de 45-55. Acesta era procentul la care trebuia să se ajungă la numărarea voturilor!  S-a reușit pe aproape: 46, 40 -53,60.

  Succes Nicușor Dan și ferește-te de vreun Referendum, pentru că ai să-l pierzi, pentru că tu nu ești Traian Băsescu!

  Nu fi supărat George Simion, pentru că ai tot timpul să te maturizezi, ești în opoziție și poți face mult mai multe lucruri ca lider al opoziției, fără să fii stresat!

 Iar pentru voi, votanți ca și mine,  vă dau un sfat:  feriți-vă de Pisica Neagră, chiar dacă în Antichitate egiptenii o considerau benefică!

https://www.youtube.com/watch?v=qN9fVQtylMI

UN BOB DE ISTORIE ȘI DE CULTURĂ ( 5 )

 ,,Istoria este o luptă împotriva timpului, deoarece cheamă faptele și eroii timpului la o nouă viață.” 

( Camelia Oprița)

Charles de Gaulle și Nicolae Ceaușescu

   Mai este luna cu cele mai multe evenimente și tradiții din istoria noastră, care ar trebui să nu fie uitate, începând cu Armindenul, Ziua Tineretului, Marea Adunare de la Blaj când s-a citit Petițiunea- Proclamație, Plebiscitul prin care s-a aprobat Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris,  Declararea  Independenței, Memorandum-ul, Instaurarea Monarhiei, Încheierea Păcii de la București ( Pacea Marghiloman), Transformarea Partidului Socialist din România în Partidul Comunist Român și afilierea lui la Internaționala III, Capitularea Germaniei și Ieșirea României din al Doilea Război Mondial, după 260 de zile de participare la înfrângerea fascismului, Intrarea României în Tratatul  de la Varșovia, la care mai adăugăm că în această lună s-au născut Ion Popescu-Gopo, Nicolae Grigorescu și au trecut Dincolo, George Enescu, Marin Preda, Camil Petrescu, Vida Gheza,  Lucian Blaga, Octavian Goga, Octavian Paler, Samuil Micu, George Bacovia și mulți alți oameni de cultură. De asemenea, în această lună a apărut Revista ,,Gândirea”, s-a întemeiat Universitatea din Cluj, a fost inaugurat Muzeul Național de Istorie a României, s-a inaugurat și Opera Națională din Cluj etc. După cum ați observat, am făcut o înșiruire haotică, fără a preciza ziua și anul evenimentelor, pentru ca dumneavoastră să faceți  un exercițiu de memorie.

    Atunci, când ai multe evenimente din care trebuie să alegi, te gândești că cel mai bine ar fi să scrii despre acelea la care oamenii se gândesc cel mai puțin, deși le cunosc.
 Bobul de  istorie
 Vizita lui Charles de Gaulle în România
   Între 14 și 18 mai 1968, Președintele Franței Charles de Gaulle ( 1959-1969) a venit în  România, într-o vizită oficială, fiind prima vizită a unui președinte occidental în țara noastră. Trebuie să menționăm contextul în care acest eveniment a avut loc. În primul rând, România a fost prima țară socialistă care a recunoscut R.F.Germană, restabilind cu aceasta relațiile diplomatice în anul 1967 și în același an, Nicolae Ceaușescu l-a primit oficial pe Vicecancelarul și Ministru de Externe Willy Brandt. În anul 1966, România primise licență de la Franța pentru producerea automobilului Dacia. Charles de Gaulle fusese în vizite oficiale în URSS și China, Franța, fiind primul stat occidental care a recunoscut Republica Populară Chineză. De asemenea, a ieșit din NATO, a semnat independența Algeriei, a dus o politică antiamericană și antisovietică și voia încetarea conflictelor Războiului Rece, de orice natură: economică, politică, militară, să facă din Franța un stat puternic și cu mare influență în Europa. Cu toate acestea, în Franța, Charles de Gaulle își pierduse popularitatea.În ceea ce privește atitudinea lui față de România, acesta avea în vedere două aspecte: stabilirea unor relații economice și, ținând cont de politica de detașare a României față de URSS, urmărea ca țara noastră să fie mediatoare între Occident și țările socialiste. În România, Charles de Gaulle a ales să viziteze, de pe lista propusă de Guvern,  orașele Târgoviște , Slatina, Pitești, Craiova. De ce a ales Craiova , unde a vizitat Uzina Electroputere ( marca Electroputere a fost cunoscută  în peste 100 de țări), Combinatul Chimic, Centrala Electrică de Termoficare și nu Iașul? Răspunsul l-a dat Charles de Gaulle:  a vrut să-l întâlnească și să-i dea salutul, la el acasă, colegului său și bun prieten, Generalul Polihron Dumitrescu. Generalul român a fost șeful clasei de la la Școala Superioară de Război de la Paris, din anii 1920, și, conform regulilor școlii,el trebuia să primească salutul de colegii săi, ceea ce Charles de Gaulle a făcut.

  Urmarea acestei vizite a fost realizarea unor schimburi culturale și educaționale între Franța și România, asistență tehnologică la un laminor de la Galați și la Uzina de Aluminiu de la Slatina, dar, mai ales, deschiderea căii lui Nicolae Ceaușescu și a României spre Occident.
Bobul  de cultură
Ridicarea Mănăstirii Cozia

 

  Pe 18 mai 1388 a fost  sfințită Biserica Mare a Mănăstirii Cozia. Aceasta a fost construită între anii 1386 și 1388, pe Valea Oltului, în orașul actual Călimănești, într-un loc mirific, pe care Paul de Alep îl descria, astfel: „În limba lor înțelesul numelui acestei mănăstiri, Cozia este „fortăreață de pământ din pricina nenumăraților munți din această țară” (...). Clădirea este mare și  este  înălțată pe marginea acelui râu (Olt), dar înconjurată de piscuri înalte și impunătoare, închise de păduri de nepătruns, astfel că prin nici o parte a acestui loc nu este vreo altă intrare. Drumul către aceasta din urma este prin spatele munților de miazăzi, este extrem de greu și cu neputință de străbătut cu carul cu boi.”. Mănăstirea este ctitoria lui Mircea cel Bătrân și necropola sa. El a ridicat această mănăstire la îndemnul Sfântului Cuvios Nicodim de la Tismana, care era sfetnicul său între ,,cele dumnezeiești.”

Cozia, Tabloul votiv
Mircea cel Bătrân și fiul său Mihail,
 dăruind biserica Fecioarei Maria cu pruncul

   Eu  m-am oprit să văd și să mă închin la această mănăstire ori de câte ori am trecut pe Valea Oltului și de fiecare dată am descoperit ceva în plus, față de celelalte dăți. Aici, găsești evoluția stilului arhitectonic de la cel bizantin muntenesc spre cel brâncovenesc, evoluția de la pictura bizantină spre cea brâncovenească. Biserica a fost ridicată din piatră, alternând cu cărămidă,  în plan triconc, stil care se va păstra în Țara Românească până în secolul al XVIII-lea. Între  anii 1706 și 1707, Constantin Brâncoveanu a adăugat bisericii pridvorul, în stilul brâncovenesc, unde se află mormântul Mitropolitul Varlaam. Pronaosul considerat sala-tezaur a fost destinat ca necropolă domnească, unde se află mormintele lui Mircea cel Bătrân, ale familiei lui, al Teodorei ( cu numele de călugăriță Teofana),  mama lui Mihai Viteazul, fiind zidit fără ferestre (  două ferestre au fost deschise pe zidul sudic, în vremea lui Constantin Brâncoveanu) și este singura parte a bisericii unde se păstrează pictura originală , în frescă, din anul 1391. Nu se cunoaște numele zugravilor. Ceea ce putem vedea aici și, privind cu multă atenție, ne îmbogățește cunoștințele: Portretul Sfântului Cuvios Nicodim și menologul, Judecata de Apoi, în total 237 de scene, dintre care 183  pot fi ,,citite, cunoscând, prin modul de redare bizantin, viața monastică isihastă,  viața sfinților,  martiriul  unora dintre ei. În naos, turla  este ridicată pe pandantivi.  În sistemul de boltire, arcadele mari sunt susținute de stâlpi masivi de zidărie adosați pereților, de o parte și de alta a absidelor laterale. Între anii 1517 și 1520 a fost refăcută pictura din naos: Tabloul votiv, Deisis. Pictura care se păstrează astăzi, în naos și în Sfântul Altar, este din vremea lui Constantin Brâncoveanu, realizată, în anul 1707,  tot în frescă de către Preda Zugravul și  fiii săi, Ianache Sima și Mihai. Pictura din pridvor aparține lui  Andrei, Constantin şi Gheorghe.  Catapeteasma originală a fost distrusă de foc, fiind făcută una nouă, în vremea lui Alexandru Moruzzi, în anul 1794. A fost realizată în stucatură, cu bogate ornamente în relief, pe cheltuiala egumenului Teodosie. Icoanele poartă semnăturile zugravilor Ioan, Ruca Ioan, Nica. Piciorul Mesei Sfântului Altar este o coloana din castrul roman de la Arutela, ridicat de către Împăratul Hadrian, în anul 138. Fațadele bisericii sunt decorate prin alternări de piatră și cărămidă, împărțite în trei registre, prin brâuri de piatră profilată în dublu tor. În curtea mănăstirii, Neagoe Basarab a ridicat Fântâna care-i poartă numele, în anul 1512,  în mijlocul căreia se află o cruce înconjurată de patru capete cufundate în apă pe jumătate, unde credincioșii aruncă bani și își pun dorințe. Ansamblul monahal  a fost întregit cu Biserica  Bolniței ridicată în vremea lui Radu Paisie, în anul 1542 și pictată de zugravii David și fiul său, Radoslav, Paraclisul sudic ctitorit ,în anul 1584, de către egumenul Amfilohie și pictat în secolul al XVIII-lea,  Paraclisul sudic, ctitorit, în anul 171, de  către arhimandritul Ioan de la Hurez, Fântâna cea Mare din secolul al XVI-lea, , cuhnia, chiliile și muzeul.

 În perioada anilor 1880-1920, biserica mănăstirii a fost grajd, iar ansamblul mănăstiresc a fost temniţă, azil sau cazarmă, iar obştea mănăstirii a locuit în jurul acestei biserici și tot aici, au fost săvârşite şi sfintele slujbe. Ctitoria marelui Domn și Voievod Mircea cel Bătrân, unde, începând cu anul 1415, a  funcționat prima Școală de Miniatură și Caligrafie din Țara Românească, sub conducerea lui Sofronie și a lui Filotei, imnologul, a fost transformată în temniță de Carol I, Regele care a avut  această inițiativă la multe mănăstiri din țară, printre care și Mănăstirea Răchitoasa din județul nostru.

 Pe curând,

 Earnest

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (CXXIV). SADEGH HEDAYAT, S.G.L.L.

 ,,În două mii de ani, morala, obiceiurile, sentimentele, pe scurt, esența însăși a vieții se schimbase complet. Tot ceea ce religiile și ideologiile le promiseseră oamenilor știința le dăruise. Setea, foamea, sexualitatea și celelalte probleme se rezolvaseră. Omul învinsese  bătrânețea, boala și mizeria. Nici măcar vreun inconvenient cu locuința sau familia: locuiau toți în imense imobile ca niște stupi. Dar rămânea un neajuns, un rău de neîmblânzit: neliniștea unei vieți, fără scop, serbede.”

(Sadegh Hedayat, S.G.L.L.)

 

Paris, Cimitirul Père-Lachaise
Mormântul lui Sadegh Hedayat

  În aprilie 2018, vă recomandam o altă carte a celui mai mare scriitor persan al secolului al XX-lea, ,,Hadji Agha” și în același an, a apărut și cartea pe care v-o recomand astăzi, pe care, traducătorul, Gheorghe Iorga, îmi scria ,, Liviei, cu iubire veșnică!” , adică cu acea iubire intelectuală care ne leagă de mulți ani.

  ,,S.G.L.L.” este ultima dintre cele șapte povestiri pe care Gheorghe Iorga le-a adunat în carte. Aceste povestiri  au fost scrise de Sadegh Hedayat între anii 1933 și 1944 și poarta amprenta poziției sale ( membru al Grupului Celor 4) antimusulmane din  perioada respectivă și a cunoștințelor sale  despre vechea religie persană, zoroastrismul. În cele șapte povestiri pe care Gheorghe Iorga le-a ales , scriitorul ne dezvăluie probleme universal valabile ale preocupării oamenilor, prezentându-ne tipologii de personaje: mincinoși, ipocriți, mincinoși, răi, generoși, empatici, creduli, imorali, țopârlani, bolnavi, atei, habotnici, oameni cu instincte animalice,  culți, inculți etc. 

  S.G.L.L. este prescurtarea la Serum Gegen Liebes Leidenschaft, un ser care era menit să împiedice procrearea , ducând la moartea ființelor, plantelor. Sadegh Hedayet, în această povestire este un adevărat vizionar, numai că ceea ce și-a imaginat că se va întâmpla peste vreo două mii de ani, astăzi, antropologii sociali constată deja efectele dezvoltării tehnologiei ( vezi James Suzman , ,,Munca.O istorie a modului în care ne petrecem timpul liber”, carte pe care v-am recomandat-o în iulie 2024).Autorul prevede Sfârșitul Lumii ca o consecință a dezvoltării, ceea ce-l face pe om inutil, fără să mai aibă vreun scop în viață ( nici măcar iubirea nu-l mai provoacă vreo bucurie, pentru că nu mai crede în ea), om plictisit de atâtea facilități, de bunăstare, de lene, pentru care singura soluție este sinuciderea.

  Nu pot să vă spun care dintre cele șapte povestiri mi-a plăcut mai mult, pentru că fiecare dintre ele are  tâlcul ei, iar mie îmi plac tâlcurile, deci mi-au plăcut toate, chiar dacă mi-au lăsat un gust amar.

Lectură plăcută!

Pe curând,

Earnest

P.S. Pe 4 mai, când cu entuziasm vom merge la vot, se împlinesc 70 de ani de când George Enescu a plecat Dincolo. De aceea, vă invit să ascultați ,,Ciocârlia” interpretată la vioară de Angheluș Dinicu, pe https://www.youtube.com/watch?v=lB2JXR--teY

HRISTOS A ÎNVIAT!

 ,,Eu sunt Învierea și Viața” ( Ioan 11:25)

,,Hristos /Christos a Înviat!”, ,,Adevărat a Înviat” așa se scrie corect. Acesta este  salutul pascal cu care creștinii se salută în perioada dintre Înviere și Înălțare.
Iată  salutul în  dialectele românești:

-Dialectul istroromân – Uscrâsnit-å Isus Crist! Zaista Uscrâsnit–å!

-Dialectul macedoromân (aromân) – Hristolu Anyie! De-alihea Anyie!

-Dialectul meglenoromân – Hristos Anghii! Istana Anghii!

Cimitirul Priscilei
Frescă, sec.III, cea mai veche reprezentare.
Fecioara Maria cu a  Iisus în brațe și un proroc

 Poate vă întrebați, de ce am considerat necesar să scriu despre acest salut pascal? Am constatat că majoritatea oamenilor scriu astfel înviat, nu Înviat, după cum recomandă Biserica. De asemenea, mulți scriu Isus, nu Iisus, după cum unii spun Christos alții Hristos, afirmând că protestanții și catolicii zic Christos, iar ortodocși Hristos. 

Isus a fost unul dintre cei 50 de fii ai lui Priam, Regele Troiei, pe care Ahile l-a capturat în timp ce acesta păștea oile împreună cu fratele  său Antiphus, pe Muntele Ida. Priam i-a răscumpărat pentru eliberarea lor, dar au căzut în luptă uciși de către Regele Agamemnon, din Mycene.

Iisus este numele pe care i l-a dezvăluit un înger lui Iosif, spunându-i:  „Maria va naște Fiu și-I vei pune numele Iisus, pentru că El va mântui pe poporul Său de păcate” (Matei, 1, 21) și numele pe care l-a primit ca poruncă Sfânta Fecioară Maria: „Iată vei zămisli și vei naște fiu, căruia îi vei pune numele Iisus. El va fi mare și va fi chemat „Fiul Celui Preaînalt.“(Luca, 1, 31).

 Dacă nu știm ce înseamnă Isus în limba hitită, știm ce înseamnă Iisus în limba aramaică. Etimologia numelui Iisus se găsește în Jesuah care înseamnă ,, Mântuitorul ”, ,,Dumnezeu ne mântuiește” sau ,,Domnul este mântuirea” 

  Christos sau Hristos este un titlu care i s-a dat lui Iisus, vizând menirea sa. Numele de Christos este de origine greacă, preluat și de latini ( verbul chriein care înseamnă a unge) apare în Septuaginta ca o traducere a termenului ebraic mashi ̓ ha , uns, tradus în limba română cu Mesia. În concluzie, desemnat ca Iisus zis Mesia, în greacă, necunoscându-se valoarea elementelor acestei expresii, Mesia, traducându-se prin Christos, a fost considerat al doilea nume propriu al lui Iisus și folosit ca atare. În limbile de origine slavă și în limba română a dispărut litera C și s-a zis Hristos. De la Christos vine și numele de creștin, din latinescul crestiani (iani era un sufix care se aduga la sfârșitul numelui unui comandat, pentru a-i desemna pe soldații acestuia, ca, de exemplu, galbianii, oamenii lui Galba, conform lui Tacitus, Hist.1.51), însemnând soldații, partizanii, familia lui Cristos. Cuvântul creștin apare prima dată în Antiohia, în anul 40, în timpul persecuțiilor lui Irod Agripa I ( Fapt. 12:1). Dacă la început numele de creștin a fost o poreclă, acesta a fost adoptat de cei care l-au primit. Când creștinii erau întrebați: ,,Ești creștin?”, ei răspundeau ,,Da” cu demnitate și mândrie, pentru că acest cuvânt conținea însuși numele Mântuitorului ( 1 Pet.4:16). Dacă numele Christos era neinteligibil pentru păgâni care-l confundau cu numele obișnuit Chrestos, care înseamnă bun, binevoitor, aceasta a fost o paronomază cu urmări pozitive. Astfel, la începutul secolului al II-lea, numele este folosit oficial, pentru prima dată, de către  Episcopul Ignatius  al Antiohiei.

 Când ne salutăm cu ,,Hristos a Înviat” nu înseamnă doar faptul că noi credem că într-adevăr Iisus a înviat, ci credem că, într-o zi, toții oamenii vor învia ( ,,Eu sunt Învierea și Viața, cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi ” Ioan 11:25). Aceasta nu înseamnă că toți vor învia pentru fericire. Iisus a vorbit despre ,,Învierea pentru Viață”, dar și despre ,, Învierea pentru Judecată ”( Ioan 5:29). Cei care L-au respins pe Hristos vor descoperi că Învierea pentru ei va fi un lucru foarte grav.

Dragii mei cititori onești:  Hristos a Înviat cu Lumină, cu Iubire și cu Credința într-o Lume dreaptă și mai bună!

Pe curând,

Earnest