UN BOB DE ISTORIE ȘI DE CULTURĂ (XXIII)

  „Istoria este emulul timpului, depozit al acțiunilor, martor al trecutului, exemplu și înștiințare a prezentului, avertisment al viitorului.”( Miguel de Cervantes)

 Am intrat în luna Brumar, cu prăzmuirea Sfinților doctori fără de arginți Cosma și Damian din Asia și cu ,,Pilda Bogatul neomenos și săracul Lazăr”,iar sâmbătă, pe 9 noiembrie, sunt Moșii de Toamnă, dar și Ziua Internațională  a Fascismului și Antisemitismului.  Să nu ne uităm strămoșii, căci lor le datorăm minunata noastră țară, pe care, încet, încet, o pierdem și o părăsim.
  Noiembrie ne-a întâmpinat cu ploaia pe care am dorit-o întreaga vara, cu rafale de vânt, cu zile întunecoase care , unora, le-au  dat de furcă mâinilor, picioarelor, coloanei vertebrale. Mie îmi place toamna, dar frumos colorată, cu ploi scurte și cu soare blând.Numai că acest început de noiembrie a fost un adevărat Maimakterion, cum o numeau grecii, însemnând ,,cel vijelios” sau ,,furtunos”, un cognomen dat lui Zeus, căruia îi dedicau în această lună numeroase serbări, pentru a-l îmbuna pe nesăbuitul stăpân din cerescul Munte Olimp.

   Să nu uităm că în noiembrie s-au născut Andrei Mureșan, autorul imnului românesc, Mihail Sadoveanu (el a și murit în această lună, împlinindu-se în acest an, 65 de ani),  Nadia Comăneci, Aurel Vlaicu, Nicolae Păulescu, Liviu Rebreanu și multe alte personalități ale României, iar printre cei care au trecut spre cele veșnice sunt Henri Coandă, Stela Popescu, Anton Pann, Grigore Alexandrescu.

Turnul Cetății Chilia Nouă, 1479

Bobul de istorie

Între anii 27 noiembrie 1360  și 12 mai 1361, registrul ținut la Chilia de către notarul genovez Antonio de Podenzolo atestă o intensă activitate comercială. De aici, se exportau către Constantinopol mari cantități de cereale ( 4.000 tone), miere (4 tone), ceară, vin, sare, pește și alte produse, iar de la Hoarda de Aur se aduceau robi  și se importau țesături,bijuterii,ceramică, în general, obiecte de lux. În anul  1350, într-un registru se arăta că  din Chilia s-au exportat cereale în valoare de 13.345 de  perperi, ceea ce însemna jumătate din veniturile vămii de la Constantinopol, din anul 1348. Încă din secolul al XII-lea, celebrul cartograf și cronicar Sharif al Idrisi menționa o așezare, identificată cu Chilia Veche,  situată ,, într-o câmpie roditoare și perfect cultivată, înconjurată de apă”, locuită de români, care se  ocupau cu agricultura dar și cu diferite meșteșuguri, fiind meșteri foarte pricepuți în prelucrarea obiectelor de fier. În anul 1318, este .atestată documentar ca așezare românească cu numele de  Kellia  ( în limba greacă înseamnă ,,cămară, loc pentru păstrat bucatele”, de unde vine cuvântul românesc chiler, pentru bucătăria/cămara din casele țărănești și dregătoria chelar).  Prima atestare documentară a numelui în această formă apare în jurul secolului al X-lea, cu mențiuni în cronicile bizantine și genoveze, fără a se preciza ce popor locuia în această așezare. Însă în paralel cu denumirea Chilia, pe unele portulane, portul Chilia este înscris cu numele de Licostomo ,,Gura Lupului ” ( de exemplu, pe portulanul din anul 1313 al  lui Pietro Visconti)

  Acest port a fost o colonie greacă, numită Achillea, întemeiată , în anul 334 î.H., de generalul  lui Alexandru Macedon, Zopyrion, (pus de acesta guvernator al Traciei și care a murit într-o bătălie cu geții). Denumirea coloniei își are originea în mitul lui Achille, care ne spune că  ar fi fost îngropat în aceste ținuturi.

Am ales ca bob de istorie documentul citat, mai sus, pentru a arăta că, în perioada în care năvăleau diferite neamuri, în general, turanice, asupra teritoriului dunărean al Deltei Dunării,  românii se ocupau cu agricultura și cu meșteșugurile, valorificându-și produsele prin negustorii bizantini, apoi genovezi. Acest port, care dispunea și de o fortificație, s-a aflat  în stăpânirea bizantină ( secolele VII-XIV, făcând parte din Thema Paristrion / Podunavia / Dobrogea, a fost stăpânită de Dobrotici, când a devenit una dintre bazele comerciale ale Genovei la  Marea Neagră, fiind până în anul 1812 disputată și aflată, periodic, sub stăpânirea  Imperiului Otoman,  a lui Mircea cel Bătrân, Alexandru cel Bun, Iancu de Hunedoara, Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare și în cele din urmă a Imperiului Țarist. Menționăm că ,astăzi, există două Chilii : Chilia Veche, despre care am scris,mai sus, comună în România, în  județul Tulcea și Chilia Nouă, Killia, oraș - port important la Dunăre, aparținând Ucrainei, din anul 1991. Chilia Nouă a fost construită, în anul 1479, pe  malul stâng al  Dunării, vizavi de Chilia Veche, de către Ștefan cel Mare și Sfânt cu scopul de a întării frontiera cu Imperiul Otoman, dărămând vechea fortificație.Grigore Ureche ne informează că la zidirea acestei cetăți au lucrat 8.000 de meșteri și 17.000 de lucrători auxiliari. De asemenea, a ridicat , aici, și o biserică cu Hramul ,, Sfântul Nicolae”. Însă Sultanul  Baiazid al II-lea ( bunicul lui Soliman Magnificul), în iulie 1484, a  atacat pe apă și pe uscat Chilia Nouă și după 10 zile, în urma trădării unui vameș de origine italiană, a reușit să pătrundă în cetate. Respectul pe care l-a arătat Baiazid al II-lea pentru Ștefan cel Mare și Sfânt se constată în tratatul încheiat cu Domnul Moldovei, prin care îi lăsa pe moldoveni să-și păstreze bisericile ( în cele două localități Chilia locuiau, în majoritate, români creștini ortodocși), ceea ce nu acceptau otomanii, în mod oficial,  în teritoriile cucerite, devenite provincii. Baiazid al II-lea  a refăcut cele două cetăți, considerându-le pe  amândouă  foarte importante atât din punct de vedere strategic cât și economic.

În primul recensământ realizat de Imperiul Țarist, după ce Basarabia a fost cedată acestuia de către Imperiul Otoman ( Tratatul de la București, din anul 1812), populația română era în procent de 98, iar în anul 1918 al Unirii, procentul era de 50.

 Curtea Internațională de Justiție de la Haga, în anul 2009, a decis  că ostroavele Daleru Mic, Daleru Mare, Tătaru Mic și insula Limba, pe care România, în anul 1948, prin Protocolul româno-sovietic, le-a cedat U.R.S.S., blocând navele românești de la intrarea liberă în mare prin gura Brațului Chilia, să  rămână Ucrainei, acordând în schimb României 9.700 km² din platoul continental al Mării Negre.

  În Chilia Nouă, se păstrează doar Turnul Cetății aflat într-o stare mare de degradare, situat pe terenul privat al unei fabrici, care este folosit ca   W.C. Este și firesc, pentru că Turnul Cetății le amintește de faptul că această așezare a fost întemeiată de Ștefan cel Mare și Sfânt  , nu de vreun mercenar  cazac, pe vremea când Ucraina nu exista ca stat, dar Moldova, DA!

Bobul de cultură

Margareta Marinescu, prima crainică la Radio România

 Pe 1 noiembrie 1928, la ora 17, 00, profesorul  Dragomir Hurmuzescu transmitea în eter ,, Alo, alo, aici Radio București, cuvinte care marcau debutul Radioului Național. Dragomir Hurmuzescu (1865-1954) a fost un fizician român,profesor universitar  la Universitățile din Iași și București, fondatorul învățământului electrotehnic din România, colaborator al soților Curie, fondator al Academiei de Științe din România (1919) și al Societății Române de Radiodifuziune ( 1922). Menționez că anul 1965, la împlinirea  a 100 de ani de la nașterea sa, UNESCO a recomandat   comemorarea lui Dragomir Hurmuzescu la nivel internațional, ca personalitate a științei universale.

  Prima emisiune radio a fost transmisă de la sediul Societății Române de Radiodifuziune  situat pe strada General Berthelot, nr.60 , din București, cu ajutorul unui emițător provizoriu de 400 de wați împrumutat de Compania Britanică Marconi. Dragomir Hurmuzachi încă din anul 1901, la Iași, a realizat experimentele de comunicație prin radio ale lui Guglielmo Marconi.

  Prima emisiune radio a  durat între orele 17.00 și 24.00 cu o pauză de două ore și a cuprins un cuvânt de deschidere, un buletin de știri și meteo, un recital de poezie ( printre recitatori a fost și poetul Horia Furtună care a recitat ,,Un suflet”,poezie dedicată radioului românesc), muzică și o conferință despre ,,Poezia populară română” susținută de Horia Furtună. Radioul avea 17 de angajați, printre care și Margareta Marinescu, prima crainică a radioului public.Printre angajați se aflau compozitorul Mihail Jora, responsabil de serviciul muzical ( care a înființat Orchestra Radio, transmițând în direct pe 30 noiembrie primul concert)., Adrian Marin, care se ocupa de programele literare, și Anton Bierlurici, șeful studiourilor.Încpând cu anul 1929, se transmiteau în direct spectacolele,concertele de la Opera Română și Ateneul Român, spectacole de teatru. De asemenea, în același an au fost înființate emisiunile ,,Ora Copiilor”, ,,Unda Veselă”, ,,Teatrul Radiofonic”, iar în anul 1930 a debutat ,,Universitatea Radio”, prin care personalitățile culturale române susțineau conferințe pe diferite teme.

 Prin Legea 255/2019, ziua de 1 septembrie a fost declarată Ziua Națională a Radioului Român, în semn de recunoaștere a rolului pe care  l-a avut și-l are Radioul România în transmiterea valorilor culturale și spirituale ale poporului român.

Bibliografie selectivă:

 Ion Chirtoagă, Târguri și cetăți din S-E Moldovei, ( sec.XIV și începutul sec. al XIX-lea), Editura Prut Internațional, Chișinău, 2004

 ȘtefanaTotorcea,  98 de ani de la înființarea Radio România, Basilica.ro, din 1 nov. 2026

Pe curând, 

Earnest

 

Am început postarea de astăzi cu ,Buletinul Meteo”al acestui noiembrie al anului 2026, care are consecințe nefaste pentru unele persoane, așa că vă invit să ascultați  un  country rock românesc ,,Junghiuri” (,, După 50 de ani, toate mă dor”), iar  cei mai  optimiști  să spere că de la 60 de ani încep văicărelele, ascultându-l pe   Omul cu rimele,cântând  ,,Mă dor toate” și   valsul ,„Și ce dacă plouă”care ne încurajează, spunându-ne că iubirea le rezolvă pe toate. Dansați rock and roll ori vals sau doar ascultați.

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (CLII). ADRIAN G.ROMILA, ACASĂ, DEPARTE

 ,, Toți cursanții mei de la Limanu sunt băieți deștepți, profesore, au făcut facultăți de computere, de contabilitate, de inginerie, de arhitectură, am și mediciniști, actori, pictori...Sunt niște inculți cu toții, n-au citit mai nimic, jur! Și crezi că o duc rău, crezi că au vreo frământare, vreo neliniște?  Trăiesc fericiți fără să deschidă o carte! Habar n-au cine-i filosofuʽ ăla când s-a întâmplat aia, ce-nseamnă nu-șʽ ce termen, ce idee sau cine a scris nu-șʽ ce operă. Li se rupe dacă e vorba de Homer sau de Sadoveanu, crede-mă!” 

                         (Căpitanul Anton către Adrian , în ,,Peninsula (2019)” din ,,Acasă, departe”)

  Înainte de a mă  referi la autorul și la cartea pe care v-o recomand, vreau să vă sugerez să citiți o carte de proză scurtă: ,,Teoria lucrului bine făcut” de Veronica Stănică. Despre această autoare v-am scris când v-am recomandat ultimul număr al revistei ,,Retroversiuni - Mitologii, unde publicase povestirea ,,Octav  și Eleonora”. Veronica Stănică locuiește în București, s-a născut la Brăila, în anul 1974, pe data de 4 iunie, fost elevă în ciclul gimnazial la o clasă cu profil sportiv -atletism, însă era pasionată de șah, participând la câteva Campionate Naționale de Șah,  de badminton și de înot. A absolvit  Facultatea de Științe Economice a Universității ,, Alexandru Ioan Cuza” din Iași și a urmat în anul 2016 cursul de scriere creativă organizat de Marius Chivu și Florin Iaru. Cartea ,,Teoria lucrului bine făcut” cuprinde 21 de povestiri, majoritatea cu final upercut, cu subiecte diverse și personaje cu caractere diferite, predominând cele negative. Am remarcat în multe povestiri un umor negru și mult cinism.

 

Adrian G. Romila s-a născut pe 29 septembrie 1974 la Piatra Neamț și locuiește în acest oraș. A urmat Liceul Militar de Marină ,, Al. I.Cuza” din Constanța și a absolvit, la Universitatea ,, Alexandru Ioan Cuza”, Facultatea de Litere, Secția Română - Latină, un masterat în Literatură Comparată și Folclor , iar în anul 2005 a susținut un doctorat în antropologie și folclor. A debutat în anul 1996 cu poezie, dar s-a remarcat de-a lungul anilor ca eseist și romancier.Este membru al Uniunii Scriitorilor- Filiala Iași, a primit  câteva premii și Diploma de excelență pentru promovarea valorilor creștine și naționale prin opera literară, în cadrul „Zilelor Daniil Sandu Tudor”, ediția a II-a, 29-30 octombrie 2010.

  Cartea pe care vă o recomand ,, Acasă,departe”a fost publicată de Editura Polirom, în anul 2024. Probabil, mulți dintre dumneavoastră ați citit-o în anul publicării. Romanul este conceput în trei părți ,,Patria ( 1835)”, ,,Peninsula (2019)”, ,,Exilul ( 11-14” Personajele celor trei părți  ale romanului sunt: bonjuristul Adrian Romila, ofițer marin în armata franceză chemat acasă ca să îndeplinească o misiune secretă pe lângă ambasadorii de la Constantinopol, din inițiativa Societății Filarmonica condusă de Ion Câmpineanu și de Ion Heliade - Rădulescu, Adrian Romila, scriitor și profesor universitar la Universitatea din Constanța, destituit din funcție din cauza unei calomnii susținută de presă și Hadrian Romila, sclavul poetului Ovidiu, la Tomis. Autorul face deseori referiri la literatură și istorie, spunându-ne că într-un roman istoric este și multă ficțiune, însă, cred, că atunci când un scriitor implică în scriitura sa personaje și acțiuni reale, acestea trebuie să corespundă realității iar celelalte întâmplări, care fac ca cititorul să fie curios să ajungă la final, n-au decât să fie ficțiuni. Din toate cele trei părți ale romanului, ideea care-i rămâne în minte cititorului este că românii erau și sunt  la marginea civilizației atât în anul 1835, cât și în anul 2019 ( să fim serioși, francezii, în anul 1835, trăiau la fel de greu ca românii iar frumosul și civilizatul Paris avea sub Sena câteva niveluri de galerii locuite de cerșători, după cum Marsilia era mai murdară în anul 2019 și plină de drogați, prostituate, migranți ca orașul  Constanța). În ceea ce privește Tomisul din vremea lui Ovidiu, acesta nu era atacat de geții barbari flămânzi, ci de bastarni, sarmații iazigi, sciți. Ovidiu  a făcut distincție între geți și barbari: sarmații iazygi, bastarnii, besii (în două situații îi numește și pe geți barbari). De cele mai multe ori i-a compătimit pe geți, care ,,cu o mână țin arma, cealaltă-i pe plug”, iar păstorul cu coiful pus ,, din nai îi zice arar / Și oile n-au groază de lup, ci de tâlhar.” (Tristele, V, 10), deoarece aceștia erau atacați de barbari, în special iarna: ,,Și singur vezi, cu carul sălbatecul iazyg / Cum trece Istrul înmărmurit de frig / Vezi spade otrăvite, săgețile zburând / Și moarte îndoită, în vârful lor purtând” ( Ponticele, IV,7), ,, Și-i cotropesc barbarii pe pământenii geți / E glia pustiită, căci pământenii fug / Le iau barbarii pâinea și vita de la plug.” (Tristele, II, 10) De asemenea, barbarii le luau geților carele, le ardeau colibele, folosind ,,săgeți încârligate dospite în venin” (Ponticele, II, 10), de aceea ,, Sub năvăliri plugarul nu are când ara”, ,,Pelinul doar mai crește pe groaznicul pământ / Și roadele amare ca și pelinul sunt.” ( Ponticele, III, 8) Bineînțeles, se face confuzia între Cotys care era rege trac și Coson, care era rege dac, unul dintre urmașii lui Burebista ( ce-i drept și Ovidiu a făcut această confuzie). Însă ce m-a revoltat pe mine cel mai mult este faptul că autorul ne informează că reprezentanții Societății  Filarmonica se finanțau prin  traficul de hașiș.

  Nu mi-am propus să analizez erorile istorice ( sunt foarte multe), le-am menționat pe cele care m-au intrigat cel mai mult.Nu comentez, de exemplu, povestea primului vas românesc construit la Giurgiu ,,Marița” care a navigat sub pavilion românesc, nici confuziile noțiunilor Tratatului de la Adrianopol sau mizeria din porturile Giurgiu, Brăila, căci aceste două porturi au fost, din vremea lui Mircea cel Bătrân până în anul 1829, raiale turcești și mizeria lor era consecința acestei stăpâniri. Totuși, trebuie să menționez că Regulamentele Organice au fost legi românești cerute prin Tratatul de la Adrianopol și concepute de două comisii alcătuite din boieri români, sub supravegherea Turciei, ca putere suzerană și a Rusiei, ca putere protectoare. Deci,  acestea nu au fost scrise de ruși ( după cum  a spus celebrul istoric Roller și idee preluată de unii pseudoistorici actuali, care susțin că nimic din ce s-a realizat în acest spațiu nu este creația poporului dac, daco-roman, român), ci au fost concepute de români.

  Revenind la acțiunea romanului, deși autorul, ca  absolvent al unei școli militare de marină, folosește mulți termeni specifici părților componente ale unei corăbii, aceasta este palpitantă, descrierile nu te plictisesc, fiindcă autorul scrie bine. De asemenea, referirile pe  care le face la cărțile din literatura universală legat de călătorii, te îndeamnă, indirect, să le citești. Dialogurile dintre personaje nu sunt banale. De aceea, cartea este atractivă pentru orice cititor adevărat, nu pentru cei care citesc pe diagonală sau pentru cei care citesc cărți pe benzi desenate.

Lectură plăcută!

Pe curând,

Earnest

 P.S. Pentru ci care nu au văzut Sulina, îi informez, că celebrul pirat grec, care i-a plăcut să trăiască la Sulina și a dorit să fie îngropat în cimitirul portului, în anul 1835  avea 1 an. Așadar, autoru putea alege, de dragul ficțiunii, un pirat marocan ( pentru că tot ne-a povestit despre hașiș)  , renumiți prin jafuri și cruzime în  zonele Mării Mediterane și chiar ale Mării Negre