,, Toți cursanții mei de la Limanu sunt băieți deștepți, profesore, au făcut facultăți de computere, de contabilitate, de inginerie, de arhitectură, am și mediciniști, actori, pictori...Sunt niște inculți cu toții, n-au citit mai nimic, jur! Și crezi că o duc rău, crezi că au vreo frământare, vreo neliniște? Trăiesc fericiți fără să deschidă o carte! Habar n-au cine-i filosofuʽ ăla când s-a întâmplat aia, ce-nseamnă nu-șʽ ce termen, ce idee sau cine a scris nu-șʽ ce operă. Li se rupe dacă e vorba de Homer sau de Sadoveanu, crede-mă!”
(Căpitanul Anton către Adrian , în ,,Peninsula (2019)” din ,,Acasă, departe”)
Înainte de a mă referi la autorul și la cartea pe care v-o recomand, vreau să vă sugerez să citiți o carte de proză scurtă: ,,Teoria lucrului bine făcut” de Veronica Stănică. Despre această autoare v-am scris când v-am recomandat ultimul număr al revistei ,,Retroversiuni - Mitologii, unde publicase povestirea ,,Octav și Eleonora”. Veronica Stănică locuiește în București, s-a născut la Brăila, în anul 1974, pe data de 4 iunie, fost elevă în ciclul gimnazial la o clasă cu profil sportiv -atletism, însă era pasionată de șah, participând la câteva Campionate Naționale de Șah, de badminton și de înot. A absolvit Facultatea de Științe Economice a Universității ,, Alexandru Ioan Cuza” din Iași și a urmat în anul 2016 cursul de scriere creativă organizat de Marius Chivu și Florin Iaru. Cartea ,,Teoria lucrului bine făcut” cuprinde 21 de povestiri, majoritatea cu final upercut, cu subiecte diverse și personaje cu caractere diferite, predominând cele negative. Am remarcat în multe povestiri un umor negru și mult cinism.
Adrian G. Romila s-a născut pe 29 septembrie 1974 la Piatra Neamț și locuiește în acest oraș. A urmat Liceul Militar de Marină ,, Al. I.Cuza” din Constanța și a absolvit, la Universitatea ,, Alexandru Ioan Cuza”, Facultatea de Litere, Secția Română - Latină, un masterat în Literatură Comparată și Folclor , iar în anul 2005 a susținut un doctorat în antropologie și folclor. A debutat în anul 1996 cu poezie, dar s-a remarcat de-a lungul anilor ca eseist și romancier.Este membru al Uniunii Scriitorilor- Filiala Iași, a primit câteva premii și Diploma de excelență pentru promovarea valorilor creștine și naționale prin opera literară, în cadrul „Zilelor Daniil Sandu Tudor”, ediția a II-a, 29-30 octombrie 2010.
Cartea pe care vă o recomand ,, Acasă,departe”a fost publicată de Editura Polirom, în anul 2024. Probabil, mulți dintre dumneavoastră ați citit-o în anul publicării. Romanul este conceput în trei părți ,,Patria ( 1835)”, ,,Peninsula (2019)”, ,,Exilul ( 11-14” Personajele celor trei părți ale romanului sunt: bonjuristul Adrian Romila, ofițer marin în armata franceză chemat acasă ca să îndeplinească o misiune secretă pe lângă ambasadorii de la Constantinopol, din inițiativa Societății Filarmonica condusă de Ion Câmpineanu și de Ion Heliade - Rădulescu, Adrian Romila, scriitor și profesor universitar la Universitatea din Constanța, destituit din funcție din cauza unei calomnii susținută de presă și Hadrian Romila, sclavul poetului Ovidiu, la Tomis. Autorul face deseori referiri la literatură și istorie, spunându-ne că într-un roman istoric este și multă ficțiune, însă, cred, că atunci când un scriitor implică în scriitura sa personaje și acțiuni reale, acestea trebuie să corespundă realității iar celelalte întâmplări, care fac ca cititorul să fie curios să ajungă la final, n-au decât să fie ficțiuni. Din toate cele trei părți ale romanului, ideea care-i rămâne în minte cititorului este că românii erau și sunt la marginea civilizației atât în anul 1835, cât și în anul 2019 ( să fim serioși, francezii, în anul 1835, trăiau la fel de greu ca românii iar frumosul și civilizatul Paris avea sub Sena câteva niveluri de galerii locuite de cerșători, după cum Marsilia era mai murdară în anul 2019 și plină de drogați, prostituate, migranți ca orașul Constanța). În ceea ce privește Tomisul din vremea lui Ovidiu, acesta nu era atacat de geții barbari flămânzi, ci de bastarni, sarmații iazigi, sciți. Ovidiu a făcut distincție între geți și barbari: sarmații iazygi, bastarnii, besii (în două situații îi numește și pe geți barbari). De cele mai multe ori i-a compătimit pe geți, care ,,cu o mână țin arma, cealaltă-i pe plug”, iar păstorul cu coiful pus ,, din nai îi zice arar / Și oile n-au groază de lup, ci de tâlhar.” (Tristele, V, 10), deoarece aceștia erau atacați de barbari, în special iarna: ,,Și singur vezi, cu carul sălbatecul iazyg / Cum trece Istrul înmărmurit de frig / Vezi spade otrăvite, săgețile zburând / Și moarte îndoită, în vârful lor purtând” ( Ponticele, IV,7), ,, Și-i cotropesc barbarii pe pământenii geți / E glia pustiită, căci pământenii fug / Le iau barbarii pâinea și vita de la plug.” (Tristele, II, 10) De asemenea, barbarii le luau geților carele, le ardeau colibele, folosind ,,săgeți încârligate dospite în venin” (Ponticele, II, 10), de aceea ,, Sub năvăliri plugarul nu are când ara”, ,,Pelinul doar mai crește pe groaznicul pământ / Și roadele amare ca și pelinul sunt.” ( Ponticele, III, 8) Bineînțeles, se face confuzia între Cotys care era rege trac și Coson, care era rege dac, unul dintre urmașii lui Burebista ( ce-i drept și Ovidiu a făcut această confuzie). Însă ce m-a revoltat pe mine cel mai mult este faptul că autorul ne informează că reprezentanții Societății Filarmonica se finanțau prin traficul de hașiș.
Nu mi-am propus să analizez erorile istorice ( sunt foarte multe), le-am menționat pe cele care m-au intrigat cel mai mult.Nu comentez, de exemplu, povestea primului vas românesc construit la Giurgiu ,,Marița” care a navigat sub pavilion românesc, nici confuziile noțiunilor Tratatului de la Adrianopol sau mizeria din porturile Giurgiu, Brăila, căci aceste două porturi au fost, din vremea lui Mircea cel Bătrân până în anul 1829, raiale turcești și mizeria lor era consecința acestei stăpâniri. Totuși, trebuie să menționez că Regulamentele Organice au fost legi românești cerute prin Tratatul de la Adrianopol și concepute de două comisii alcătuite din boieri români, sub supravegherea Turciei, ca putere suzerană și a Rusiei, ca putere protectoare. Deci, acestea nu au fost scrise de ruși ( după cum a spus celebrul istoric Roller și idee preluată de unii pseudoistorici actuali, care susțin că nimic din ce s-a realizat în acest spațiu nu este creația poporului dac, daco-roman, român), ci au fost concepute de români.
Revenind la acțiunea romanului, deși autorul, ca absolvent al unei școli militare de marină, folosește mulți termeni specifici părților componente ale unei corăbii, aceasta este palpitantă, descrierile nu te plictisesc, fiindcă autorul scrie bine. De asemenea, referirile pe care le face la cărțile din literatura universală legat de călătorii, te îndeamnă, indirect, să le citești. Dialogurile dintre personaje nu sunt banale. De aceea, cartea este atractivă pentru orice cititor adevărat, nu pentru cei care citesc pe diagonală sau pentru cei care citesc cărți pe benzi desenate.
Lectură plăcută!
Pe curând,
Earnest
P.S. Pentru ci care nu au văzut Sulina, îi informez, că celebrul pirat grec, care i-a plăcut să trăiască la Sulina și a dorit să fie îngropat în cimitirul portului, în anul 1835 avea 1 an. Așadar, autoru putea alege, de dragul ficțiunii, un pirat marocan ( pentru că tot ne-a povestit despre hașiș) , renumiți prin jafuri și cruzime în zonele Mării Mediterane și chiar ale Mării Negre
