duminică, 28 februarie 2021

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (LXXIII). CONSTANTIN DUMITRESCU, CETATEA NEMURITOARE

,, Apele mari nu se pricep să învețe pe cele mici pe unde să curgă.  Își vor găsi singure vadul. Lăsați puii de vultur să-și aleagă singuri orizontul dorit. Alegându-și-l, nu vor înceta să-l bată cu aripile, până când îl vor îmblânzi.”                                                                                                    (Comaticus către Zoltes)
 

    Mi-am propus ca, în acest an, să recitesc unele dintre romanele copilăriei și ale tinereții și pe unele dintre ele să le  recomand atât celor care le-au citit ( ca să le propună spre citire copiilor sau nepoților), cât și celor care nu au avut acest prilej. De data aceasta, vă recomand romanul ,, Cetatea nemuritoare” de Constantin Dumitrescu ( 1903-1980), poet, prozator, care a fost primul bibliotecar al Bibliotecii Publice din Alba Iulia. Romanul a fost publicat în anul 1974, la Editura Albatros și am aflat că a fost reeditat acum vreo câțiva ani. În perioada anilor 70 ai secolului trecut, a fost un curent al reînvierii istoriei Daciei și mulți scriitori și-au ales subiecte din perioada respectivă. Îmi amintesc, că am citit cu multă plăcere romanele: ,,Sarmis” de Ion Nicolae Bucur ( probabil, scriitorul a fost inspirat de poezia lui Mihai Eminescu), urmat de ,,Dicomes” și ,,Sargetius”,  ,, Dacia Felix” de Victor Rusu Ciobanu și romanul pe care, astăzi, vi-l recomand. În curând, îmi voi face timp să recitesc și ,,Faraonul” de B. Prus.
  Revenind la romanul ,, Cetatea eternă” a cărui acțiune se petrece în cetatea Apoulon, de pe Piscul Piatra Craivii ( Caprei), menţionată  de  Ptolomeu  în poemul “Consolatio ad Liviam” şi în "Geographia", înainte și în timpul războaielor daco-romane dintre Decebal și Traian, menționez că scriitorul face multe erori istorice. Profit de această ocazie, pentru a menționa câteva aspecte din cultura și civilizația strămoșilor noștri, pe care majoritatea cititorilor nu le cunosc. În primul rând, geto-dacii au fost creatorii unei culturi și civilizații mărețe, unice în centrul-estic european, ei fiind înconjurați la nord, vest și est de populații migratoare. Descoperirile arheologice au confirmat ceea ce anticii afirmau despre geto-daci. De exemplu, Dio Chrysostomus, trimis să spioneze pe daci, constata:” Se întamplă că am făcut acum o călătorie lungă, drept la Istru şi în ţara geţilor am ajuns la nişte oameni întreprinzători, care nu aveau răgazul să asculte cuvântări, ci erau agitaţi şi tulburaţi. Acolo, la ei, puteai să vezi peste tot săbii, platoşe, lănci, toate locurile fiind pline de cai, arme şi oameni înarmaţi, veneam să văd oameni luptând, unii pentru stăpânire şi putere, iar alţii pentru libertate şi pace”, iar Iordanes relata “… ce mare plăcere, ca nişte oameni viteji să se îndeletnicească cu doctrinele filosofice, când mai aveau puţin răgaz de războaie. Puteai să-l vezi pe unul cercetând poezia cerului, pe altul proprietăţile ierburilor şi ale arbuştilor, pe acesta studiind creşterea şi scăderea lunii, pe celălalt observând eclipsele soarelui şi cum, prin rotaţia cerului, soarele vrând să atingă regiunea orientală, este dus înapoi spre regiunea occidentală…” I-am citat pe cei doi istorici, pentru că autorul, la un moment dat, ne povestește cum dacii au luat un prizonier roman ca să-i învețe cum să prelucreze fierul, că erau considerați de către  romani ca fiind inteligenți dar necunoscători ( același  Dio Chrysostomus spunea că dacii erau la fel de deștepți ca grecii). De asemenea, autorul  ne descrie întrecerile între tineri, pentru stabilirea mesagerului către Zalmoxis, însă în vremea lui Decebal nu se mai săvârșeau sacrificii umane și nu mai era cultul lui Zalmoxis. Prin reforma religioasă a lui Deceneu, s-a introdus monoteismul și cultul zeului solar Gebeleizis, interzicându-se sacrificiile umane. Ce-i drept, au rămas fanatici ai lui Zalmoxis, care au continuat, în secret, sacrificiile umane, după cum  demonstrează descoperirile arheologice de la Corbii de Piatră ( despre acestea, am să vă relatez, cu altă ocazie).  O altă eroare o face, atribuindu-i titulatura de ,, baci” șefului tribului apulilor, Zoltes, stăpânul cetății Apoulon.  Indiferent care era originea unui șef de trib, din rândul crescătorilor de oi, din  negustori , din meșteșugari sau din tarabostes, odată ajuns  șeful tribului i se atribuia apelativul tarabostes (în limba dacă, însemnând ,,stăpân peste”, numit de romani ,, pileates”, adică purtători de căciulă, căciulari. Acesta avea în stăpânire o dava ( cetate), un corp de oaste  și făcea parte din Consiliul Regal.  Scriitorul vorbește de magi, vrăjitori, care slujeau în temple sau pe lângă acestea. Magi erau numiți preoții în Orient, în special în religia persană. La daci, preoții erau numiți ,, pates” și erau organizați în ,, colegii”, pe diferite ocupații: astronomi ( călătorii prin stele), medici, învățători, consilieri sau simpli slujitori în temple, care săvârșeau ritualele zilnice. Ei erau subordonați Marelui Preot, care avea și funcția de vicerege. În timpul lui Decebal, Mare Preot a fost Vezinas, nu Comaticus cum spune autorul, care-l menționează pe Vezinas ca fiind doar vicerege. Dacii mâncau mămăligă. Este adevărat dar cititorii trebuie să știe că dacii preparau o mămăligă din secară, pe care o mâncau cu brânză și smântână sau doar cu brânză. Dacii nu vânau lupi, pentru că era animalul lor totem, fiind considerat sacru. La mijlocul lunii noiembrie, era sărbătoarea lupilor. ( în calendarul popular românesc sunt 35 de sărbători ale lupului, Ziua Lupului, fiind odată cu sărbătoarea Sfântului Andrei; și romanii aveau Lupercaliile, celebrate în februarie) În rest, cititorii, pe parcursul lecturării romanului, se vor simți în epoca dacică, pentru că scriitorul este un talentat povestitor, care reușește să creeze, prin descrierile sale, atmosfera acelor timpuri. De asemenea, vor găsi două legende vechi, și anume, a flăcărilor care se aprind din pământ ( o îmbinare a actualei legende cu legenda Soreancăi - Floarea-Soarelui) sau a Știrmei Apelor, pe care o întâlnim , astăzi, în Delta Dunării.
   Așadar, merită să recomandați această carte,  celor tineri, care nu mai citesc romane istorice.
   Pe curând,
   Earnest


vineri, 19 februarie 2021

ORAȘE-MUZEU UITATE (VII).SIRET

 ,„Dacă ar vrea cineva să se convingă de ceea ce stăpânitorii de ieri au putut săvârşi într-un oraş odinioară curat românesc, n-are decât să se ostenească până-n Siret, cel mai vechiu oraş al Moldovei ce întâlnim în documente. Tot în Siret însă poate oarecine să prindă şi spiritul nostru larg de toleranţă. Mărturisesc că, deşi, pe cât am vizitat Bucovina, pretutindeni am întâlnit aceeaşi slăbiciune faţă de trecut, nicăieri trecutul nu mi s-a părut mai ostentativ păstrat ca la Siret”. ( Ion Simionescu,  „Oraşele din România”, 1928)

Biserica ,,Sfânta Treime”, 1358

   Îmi veți spune că orașul Siret nu este deloc uitat , pentru că este unul dintre cele mai tranzitate orașe din România, fiind punct de trecere a frontierei spre Ucraina. Eu vă spun, din propria experiență, că toți cei care se îndreaptă spre Cernăuți, Liov, Cracovia, nu se opresc să viziteze Siretul. Majoritatea călătorilor știu despre Siret, ceea ce s-a arătat în documentare, și anume, despre copiii de la Școala Specială, de dinainte de anul 1989.
   Acum, vreo zece ani, mi-am propus să-mi iau copiii și să merg special la Siret, ca să vizitez, pe îndelete, orașul care a fost a doua capitală a Moldovei între anii 1356 și 1388, aici, domnind: Sas, Bogdan I, Lațcu și primii ani din  domnia sa , Petru I Mușat. Orașul Siret merită să fie vizitat: este curat, plin de spații verzi și copaci ( fagi, arini, plopi, sălci). Dincolo de monumentele istorice, pe care le găsești cu greutate, fiind risipite prin tot orașul, te poți desfăta cu bucate foarte bune, specifice zonei și poți să rămâi peste noapte, pentru că în  oraș și în localitățile din jurul lui sunt  suficiente locuri de cazare, cu prețuri cuprinse între 60 și 200 de lei. 
  Revenind la vizita în acest oraș, eu regret că nu  se mai păstrează clădirile unde au fost înființate: prima școală cu predare în limba latină ( 1373), prima monetărie a Moldovei ( 1377), prima bibliotecă din Moldova ( !380), mutată, în anul 1575, la Iași de către Despot-Vodă sau ale școlilor înființate în anul 1395. De asemenea, din vechea cetate medievală se mai văd câteva urme, pe Dealul Ruina, pe care documentele papale o evidențiază, în anul 1340, drept capitală a unui duce al Valahiei Mici În schimb, puteți vedea  una dintre cele mai vechi biserici din piatră din Moldova, păstrată fără modificări. Este  vorba de Biserica ,,Sfânta Treime” ( 1358), ctitoria lui Sas, principalul motiv pentru care am vrut să vizitez Siretul. Este o bijuterie arhitectonică, prin decorațiile exterioare cu cărămizi, discuri ceramice policrome și flori cruciforme. Alte două biserici monumentale , care merită a fi văzute sunt : Biserica "Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul" , ctitoria lui Ștefan Petriceicu, în perioada celor trei domnii ale sale  (1672-1673; 1673-1674 și 1683-1684), ridicată peste ruinele Bisericii catolice ctitorită de Margareta Mușat între anii 1377 și 1380 , care ,la rândul ei, a fost ridicată peste o veche biserică din lemn. și Biserica ,,Sfântul Onufrie” ( 1673), ctitorie
tot a lui Ștefan Petriceicu, ridicată peste o biserică din lemn, ctitorie a lui Alexandru Lăpușneanu.
    În oraș, veți putea vedea numeroase clădiri, în diferite stiluri, numeroase busturi și statuia  Margaretei Mușat, sculptată în gresie de sculptorul Dan  Covătaru. De asemenea, nu sunt de neglijat nici Muzeul de Istorie, unul dintre cele mai vechi muzee din țară, înființat în anul 1863 , având, astăzi,  sediul în casa avocatului și fost primar al  orașului, Emanoil Samușco ( imaginea din stânga) și nici Cimitirul Medieval Evreiesc, unul dintre cele mai vechi cimitire evreiești din S-E-stul  Europei ( cea mai veche piatră funerară păstrată în cimitir  este din anul 1560).
    Cred am reușit să vă trezesc interesul pentru a poposi în acest oraș, în drumul dumneavoastră spre Cernăuți Liov sau Cracovia, atunci când pandemia se va sfârși.
  Pe curând,
  Earnest




miercuri, 10 februarie 2021

MANUSCRISE RARE (IV). PSALTIREA CU TÂLC ( 1346)

Psaltirea cu tâlc, 1754

    ,, Aceasta este ziua pe care a făcut-o Dumnezeu. Să ne bucurăm și să ne veselim de ea.” ( Ps.118:24)


        Una dintre cele mai vechi biblioteci medievale din Țara Românească este aceea de la Mănăstirea Bistrița ( 1494), ctitorie a fraților Craiovești: Barbu, Pârvu, Radu și Danciu. Aceștia nu au rămas doar ca simpli ctitori ai mănăstirii, ci și ca  întemeietori ai bibliotecii și ai școlii din acest locaș de cult. Mănăstirea a devenit un important așezământ cultural, desfășurându-se aici o importantă  activitate cărturărească, unde au fost realizate valoroase lucrări de caligrafie. Barbu a adus aici, în anul 1497, moaștele Sfântului Grigore Decapolitul, aducător de ploaie și vindecător de boli.
     În anul 1860, Alexandru Odobescu, din însărcinare Ministrului Culturii și Instrucției, a adus la București 19 manuscrise și tipărituri vechi, de la Biblioteca Mănăstirii Bistrița. În Revista Română ( 1861), Alexandru Odobescu ne relatează că, din marea bibliotecă a mănăstirii, rămăseseră doar vreo 300 de volume vechi, foarte prost conservate, scrise în limbile greacă, slavonă și română. Cel mai vechi manuscris găsit la Mănăstirea Bistrița este ,,Psaltirea cu tâlc” scrisă, în anul 1346, de Ioan Bogoslavul, pentru  Branko Mladenovici. Acest manuscris a fost adus în Țara Românească de către Maxim Brancovici, din familia domnitoare a Serbiei. În anul 1459, Serbia a fost cucerită de Imperiul Otoman, iar domnitorii români au devenit protectori ai bisericii sârbești, mai ales  ai mănăstirilor, ca cele din Srem ( ctitorii ale familiei Brancovici) și Hlindar de la Muntele Athos. Maxim Brancovici a venit în Țara Românească împreună cu mama sa, Anghelina, și cu nepoatele sale, Elena și  Despina Milița, care a devenit soția lui Neagoe Basarab. Maxim Brancovici a fost Episcopului Râmnicului, iar între anii 1503 și 1504 a fost Mitropolitul Țării Românesti. Se pare că această psaltire a fost dăruită mănăstirii de către domnița Despina împreună cu alt manuscris rar, ,,Sintagma ( Pravila) lui Matei Vlastaris”, scrisă în variantă prescurtată, după anul 1346 , cercetată și adnotată, în anul 1636, de Udriște Năsturel.
     Revenind la ,,Psaltirea cu tâlc”, din anul 1346, ( Seferteilim) este numele  sub care este cunoscută ,, Cartea laudelor” sau ,,Psaltirea prorocului şi împăratului David.” După unii autori, acesta ar fi stat la baza traducerii în limba română a primei psaltiri, în anul 1482, numită ,,Psaltirea Scheiană.” În prezent, ,,Psaltirea cu tâlc” din anul 1346 se află la Biblioteca Academiei de Științe. Nu am găsit nicio imagine a acesteia, de aceea am pus o fotografie a frontispiciului ,,Psaltirii cu tâlc”, în limba română, din anul 1754, unde identificăm, deasupra literei chirilice inițiale, bustul regelui David, cântând la harpă.
Pe curând,
Earnest

miercuri, 3 februarie 2021

E BINE DE ȘTIUT (V). CĂRȚI INTERZISE

A.Whitney
   

    În perioada stalinistă, în România, au fost interzise multe cărți, iar în școli se făceau anumite opere literare ale scriitorilor noștri. De exemplu, se studia doar ,,Mitrea Cocor” din opera vasta a prozatorului M. Sadoveanu , din M. Eminescu se studiau ,, Împărat și proletar” și ,,Scrisoarea III”, din G .Coșbuc elevii cunoșteau numai poezia ,,Noi vrem pământ” și lista poate continua dar nu despre cărți sau autori interziși în  Republica Populară Română vreau să scriu, ci despre cărțile interzise în minunata democrație a S.U.A.
     Majoritatea cunoaștem isteria declanșată de progresiști, majoritatea votanți ai democraților în S.U.A., după decedarea lui George Floyd, în urma arestării brutale de către polițiștii americani. Urmare a acestui eveniment, a apărut în S.U.A. un curent care cere  interzicerea folosirii unor cuvinte, care ar putea leza rasa neagră, interzicerea unor opere literare ca ;,Othello” de Shakespeare, ,, Tom Sawyer” și Huckleberry Finn ” de Mark Twain ;, Pe aripile vântului” de Margaret Mitchell  ( carte premiată cu Pulitzer) etc, a unor filme și dărâmarea unor statui. Ce-i drept, arderea cărților și a statuilor nu este o invenție a comuniștilor sau fasciștilor. Năravul este vechi: o făceau din Antichitate egiptenii, strămoșii noștri romani, iar mai târziu Inchiziția, revoluționarii francezi. De ce n-ar face-o și progresiștii, într-un stat democratic ,, model” pentru mulți fraieri?
       Puțin știu că în perioada guvernării republicane a lui Ronald Reagan ( 1981-1989), în peste 30 de state americane,  au fost scoase din programele școlare, din bibliotecile școlare și publice numeroase cărți , motivându-se: obscenitatea, pornografia sau faptul că nu sunt recomandate minorilor. De fapt, au fost interzise pentru critici aduse eticii corporatiste și de afaceri, pentru idei politice discutabile, pentru limbaj sexual explicit ( chiar și în texte de biologie), pentru defăimarea autorităților americane. Voi da, mai jos, o parte din lista cărților interzise, unele dintre acestea, găsindu-se în programele școlare din România.
,, Abatorul cinci” de Kurt Vonnegurt
,,Maimuța goală” de Desmond Morris
,,Clopotul de sticlă” de Sylvia Plath
,,Fălci” de Peter Benchley
,, Avortul” și alte romane de Richard Brautigan
,,Kramer contra Kramer” de Avrey Cormen
,,Nașul” de Mario Puzo
,,1984” de George Orwell
,, Minunata lume nouă” de Aldous Huxley
,,Fructele mâniei” de John Steinbeck
,, Împăratul muștelor” de William Golding
,,Adio arme” de Ernest Hemingway
,, De veghe în lanul de secară” de J. D. Salinger.
   De asemenea, au fost interziși clasici ai secolului al XIX-lea, precum Allan Poe, Mark Twain, Nathaniel Hawthorne etc dar și ,,The American Heritage Dictionary” și ,, The Dictionary of American Slag”.
     Nu pricep de ce ne mai revoltăm că mulți autori nord-coreeni sau sud-americani au fost interziși în țara lor, cel mai elocvent caz, fiind cel al lui Gabriel García Márquez. Acolo este dictatură și trebuie să criticăm dar S.U. A.  este modelul democrației și totul este lumină.
Pe curând,
Earnest
 

duminică, 31 ianuarie 2021

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (LXXII). M.BAINGENT, R. LEIGH, H.LINCOLN, MOȘTENIREA MESIANICĂ

,, După întâlnirea sa din 1985 cu Mihail Gorbaciov, Președintele Ronald Reagan, reducând în mod relevant relațiile internaționale la nivelul unui Disneyland, a susținut că împreună au conturat strategia ca toate popoarele lumii, inclusiv cel american și cel sovietic, se vor alia în fața unei potențiale invazii extraterestre.”         ,,Moștenirea mesianică”, p.317)

     Probabil, cei care au citit această carte, specialiști în istorie, teologie, științe socio-umane, se întreabă de ce  vă recomand această carte, publicată în anul 1986 și tradusă în limba română de Dan Costinaș, editată,fiind de Editura RAO, în anul 2006.
   În primul rând, vreau să menționez că cei trei autori nu sunt specialiști în domeniile menționate, mai sus.
   În al doilea rând, prima parte a cărții este scrisă de pe pozițiile celor care neagă că Iisus este Fiul lui Dumnezeu, cum o fac, de pildă, unitarienii.
  În al treilea rând, fiecare dintre specialiștii celor trei domenii menționate, mai sus, pot să aducă contraargumente, la argumentele aduse de autori, care fac multe erori istorice privind Antichitatea, nu stăpânesc noțiunile teologice, istorice și ne îndeamnă să facem apel la logică, ei contrazicându-se de la un argument la altul.
    În Introducere, cei trei autori ne informează despre societatea secretă Prioria din Sion, care are drept scop restaurația și aducerea pe tron a dinastiei merovingienilor, considerând că întemeietorul acesteia s-ar trage din Iisus. Astfel, autorii vor să ne demonstreze că Iisus a fost un rege și ca orice rege era uns, deci un Mesia ( ei nu cunosc și de aceea nu înțeleg noțiunea Mesia, după cum confundă Împărăția Cerului, cu cea pământeană, Împăratul Ceresc cu cel pământean), comparându-l pe Iisus cu Fernando Cortez, cu zeul Tamuz, ritualele creștine cu cele dedicate Zeiței Mame, confundând-o pe Afrodita cu Geea sau cu  ale lui Sol Invictus). Iisus este când zelot, când zadokist, esenian chiar și fariseu. Creștinismul nu este decât un accident al istoriei și o religie tribală.  Când vor să compare doctrinele religioase cu cele politice, fac apel la fanatismul religios și la cel politic ( aici nu greșesc deloc, dar ideologii, exceptându-l pe Hitler, care și-a căutat originile în Odin, ceilalți  nu s-au considerat de origine divină: Marx, Engels, Lenin, Stalin, iar lor nu li s-au ridicat biserici  și nu li se închină nimeni.). De asemenea, consideră Evangheliile surse necredibile, când este vorba de divinitatea lui Iisus și credibile când dau alte informații despre Iisus, după cum spun că istoricul Iosephus  este o sursă nesigură dar informațiile despre Iisus sunt sigure. Acestea sunt argumentele lor logice! Sunt foarte multe erori istorice și teologice, pe care nu are rostul să le amintesc, lăsându-vă pe dumneavoastră să le descoperiți.
     În ceea ce privește Prioria din Sion, acesteia îi dedică ultimele capitole. Autorii descoperă o lume întunecată a politicii, finanțelor, francmasoneriei și religiei care se ascunde în spatele celor mai solide instituții europene, cum ar fi U.E ori amestecul  Vaticanului, Mafiei, KGB, CIA  Opus Dei si Cavalerii Templieri, cât și implicarea unor oameni politici ca Churchill, de Gaulle, a unor intelectuali ca Hugo, Valery, Malraux, a băncilor, a economiei britanice în Prioria din Sion. 
     În concluzie, nu-mi vine să cred, că la întâlnirea secretă din anul 1985, dintre Gorbaciov și Reagan, cei doi puteau crede într-un atac extraterestru și dacă ei credeau că acesta era posibil, cum puteau să conceapă că pământenii ar putea face față unui astfel de atac. Cât de naivi să fi fost cei doi oameni politici!
      Lectură atentă și să nu vă înfuriați ca mine, indiferent de religia pe care o aveți sau  dacă sunteți atei sau nu, atunci când veți constata că cei trei autori se contrazic și deci nu pot fi credibili! În Epilog, autorii ne spun că nu vor să-i considerăm prozeliți, deși s-au dovedit a fi și nici propagandiști ai Prioriei din Sion ( recunosc că s-au străduit să caute , să cerceteze diferite documente și să ni le prezinte.) 
    Pe curând,
    Earnest









































  





duminică, 24 ianuarie 2021

PROCLAMAȚIA DE LA PADEȘ

Câmpia Soarelui, Monumentul ,Proclamația de la Padeș”
arhitect State Baloșin 

      Pe 23 ianuarie, 1821, Tudor Vladimirescu, adunase norodul la luptă împotriva regimului, unde a citit primul program al revoluției ( cunoscut cu numele ,,Proclamația de la Padeș”, iar al doilea ,, Cererile norodului românesc”), care a dus la înlăturarea domniilor fanariote și la instaurarea domniilor pământene. De atunci, românii din cele două Principate au cunoscut ,,protecția” Rusiei și a Turciei, apoi ,,protecția” celor 7 Puteri, ca la 9 Mai 1877 să se declare în Parlamentul României independența, iar la 1 Decembrie 1918 să se desăvârșească Unirea și Independența tuturor teritoriilor românești. Deveneam, pentru puțin timp, un stat suveran, până la încheierea tratatului economic, la 23 III. 1939, de către Carol II cu Germania, când economia românească era subordonată intereselor germane. Treptat, ne-am pierdut suveranitatea. După cel de Al Doilea Război Mondial, am intrat în zona de influență a URSS. Zvâcnirile de suveranitate, zicerile de ,,neamestec în treburile interne” expuse în cadrul CAER și în Tratatul de la Varșovia, cât și faptul că România extrăgea petrol în India, Afganistan, în țările din Golf, diamante și alte pietre prețioase în țările din Centrul Africii, că exporta utilaj petrolier, tractoare, mașini de teren în Africa a nemulțumit și pe unii și pe alții. S-a crezut, cu multă naivitate, că Revoluția din Decembrie ne va readuce suveranitatea, numai că toți au năvălit ca niște șacali, folosindu-se de ,,cozile de topor” din politica românească, care au convins poporul muncitor că aveam o economie nerentabilă, care trebuia privatizată, adică vândută pe câțiva bănuți și apoi distrusă. Fericirea românașilor ar fi venit odată cu intrarea în U.E., numai că, aici, am devenit  o națiune ,,second hand”
   Așadar, aș putea spune că programul lui Tudor ar fi valabil și astăzi.
,,.. pre bălaurii care ne înghit de vii, căpeteniile noastre zic(...),până când să-i suferim a ne suge sângele din noi? Până când să le fim robi?”
,, Daca răul nu este primit lui Dumnezeu,
Proclamația de la Padeș
stricătorii făcătorilor de rău bun lucru fac înaintea lui Dumnezeu!
Că bun este Dumnezeu și ca să ne asemănăm lui trebuie să facem bine! Iar acesta nu se face până nu să strică răul. ”
,,Au vrut Dumnezeu să se facă lumină? Aceia s-au făcut, după ce au lipsit întunericul.”
,, Să să aleagă căpeteniile noastre cei care pot să fie buni. Aceia sunt ai noștri și cu noi dinpreună vor lucra binele, precum ne sunt făgăduiți.”
 Printre multe alte prevederi, în  ,,Cererile norodului românesc” se ridica împotriva venalității funcțiilor, cerând ca ,, toate dregătoriile din țară , de la cea mai mică, la cea mai mare să nu să se mai orânduiască prin dare de bani”, motivând aceasta cu  ,,lipsa jafurilor din țară.”
 Astăzi, de 24 Ianuarie- Sărbătoare Națională-, românii au ieșit în stradă ca să-și ceară drepturile, să ceară respectarea legilor. Cei care ne conduc trâmbițau, când erau în opoziție, că nu avem stat de drept și că ei sunt aprigii apărători ai statului de drept și ai luptei anticorupție. Angie și haștagiștii ei se tăvăleau pe jos, pe holurile Parlamentului, cerând respectarea statului de drept. Unde sunt, acum? Cum poți să nu respecți o lege pe care ai votat-o, pe care Președintele a promulgat-o, pe care CCR o consideră constituțională, spunând că nu sunt bani, când tu, Guvern, ai transferat bani din Bugetul Asigurărilor Sociale în Rezerva Statului, ca să-i împarți clientelei politice? Unde s-au dus banii împrumutați?. Trebuie să așteptăm sute de ani, ca să aflăm unde au ,,dispărut”, acești bani? Astăzi, știm că banii împrumutați de cei ce voiau să fie domnitori, pe vremea fanariotismului, erau pentru cumpărarea tronului și dați cămătarilor de către domnitori, prin mărirea birului, adică poporul plătea datoria, așa cum o va plăti și pe aceasta. Și totuși, unde s-au dus banii?
 Pe curând!
 Earnest

miercuri, 13 ianuarie 2021

S-AU ÎNTÂMPLAT ACUM 100 DE ANI


 ,,Timpul are în spate o desagă în care strânge pomeni pentru uitare, acest monstru uriaș al nerecunoștinței. Aceste resturi sunt faptele bune din trecut, uitate chiar din clipa în care au fost săvârșite”. 
                                                     (William Shakespeare)


     Din când în când este bine să ne mai amintim evenimente din cultura și istoria țării noastre. Existăm ca națiune, pentru că strămoșii noștri au avut grijă de viitor și de ceea ce identifică un popor/națiune: limba, religia și demnitatea națională. Înainte de a aminti câteva evenimente ale anului 1921, mi-am propus să vă prezint câteva dinainte de 1921, care constituie argumente la cele afirmate , mai sus. 
   Anul acesta ar trebui să sărbătorim:
1750 de ani de la retragerea aureliană.  Sub presiunea atacurilor populațiilor migratoare, ale dacilor liberi și războaielor cu Regina Zenobia, Aurelian a dispus, în vederea întăririi graniței dunărene, retragerea armatei și a administrației din  provincia Dacia, lăsând, aici, un popor daco-roman, în număr de 1.000.000 de persoane. Acest popor se va organiza în obști sătești și își va desfășura activitățile zilnice, în condiții vitrege, ținând piept populațiilor migratoare germanice, slave și turanice, devenind român și creștin, până în secolul al VIII-lea.
630 de ani de la Manuscrisul de la Mănăstirea  Ieud (  prima carte în limba română cunoscută până în prezent), ,,Sobornicul”, care cuprinde ,,Legenda Duminecii” și două omilii, ,,Joia” și ”Dumineca Păștelui”. Manuscrisul se păstrează la Biblioteca Academiei Române.
570 de ani de la corespondența în limba română a diacului Ioan de la Mănăstirea Ieud cu municipalitatea Bistriței, ceea ce ne arată că Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung nu este cea mai veche scriere laică, în limba română.
500 de ani de când domnitorul Neagoe Basarab termina Învățăturile  către fiul său Teodosie (1521) cea mai importantă operă a literaturii române în limba slavonă, considerată una dintre cele mai importante scrieri europene, din secolul al XVI-lea.
500 de ani de la Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung către judele Brașovului, Johannes ( Hans) Bekner (1521) Mult timp această scrisoare a fost considerată ca fiind primul text păstrat în limba română, până a fost descoperit și datat Manuscrisul de la Ieud.
300 de ani de la construirea bisericii de lemn din Surdești -Maramureș (1721), capodoperă de îndrăzneală ( 54 m. turnul, având o înălțime totală de 72 m), armonie și decorație sculptată. Biserica este înscrisă în patrimoniul universal UNESCO ( meșter Ioan Macarie și zugrav Ștefan).
260 de ani de când ticălosul general Bucow a ordonat incendierea sau dărâmarea bisericilor ortodoxe române din Transilvania. N-a reușit să distrugă ortodoxia în Transilvania  dar el a sfârșit călcat de propriul cal, pe una dintre străzile Sibiului. Nici calul nu i-a mai suportat tirania!
200 de ani ( 23 ianuarie 1821) de când Tudor Vladimirescu a citit proclamația de la Padeș ,, Cerințele norodului romînesc”, act care constituie începutul revoluției sale, care a avut drept consecință înlăturarea regimului fanariot și reînstalarea domniilor pământene, marcând începutul epocii marilor reforme de modernizare a Principatelor Române;
200 de ani ( 21 iulie 1821), de la nașterea la Bacău a ,,bardului de la Mircești”, Vasile Alecsandri, poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, membru fondator al Academiei Române.
100 de ani 
1. Economie: 
- refacerea uzinelor metalurgice Hunedoara; constriurea unui nou furnal înalt;
-înființarea societății ,,Petrol Govora”, cu un capital de 57.800.000 de lei, cu participarea Băncii Românești și a societății Petrolul Românesc;
- reforma agrară, prin Legea pentru definitivarea reformei agrare, elaborată de Guvernul Averescu ( Partidul Poporului), nu de un  guvernul liberal, cum cred unele persoane;
- adoptarea unui tarif vamal protecționist.
2. Probleme sociale:
- legea asociaților profesionale, prin care sindicatele se proclamau autonome și neutre de orice partid politic, interzicând în statutele lor  principiul luptei de clasă;
-Congresul Funcționarilor Publici de la București, unde s-a dezbătut problema nesiguranței economice a acestora.
3. Politică internă
- lucrările Congresului General al Partidului Socialist din România de la București, unde s-a votat cu o mare majoritate transformarea partidului în Partidul Comunist din România și afilierea la Internaționala a III-a Comunistă. Cei care au votat afilierea au fost arestați, pentru că nu erau de acord cu unirea Basarabiei cu România, solicitând alipirea acesteia la URSS;
-demisia Guvernului Averescu și formarea Guvernului Tache Ionescu, guvern al Partidului Conservator.
4. Politică externă:
- se pun bazele Micii Înțelegeri, prin semnarea la București a Convenției de alianță defensivă româno-cehoslovace și a Convenției de alianță defensivă româno-iugoslave;
- semnarea Convenției de la Paris (Belgia, Franța, Marea Britanie, Grecia, Italia, România, Iugoslavia, Cehoslovacia), prin care se stabilea statutul definitiv al Dunării.
5. Cultură:
-Ștefan Procopiu comunica la Paris descoperirea sa cunoscută sub denumirea ,, Fenomenul Procopiu” ( depolarizarea longitudinală a luminii de către soluțiile coloidale și suspensiile cristaline);
- înființarea la București a Institutului de seruri și vaccinuri ,,Dr. I. Cantacuzino”;
Se publică de către:
-Grigore Antipa  ,,Dunărea și problemele ei științifice, economice și politice;
-Ovid Densusianu: ,, Literatura română contemporană” ( vol. I, II);
- Petre Andrei : ,,Sociologia revoluției și Problema fericirii. Fundamentul său etico-sociologic”;
- Ion Barbu: ,,După Melci”;
-Vasile Voiculescu: ,,Pârga”;
-Calistrat Hogaș: ,,În Munții Neamțului”;
-Lucian Blaga: ,,Pașii profetului”;
Garabet Ibrăileanu: ,,După război”, ,,Cultură și literatură”;
Ion Slavici: ,,Închisorile mele”;
Eugen Lovinescu : ,,Gh.Asachi, viața și opera”.
Se constituia la București Societatea ,,Orient Radio” S.A.R., agenție telegrafică de presă și se realiza filmul ,,Ecaterina Teodoroiu”, cu Marietta Rareș, prima încercare de evocare a războiului dintre anii 1916  și 1918, combinând scene cu actori cu montaje din actualitățile din război.
  Am ales câteva exemple din istoria noastră, din toate domeniile ( economic, politic, social, cultural), din dorința de a ne păstra demnitatea națională, prin evocarea unor evenimente, care ne demonstrează că nu am fost niciodată un popor/națiune de mâna a doua. Important este să ne cunoaștem istoria și cultura dar, se pare, că actualii guvernanți vor să ne facă să credem că istoria și cultura noastră încep, acum, odată cu ei și nu mai este necesar să-i aglomerăm pe elevi  cu discipline ca istoria, geografia, literatura veche, pentru că nu ne ține de foame, pentru că ne face să fim primitivi, medievali și depășiți. Trebuie să știm să mâncăm sănătos ( probabil resturile rămase de la Puterile UE, pentru că noi nu mai trebuie să avem nici agricultură, nici industrie alimentară) să știm să facem sex ( nu să ne iubim), să ne schimbăm sexul și partenerii, pentru a ne satisface fanteziile, să nu mai știm dacă suntem femei, bărbați, ci doar neutri, să nu ne cunoaștem spațiul în care trăim, pentru că s-ar putea să nu mai semene cu cel din cărți etc., etc., etc.
Pe curând,
Earnest