,,Femeile nu rămăseseră în urmă, nici cu curajul, nici cu simțămintele naționale; ele luaseră parte la toate primejdiile soților lor. Din vârful munților, ele aruncau o ploaie de bolovani care răreau batalioanele vrăjmașilor. Cântecele lor nu mai erau ca mai înainte, cântece de dor și de plăcere ,ci cântece pline de patriotism și de simțământ național.” ( Nicolae Bălcescu)
Biografii și prietenii lui nu ne vorbesc în memoriile lor despre o iubire a lui Avram Iancu în perioada tinereții. Nu știm dacă a existat atunci o femeie pe care el s-o fi iubit: în studenție era ocupat cu studiul. cu activitățile premergătoare revoluției, după care au urmat anii revoluției și cei ai luptei sale pentru obținerea drepturilor câștigate prin revoluție.
Însă, au existat acele femei despre care au scris unii scriitori și jurnaliști români și străini, care au fost alături de el, ajutându-l, pentru că ele credeau în dânsul, îl considerau ca, fiind singura persoană care nu va trăda și care va lupta pentru drepturi și libertate. Majoritatea acestor femei au rămas anonime, dar ne-au fost transmise și numele unora dintre ele. Cea mai cunoscută este învățătoarea Palaghia Roșu din Mărișel (despre dânsa ami scris pe acest blog, în ianuarie 2015, în postarea ,,Românce celebre (VII). Revoluționarele pașoptiste”), care de două ori a condus o grupare de femei războinice, pe 12 martie 1849 și pe 6 iulie 1849, învingând și alungând oștile maghiare.Femeile din Buciumani care, pe 20 mai 1849, i-au urmărit pe honvezii conduși de Hatvány și i-au ucis, aruncând pietre de pe Culmea Bolfului. Buciumanele au intrat în legendele locale, în literatura și memoralistică maghiară și germană prin poveștile duse pretudindeni de cei care au reușit să scape. Au fost alături de Avram Iancu și femei maghiare. Astfel, soția spanului cameral Vida, prin mama lui Iosif Șuluțiu, în iunie 1848, l-a anunțat pe Avram Iancu despre intenția Comisiei guvernamentale de a-l aresta pe el și pe alți revoluționari ca fiind instigatori, pentru că au determinat acțiunile moților de preluare a bunurilor de la nobili și de la fisc, conform hotărârii luate de Adunarea Națională de la Blaj, din 15 mai 1848. În msi 1849, când Avram Iancu se afla la Abrud, în timpul nopții, o tânără unguroaică, îmbrobodită pentru nu a fi recunoscută, pe nume Iohana Farcaș, s-a apropiat de el și i-a spus în șoaptă că se îndreaptă spre oraș o oaste maghiară sub comanda lui Hatvány. Însă, la Abrud se aflau și agenți de spionaj maghiar printre care și văduva lui Nemethy Iozsej,născută Borbala Torok, pe care poporul a poreclit-o ,,Dama Neagră” sau Roza Minoritz.
Dar Avram Iancu a avut totuși o iubită, în anii lui de pribegie. A cunoscut-o la petrecerea muntenească de pe Muntele Găina, la renumitul Târg de Fete. Se numea Maria și era o frumoasă văduvă din Baia de Criș, unde locuia cu tătăl ei, un fost centurion de al lui Buteanu, care luptase alături de Avram Iancu. Ani de-a rândul, Mariei i-a mărturisit multe lucruri pe care nu le putea spune altora. Într-o seară, după anul 1860, nu a mai găsit-o pe Maria acasă. Vecinii i-au spus că jandarmii l-au arestat pe tatăl Mariei, pentru niște datori neplătite la fisc și după ce l-a dus la închisoare s-au întors și au batjocorit-o. Maria, neputând suporta această batjocură, s-a spânzurat de o grindă a casei. De atunci, depresia de care suferea s-a accentuat și a pornit într-o pribegie, care rareori s-a mai curmat.
Pe curând,
Earnest
Un comentariu:
Imi place povestile de dragoste
Trimiteți un comentariu