UN BOB DE ISTORIE ȘI DE CULTURĂ (XXI)

 ,,Să iai pildă de la strămoșii tăi și te nevoiaște să faci fapte bune.” 
                                                                                    ( Anomim, ,,Pildele filosofești”, Târgoviște, 1713)

Pe 1 Septembrie începe Anul Nou Creștin  ( dată stabilită la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, din anul 325), începe un nou an școlar, în țara noastră, și se sărbătorește Ziua Diplomației României și Ziua Rezervației  Biosfera Delta Dunării. În această lună, avem câteva zile internaționale, dintre care le amintesc: pe 8 septembrie Ziua Internațională a Alfabetizării odată cu Sărbătoarea Nașterea Maicii Domnului , pe 15 septembrie Ziua Internațională a Democrației, iar pe 21 septembrie Ziua Internațională a Păcii. De aceea, doresc ca acest nou an creștin să fie binecuvântat cu pace, în care diplomații noștri să știe să  apere interesele statului român, politicienii să respecte democrația și să susțină dezvoltarea învățământului, căci numai printr-un sistem de învățământ corect, se vor forma generații capabile să contribuie la dezvoltarea României și la respectarea tradițiilor și valorilor poporului român. Să nu uităm să aducem un gând pios celor care ne-au bucurat sufletul, plecând Dincolo: Liviu Rebreanu, George Enescu,George Bacovia, Ștefan Iordache, Ioana Bulcă, Sebastian Papaiani, Ștefan Mihăilescu Brăila, Valeriu Sterian și mulți alții.

Bobul de istorie

Pe 19 septembrie 1620, Domnul Moldovei Gaspar Grațiani a fost omorât, (după ce a fost înfrânt, pe 8 septembrie la Țuțora - Iași, de armatele  turcești și tătare) de către doi boieri,mari dregători,: hatmanul Vasile Șeptilici și postelnicul Dumitru Goia.

 

Gaspar Grațiani (1575-1620)

Cine era Gaspar Grațiani ( Gaspar Graziani) și cum a ajuns domn al Moldovei? Unii istorici consideră că era morlac (maurovlah) din Dalmația, stăpânită în acele vremuri de către Veneția. iar alții consideră că era de origine italiană, de religie catolică și s-a născut în anul 1575 în Bosnia-Herțegovina. Era poliglot, vorbind limbile italiană, croată, engleză, germană, turcă, calitate care i-a asigurat o carieră de tălmaci și de însoțitor al unor personalități politice din Occident, în activitățile lor diplomatice la Istanbul. În capitala Imperiului Otoman,  a legat prietenii, reușind să obțină  titlul de dragoman ( ministru de externe). El a câștigat încrederea Sultanului  Osman al II-lea , care îl trimitea în misiuni diplomatice,în special la Viena. De fapt, în misiunile sale făcea un rol dublu. De ce a dorit să fie domn în Moldova , când avea o funcție importantă în Imperiul Otoman, niciun istoric nu ne lămurește. Pe 4  februarie 1619,  Sultanul  Osman al II-lea i-a dat firman de domnie în Moldova, pentru că voia un domn credincios lui, cu scopul de a opri acțiunile Poloniei,vizând lărgirea  frontierelor dincolo de Nistru. Tronul Moldovei era liber, ca urmare a abdicării  Domnului Radu Mihnea, care a motivat o boală de ochi, ce necesita tratament grabnic  Acesta, împreună  cu soția și fiul, a plecat la Istanbul. Însă în Moldova, Gaspar  Grațiani  nu a câștigat simpatia boierilor, pentru că nu era ortodox,nu cunoștea limba română și obiceiurile românești , după cum ne lămuresc cronicarii Grigore Ureche și Miron Costin. Mai mult, el a impus țăranilor răzeși din Ținutul Orheiului măsuri fiscale extreme.  Aceștia au refuzat să plătească noile dări impuse, și-au organizat cete de armate rudimentare cu care au atacat curțile acelor dregători care susțineau politica fiscală a domnului.Această revoltă/răscoală a durat câteva luni, fiind înfrântă de trupele de slujitori și mercenari ai lui Gaspar Grațiani, iar conducătorii răsculaților au fost executați.

   În politica sa externă, l-a trădat pe sultan, aliindu-se cu Polonia și Imperiul Habsburgic, urmărind sprijinul acestor Puteri în vederea unirii celor trei Țări Românești. Osman al II-lea, aflând despre trădarea acestuia  ( la Iași, domnul i-a omorât pe ienicerii aflați în capitala Moldovei și pe solii turci) a trimis o armată, căreia i s-a alăturat și una a  tătarilor din Hanatul Crimeea, împotriva  Uniunii Polono- Lituaniene care  s-a hotărât să lupte împotriva Imperiului Otoman pe teritoriul Moldovei, fiind  susținută de Gaspar Grațiani,cu o armată de 12.000  de oșteni  O parte a boierimii, nemulțumită de jafurile pe care le făceau polonezii, a trecut cu cetele lor de partea turcilor. Bătălia a avut loc la Țuțora, victoria, fiind de partea turcilor, iar Gaspar Grațiani ,,vădzându marea turburare și fuga în oastia leșască, părăsit și de oștenii săi, a purcesu și el noaptea și au trecutu Prutul bine. Numai, amu, la braniște, fiindu cu puținei de ai săi și din boieri, Șepteliciu hatmanul și Goia postelnicul, pe lângă dânsul, l-au omorât…” ( Miron Costin, ,,Letopisețul Țării Moldovei”, capitolul VIII). Nu se știe unde a fost îngropat domnul care a vrut să refacă unirea Țărilor Române din ambiție sau poate că știa că avea origini românești. Cert este că, din vina lui,  nu a fost iubit și nici acceptat de majoritatea românilor. El nu cunoștea mentalitatea poporului pe care voia să-l conducă. De asemenea,  s-a grăbit să ajungă domn, înainte de a învață limba română și ,mai ales, s-a grăbit să impună orheienilor măsuri fiscale extreme, neținând cont  că aceștia se bucurau de niște scutiri, pentru că aveau alte obligații legat de faptul că ținutul lor  juca un rol important în strategia militară de apărare și în comerțul de tranzit.

Bobul de cultură

Mitropolitul Filaret al II-lea

Pe 7 septembrie 1822, Mitropolitul Ungrovlahiei  Filaret al II-lea îi propunea lui Domnului Grigore Ghica ( primul domn pământean după înlăturarea domnilor fanarioți), următorul ,,program de cârmuire”: ,,Nu este atât de mare lucru (...) a ocîrmui  un norod, cât este a te face părintele norodului. Nu e de mirare a domni peste mii de oameni, ci este de mirare a-i  mîntui pe ei. Nu e de laudă de a domni peste averile supușilor, ci e de laudă a domni în inimile lor; iar această știință a câștigării de inimă, având-o de moștenire Înălțimei Tale atît  de la fericiții domni,  strămoșii Înălțimii Tale, cît și de la repeusatul  întru fericire părintele Măririi Tale; caută în icoanele acelor Eroi ai Valahiei și ei te vor pune pe calea cea dreaptă și te vor mîna la sălașul slavei și al nemuriri.” Peste aproape 40 de ani, Mihail Kogălniceanu îi dădea sfatuiri asemănătoare Domnului Alexandru Ioan Cuza.

   Am ales acest fragment din ,,programul de cârmuire” al Mitropolitului Filaret al II-lea ca să am prilejul  să scriu câteva rânduri despre acest mare teolog cărturar, care a contribuit la dezvoltarea limbii române literare , prin traducerile pe care le-a făcut , înainte  și după ce a fost Episcop al Râmnicului și apoi Mitropolit al Ungrovlahiei, în răspândirea cărții, tipărind cărți, uneori pe cheltuiala sa, la tipografiile din Râmnic și din București, dar și în cunoașterea moralei istoriei, trasmințându-ne propriul crez, în consens cu ideilele lui Condillac din ,,Logica”, pe care el a tradus-o în limba română: ,,să luăm sama noroadelor de la începutul lor până la cădere, să vedem cum se înmulțesc prejudețele cu nerînduiala.” El l-a proclamat pe Sfântul Dimitrie cel Nou drept Ocrotitor al Bucureștilor. 

De asemenea,  a cumpărat cu bani proprii un teren în partea de sud a Bucureștilor, pe șesul de sub dealul cu vii pe care l-a donat Mitropoliei, unde a fost construită o cișmea, care i-a purtat numele, iar împrejurimile au fost numite Câmpul lui Filaret și Dealul lui Filaret.

  Însă moștenirea culturală pe care a lăsat-o urmașilor, deși este mai puțin cunoscută, este foarte importantă. Printre cărțile traduse din limba greacă în limba română și tipărite sub îngrijirea sa , menționăm: ,,Cuvintele Sfântului Dorothei”,  ,,Cuvintele Sfântului Teodor Studitul” tipărite în anul 1784, ,, Slujba Sfântului Stelian”, tămăduitorul copiilor, publicată în trei ediţii (greco-română, română şi greacă) între anii 1786 și 1787, dar , mai ales ,,Mineile” pe care le-a tradus împreună cu  Mitropolitul Grigore al II-lea și cu Episcopul Chesarie. Prefețele cărților pe care le-a tradus demonstrează erudiția și înalta sa pregătire teologică. El a murit în anul 1794, fiind îngropat la Mănăstirea Căldărușani, unde și-a început viața monahală și unde s-a retras, după ce a renunțat la scaunul mitropolitan , din motive de sănătate. 

 Pe curând,

 Earnest

Să ne amintim:Valeriu Sterian, ,,Unde sunt haiducii”

https://www.google.com/search?q=valeriu+sterian+unde+sunt+haiducii&sca_esv