EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (CXLIV).MIHAIL ȘIȘKIN, LUAREA ISMAILULUI

 ,,Drumurile sunt lipsite de speranță. Cotidianul e umilitor. Solemnitățile sunt bete. Vameșul e neatent. Îndepărtarea e murdară. Aproapele e mult prea amar. Îngrijitorul de câini e vândut. Puterea pute. Legea e neînsemnată.Verbul e atotputernic. Închisoarea e omnivoră. Santinela e plină de abnegație. Cadavrul e de nerecunoscut. Războiul e zilnic. Cecenul e supărăcios. Laponul e fudul. Geografia e țopăitoare. Istoria e rătăcitoare. Țareviciul e omorât. Trecutul e rușinos. Iubirea pentru mormintele părinților e fermecătoare.  Tufa de mărăcini care nu arde. Cerul e zăpeziu. Viitorul e entuziasmant.”
                                                                                                ( Mihail Șișkin, ,,Luarea Ismaiulului.”)

   

Mihail Pavlovici Șișkin

Mihail Șișkin s-a născut la Moscova, pe 19 ianuarie 1961, într-o familie profesori. A studiat limbile germana și engleza la Universitatea Pedagogică de Stat din Moscova. A fost jurnalist, profesor, traducător, a predat limba și cultura rusă la  Zurich și la două universități din  S.U.A. ( Washington și Lee).  A  fost căsătorit de trei ori. A doua căsătorie  a fost cu o elvețiancă , stabilindu-se, astfel, la Zurich. În prezent, trăiește doar din veniturile obținute din opera sa literară, tot în Elveția, la Kleinlützel, în cantonul Solothurn, împreună cu familia și cu a treia soție, de etnie rusă. Trei dintre romanele sale au primit premii în Rusia ( este singurul scriitor rus căruia Rusia l-a premiat de trei ori, deși este un aprig critic al situației actuale din Rusia), romane traduse și în limba română de Antoaneta Olteanu: ,, Părul Venerei”, ,,Scrisorar” și ,, Luarea Ismailului.” Scriitorul a fost de două ori în România, la Iași la  Festivalul Internațional de Literatură și Traducere ( 2019) și la Brașov la Festivalul NOD (  2025), care este Festivalul Internațional de Literatură și de Drepturi de Autor.

  Romanul pe care vi-l recomand a fost publicat, în anul  2016 , de Editura Curtea Veche din București și a fost scris  de Mihail Șișkin,  la Zurich, între anii 1996 și 1998. Romanul are 557 de note, aparținând traducătoarei și autorului, la care se adaugă și notele cu *,care sunt traducerile citatelor din limba latină sau din alte limbi.

 Probabil, cei care nu au citit romanul și-l vor citi se vor supăra pentru această recomandare, mai ales, cei care nu sunt familiarizați cu  mitologia și cultura  greacă, romană, egipteană, germană, slavă ( în special, cea rusă ) și cu  scrierile biblice. Este un roman greu de citit chiar și de cei care mai cunosc istorie și mitologie, pentru că autorul numește personajele sau le compară comportamentul cu personaje mitice sau istorice ( filosofi, oratori, scriitori, sfinți ruși) din diferite epoci istorice. De asemenea, ne prezintă întâmplări din viața personajelor,  în anumite perioade ale vieții lor, narațiunea, fiind întreruptă se trece la o perioadă istorică asemănătoare celei prezente, din epocile antică, feudală, modernă, interbelică, din Egipt, Roma, Germania, Franța, Rusia. Mihail Șișkin ne îmbogățește cunoștințele de istorie, de cultură rusă și sovietică, prezentându-ne evenimente mai puțin sau deloc cunoscute ( de exemplu, sunt dedicate câteva pagini cuceririi Siberiei, pentru Rusia, de la Kucium Sultan al Hanatului Siberiei de către  cazacul Ermak).

 Niciuna dintre povestirile personajelor  nu are final, deși autorul  revine la o altă perioadă din viața lor. Pentru Mihail Șișkin nu contează povestea lor, ci drama acestora determinată de viciile societății în care trăiesc, de politica autoritară a statului, de poliția politică, de instituțiile nefuncționale, de teroarea pe care anchetatorii o răspândesc în societate, de justiția nedreaptă și, uneori,  de neputința personajelor  de a face față unei anumite situație.

   Probabil,cititorul crede că romanul se referă la celebra bătălie, din anul 1790, când Suvorov a câștigat cetatea Ismail, în Războiul Ruso-Turc ( această cetate, de pe brațul Chilia, au luat-o turcii de la Moldova, în vremea lui Ștefan cel Mare, iar din anul 1991 aparține statului ,,Slava Ucraina”, n.n.). Autorul ne informează, în prima sa notă, că prima editură,  care a cumpărat drepturile de traducere, a fost una turcească, crezând că romanul se referă la bătălia din anul 1790, dar aceasta a renunțat când și-a dat seamă că este vorba de un număr de circ cu șoricei.   Mihail Șișkin, pe parcursul romanului, face referiri la Durov,  un celebru dresor rus, care avea un număr cu calea ferată a șoarecilor. Însă creatorul ,,Luării Ismailului” este  băiețelul Kostia, fiul Larisei Sergheevna. Acesta spune că îi va dresa pe șoricei care, pentru a cuceri cetatea Ismail, vor trece printr-un șanț, se vor cățăra pe ziduri și, urcându-se în turn, vor trage de o sfoară care va coborî steagul turcesc și-l vor ridica pe cel rusesc. Întrebat cum îi va face pe șoricei să-l asculte, Kostia  spune că are cașcaval, pe care-l va împrăștia peste tot, pentru că secretul e în cașcaval.

  Eu, cunoscătoare cât de cât a istoriei popoarelor, cred că măreția unor popoare a stat în ,,cașcaval” și istoria noastră a stat în apărarea ,,cașcavalului”, din care pierdem, aproape zilnic, bucățică cu bucățică. Dar  nu despre noi este vorba în acest roman.

  Lectură plăcută, cu multă răbdare!

 Pe curând,

 Earnest

Un cântec,ca să înțelegem ce este ,,Mama Rusia” pentru ruși, cu toată istoria lor de războaie de cucerire și de apărare ( poate știți că Moscova a fost cucerită și arsă,  în Evul Mediu, de către tătari, polonezi, lituanieni, dar vă amintesc că niciodată nu a fost stăpânită de cuceritori și de fiecare dată a fost reclădită și împodobită cu biserici mărețe). Vă rog, să-i priviți și pe spectatori: nu sunt doar nostalgici, ci și tineri.

https://www.youtube.com/watch?v=OTuN3_7kGkE

DESPRE ERELE TIMPULUI ȘI SEMNELE SALE

 ,,Timpul este cel mai înțelept dintre toate lucrurile care există, pentru că aduc totul la lumină.”                                                                                                                                    (Thales din Milet)

   

  Pe oameni i-a preocupat și îi preocupă cel mai mult propria lor viață, deci timpul trăit, pentru că Timpul le măsoară Viața. De aceea, Timpul, ca element primordial, a fost și este cel mai bine perceput de oameni, pe care îl văd pe chipul lor, îl simt în oase, în memorie, îi simt durerea pe care le-o oferă cu multă generozitate, jelându-l zilnic, pentru că trece prea repede, deoarece, uneori, l-au risipit conștient sau inconștient.
   Filosofii, oamenii de știință, teologii din diferite religii l-au ,,cercetat”, l-au măsurat, l-au împărțit în ere și au ajuns la concluzia firească că este ireversibil. Unii au spus că este liniar și infinit, iar alții că este ciclic, ,,moare și învie.”

  Arheologii l-au împărțit înainte și după Potop, teologii unor religii  l-au împărțit în Timp Sacru când zeii trăiau împreună cu oamenii și în Timp Profan, când zeii s-au supărat pe oameni și s-au retras în Cer, lăsându-i pe aceștia să se descurce singuri. Daco-romanul Dionisie Exiguul, în secolul al VI-lea, l-a împărțit  două ere: era înainte de Hristos, numită și î.e.n. și era după Hristos, numită și e.n. Însă importante sunt semnele acestor ere. Arheologii au cercetat descoperirile arheologice, demonstrând existența unui Potop, despre care se povestește în toate religiile,  Potop demonstrat și susținut și de către geologi. Marii gânditori ai Lumii au scris despre erele Timpului ciclic, pe care le întâlnim și în cărțile sfinte ale diferitor religii.

  M-am gândit, ca astăzi, să vă prezint câteva semne ale Timpului, din culturi și religii diferite.

De exemplu, Hesiod ( sec. VIII î.H.), în ,, Munci și zile” consideră că au existat cinci ere, dintre care patru au aparținut Timpului Sacru și ultima, Era Fierului, cea mai grea pentru oameni, aparține Timpului Profan. Pe parcursul ei, treptat, oamenii ,,...nicicând n-o să ajungă să afle,/Tihnă nici noapte, nici zi, sleiți de durere și trudă”, când ,,tătăl este necruțător cu fiii , fiii cu tatăl/ Oaspeții nu țin la gazdă, prietenii nu țin la prieteni/ Nu e iubire de frate, cum fu oricând într-o vreme(...).  Pumnalul e lege, cetatea îi jefuie unul pe altul/ Nu au  respect al dreptății, al cinstei și nici jurământul/ Nu și-l împlinesc, mai curând îi cinstesc pe semeții netrebnici.” , De asemenea, aztecii, ne relatează despre cinci ere, care urmează să se sfârșească, printr-o mare eclipsă de Soare, când Lumea va intra în Întuneric. Numai credința și ritualurile vor aduce Lumina și Timpul va fi reînnoit. Incașii,  prin profețiile lui Mosoq, ne relatează despre ,,Timpul viitor”,  care se caracterizează prin haos, prin schimbări tumultoase în psihicul, spiritualitatea și în  relațiile interumane, ce va aduce Întunericul. Numai  credința și ritualurile vor reuși să cheme un salvator, Marele Maestru ( Mesia), care va aduce, din nou,  Lumina , dar și alți oameni mai buni. Mayașii în Popol Vuh ne prezintă și ei credința că Timpul este ciclic, care se recreează după mii de ani.  Despre Lumină și Întuneric ne vorbește și religia hindusă. Hindușii au ajuns la concluzia că sunt patru ere, dintre care, ultima, Kali Yuga, este împărțită în șapte perioade. A șaptea, Manvantara, este Epoca Obscurității, (asemănătoare cu Împărăția Umbrelor din Mitul Peșterii), când ignorantul încrezut  declară ,,știință” propria lui ignoranță, oamenii vor trăi sub  pământ, în sens metaforic, pentru că ei se materializează, ignorând spiritul din el, lăsând ca Întunericul să pătrundă în el, pierzând, treptat propria Lumină ( Spiritul). Femeia nu va mai fi considerată mamă, ci simbol sexual și cu cât va fi mai pierdută cu atât va fi mai mult adulată, ca și toți oamenii meschini, de joasă speță, cu instincte și stări primitive. Hoțul va fi considerat cel mai deștept, iar deșteptul, cinstitul-prost, cei cu bani vor fi în vârful societății, care îi va onora, iar Lumea nu va fi condusă de cei mai buni dintre oameni, ci de demenți, aflați într-o confuzie completă. Toate valorile vor fi răsturnate și tot ce avea valoare va fi negat.

  Dar să fim optimiști, pentru că  Platon ne arată că oamenii reușesc să iasă la Lumină, Pitiesele au prorocit că atunci când vor coborî pe Pământ Dionissos și  Apollo, pe care călugării de la Athos îi identifică cu Anticrist și Iisus, va câștiga Apollo, iar  Evanghelistul Matei 13:49 scria cu siguranță: ,,Astfel va fi sfârșitul lumii: îngerii vor ieși, îi vor despărți pe cei răi din mijlocul celor buni.”Citiți Apocalipsa după Ioan Teologul și veți vedea că Dumnezeu va învinge și oamenii care nu și-au pierdut Lumina și vor trece teferi prin probele și prin Întunecimea Lumii vor aduce noua Vârstă de Aur a omenirii.

Pe curând,

Earnest

https://www.youtube.com/watch?v=rELrKQS-XQg&list=RD7KI4rCZyclc&index=2

LOVITURĂ SUB CENTURĂ

 ,, Avertisment despre cum loviturile și represaliile lucrează psihic.” (George Bernard Shaw)

 Poate fi o persoană ,,atacată psihic?”. Bineînțeles, că poate, după unii, prin  ,,proceduri” magice, după alții, în mod științific, prin provocarea unor traume psihice, prin răspândirea unor informații îngrijorătoare, prin calomnii sau măsuri  cărora oamenii nu le pot face față. Este vorba despre  un fel de ,, lovitură sub centură” repetată aproape zilnic. Știm cu toții că ,,lovitura sub centură”, în box, este aceea pe care  un jucător o aplică adversarului sub nivelul admis de regulament, centura, fiind o linie imaginară, la nivelul ombilicului.  Adică, un jucător, în mod intenționat,  acționează mârșav, neloial, neonorabil, atingând un punct vulnerabil asupra adversarului. Bineînțeles, că o face, fără niciun pic de regret.
  În prezent, ,,lovituri sub centură” sunt aplicate populației de către presă, analiști politici și economici, politicieni, provocând grave traume psihice, nu numai persoanelor vulnerabile, ci și celor care pot  deveni vulnerabile, ca urmare a unor măsuri economice, culturale, politice care declanșează  consecințe sociale negative. O persoană normală, care nu  s-a simțit niciodată stresată, repetându-i-se zilnic , prin toată media că, oricând, poate izbucni un al Treilea Război Mondial, că, oricând, Rusia ne poate ataca fără motiv, ca și cum Putin ar crede că poate  să se războiască singur  cu NATO și și-ar pune poporul într-o situație de neieșit. Astfel, se  creează panică, în mod conștient: tinerii, care nu au făcut nicio oră de pregătire militară, devin vulnerabili, neliniștiți, iar părinții lor se gândesc că-și vor pierde copiii într-un război pe care nu și-l doresc. Cu ce scop se dau aceste informații?  Pentru trimiterea oamenilor într-o altă posibilă realitate, care se adaugă la realitatea actuală: scumpiri, taxe și impozite mai mari, posibile restructurări de posturi,  recesiune economică care s-a declanșat, deși  avem  creștere economică,  creșterea inflației și a șomajului. Eu presupun că cei care ne vorbesc, cred că toți românii sunt tâmpiți ( să nu uităm că se studiază în școli , ca disciplină, Economie) și nu știu că inflația este cauzată, în primul rând, de creșterea prețurilor și de scăderea puterii de cumpărare a  monedei naționale. Eu nu înțeleg, cum să ai recesiune economică sau tehnică, dacă ai creștere economică? L-am ascultat pe Ministrul Nazarie, care se încurca în noțiuni și ne explica, la fel ca Premierul, că sărăcirea populației, creșterea  șomajului sunt singurele măsuri care ne scot din recesiune. Vorbesc cu atâta siguranță, încât și cei mai informați oameni îi cred. Lovitură după lovitură ,,sub centură”  prin ,,pachete”  care se aplică populației României de la elevi, absolvenți, studenți, spitale, școli, instituții culturale,  proprietari de mici firme până la toți producătorii agricoli.  La toate aceste ,,lovituri sub centură” acordate cu mult sadism alegătorilor, care i-au votat cu încredere, se adaugă ,,loviturile sub centură” personale. Să dăm câteva exemple. Useriștii au lansat zvonul că  Marcel  Ciolacu nu are Diplomă de Bacalaureat. Cine ar crede că fiul unui comandor de aviație din Buzău, unde oamenii se cunosc bine între ei și știu importanța unei astfel de grad militar, nu ar lua Bacalaureatul? Nici nu trebuia să aibă pile: doar numele însemna ceva! Acum, ceilalți au venit cu informația că olimpicul internațional , doctor în matematică, nu are Diplomă de Licență și nici Diplomă de Doctor în Matematică. Au urmat ,,loviturile sub cenzură”  legat de ceasurile Rolex ale Premierului, primarilor liberali sau pesediști, apoi de corupții primari sau foști primari pesediști ( Negoiță, Băluță), primari, președinți de Consilii Județene liberali ( Bolojan, Ciucu, Vlad Oprea, Mihai Chirica- fost pesedist, Iulian Dumitrescu),useriști ( Clotilde Armand, Viziteu, chiar și  salvatorul Timișoarei, Dominic Fritz, a pierdut procesul cu ANI, dar urmează contestația sa la Înalta Curte). Deocamdată, udemeriștii nu au fost vizați, ceea ce nu aș crede că nu vor urma și ei , mai ales, că unii dintre dânșii s-au opus măririi impozitelor pe locuințe.

,,Lovituri sub centură” se dau și în plan internațional: Zelenski a țipat cât a putut că rușii trebuie alungați din Europa, iar Putin a bombardat, a doua zi,  tot ce a putut în jurul Odesei, căci, la urma urmei,  orașul acesta l-a întemeiat Țarina Ecaterina, colonizând ucraineni, români, greci, evrei italieni, germani etc., alegând fiecare neam pentru activitățile la care se pricipeau cel mai bine, făcând din acest oraș cel mai cosmopolit din Europa acelor timpuri. Să nu mai spunem că, după ce  Trump a spus că nu mai dă niciun ban pentru înarmarea Ucrainei, Zelenski a zis că el este scutul Europei, singurul care apără Europa de ruși, iar U.E. l-a crezut și a hotărât să ajute Ucraina, iar România și-a oferit ajutorul pentru înarmare, dar nu s-au gândit diplomații noștri să contribuie la încetarea războiului. Să nu mai vorbim de taxele vamale, prin  ,,lovituri sub centură” între SUA - UE, S.U.A.- China. 

  În ce Lume trăim? Să nu ne mai mirăm de numărul accidentelor rutiere, al sinuciderilor, crimelor, violențelor stradale și domestice, de înmulțirea bolnavilor cu boli cardiace, a celor stresați sau dereglați psihic, de înmulțirea persoanelor dependente de alcool sau de droguri și, mai ales, de creșterea abandonului școlar preuniversitar și universitar. 

Dar cui îi pasă?

Pe curând,

 Earnest

https://www.youtube.com/watch?v=6b3ZeNgJGt0&list=RD6b3ZeNgJGt0&start_radio=1

UN BOB DE ISTORIE ȘI DE CULTURĂ (XIV)

 ,, Prin cultura sa, omul își găsește un loc în Univers și în istorie”

                                                                            (Mircea Eliade)

Paftaua de aur din mormântul lui Vladislav I

Am putea numi luna februarie, în plan mondial, ca luna dedicată bolnavilor, când ar trebui ca  guvernele statelor, ONG-urile, Biserica, oamenii să se aplece cu compasiune față de bolnavi, acordându-le sprijin material și spiritual.  Astfel, acele zile internaționale nu vor rămâne doar consemnate în calendare: 4  februarie ca Ziua Internațională împotriva Cancerului, 15 februarie ca Ziua Internațională a Copiilor Bolnavi de Cancer,11 februarie ca   Ziua Bolnavilor, iar 27 februarie ca Ziua Bolilor Rare. Cred că a fost firesc anunțul din 4 februarie al   Premierului nostru drag, prin care ne confirma că nu se va plăti prima zi de concediu medical, că se vor tăia excepțiile acordate bolnavilor de cancer, persoanelor cu dizabilități etc. Dar să fim optimiști, pentru că luna februarie a început cu o mare Sărbătoare Religioasă, Întâmpinarea Domnului ( 2 februarie), și să sperăm că numai rugăciunile ne vor  mai putea ajuta, că nu mai este ciuma  o pandemie ( să-l prăzmuim, totuși,  pe Sfântul Haralambie, căci nu se știe ce ,,ciumă” ne va plesni), să purificăm, să curățăm grădinile, pădurile, curțile, ca să nu-i tentăm pe lupi și pe urși să ne viziteze, atacându-ne staulele și cotrobăind  prin containere, după  hrană. Și nu în ultimul rând, să ne iubim pentru că dragostea este sub patronajul Sfântului Valentin ( 14 februarie) și al Dragobetelui ( 24 februarie). Bucurați-vă de ghiocei , brândușe și viorele, dați Moșilor ceea ce le plăceau să mănânce, aprindeți-le lumânări și începeți Postul Mare cu evlavie, smerenie și speranță!

Bobul de istorie

 În luna februarie 1369, domnul Țării Românești Vladislav I ( Vlaicu -Vodă), între anii 1364 și 1377

Curtea de Argeș
Biserica Domnească, ,,Sfântul Nicolae”

, aflat în conflict cu Regele Ungariei Ludovic I de Anjou, a pus stăpânire pe Vidin, iar pe 12 februarie 1369 a tolerat represaliile întreprinse de populația ortodoxă a orașului împotriva misionarilor franciscani trimiși de Papa Urban al V-lea.

   Pe vremea când eram elevă, se mai amintea  în manualele de Limba și Literatura Română și chiar se citea de către elevi  drama istorică ,, Vlaicu Vodă” de Alexandru Davila, iar în manualele de Istoria României, erau consemnate câteva acțiuni economice și politice ale acestui vrednic nepot al lui Basarab I. Ce-i drept, și actualele manuale, într-o frază, îi informează pe elevi că Vladislav I este primul domn din spațiul românesc, care a bătut propria monedă.

  De la Vladislav I se păstrează titulatura sa, pe diferite acte interne și externe, pe peceți. De exemplu, pe ferecătura originală a icoanei ,, Sfântul Athanasie” pe care a dăruit-o, în anul 1372,   Marii Lavre din Athos,  titulatura sa era : ,, +Ioan Vladislav, mare voievod, în Hristos Dumnezeu credinciosul domn și singur stăpânitor al Ungrovlahia +Ana, preapioasa mare voievodeasă, în Hristos Dumnezeu credincioasă și singură stăpânitoare a toată Ungrovlahia”. De asemenea, mai sunt și alte titulaturi,din care rezultă că era vasalul Regelui Ludovic de Anjou, cuprinzând în titulatură și titlurile de ,,ban de Severin și duce al Țării Făgărașului nou dobândite”, iar pe altă titulatură se specifica că este domn ,, al Vidinului și al întregii cârmuiri a Vidinului.”

 

Curtea de Argeș, Biserica Domnească
Tabloul votiv

În acest scurt Bob de istorie, l-am ales pe Vladislav I , pentru că el a continuat opera de desăvârșire a statului român medieval independent  Țara Românească, prin dezvoltarea economică, organizarea Cancelariei Domnești, a armatei, punând bazele strategiei politice și ale diplomației statului său. Nu îmi propun să vă relatez despre luptele sale, ci să  menționez că a purtat doar războaie de apărare și victoriile sale au fost pe teritoriul românesc.  Strategia politică a lui Vladislav I consta în menținerea independenței și a frontierelor Țării Românești ( chiar și lărgirea acesteia) și apărarea ortodoxiei, în contextul în care Doamna Clara, mama sa vitregă, era îndemnată de papalitate să înfrângă rezistența schismaticilor, prin susținerea  misionarilor franciscani, dominicani, minoriți pe care îi trimitea, aici, sfătuindu-i să învețe limba română, să ridice biserici, capele, oratorii, campanile. În ceea ce privește diplomația, el a jucat cât a putut de bine: a acordat privilegii brașovenilor, pentru a-l liniști pe Ludovic I de Anjou, a acceptat vasalitatea față de acesta ( pe care Nicolae Iorga o numea ,,simulacru de spunere”), contra obținerii Țării Făgărașului și a  Banatului de Severin,  unde l-a pus ,,domn” pe fratele său,  Radu, pe care și l-a asociat la domnie,  s-a aliat cu Dobrotici ,pentru a-l repune în scaunul Vidinului  pe Strațimir,  cumnatul său.  ( Ludovic I de Anjou a vrut să transforme Țaratul Vidinului în provincie ( banat) a Ungariei, ocupând Vidinul în anul 1365 și alungându-l pe Strațimir, împreună cu familia sa, în Croația). Încurajat de victoria pe care a avut-o împotriva Ungariei, în anul 1368, și de cererea vidienilor de a-i elibera, Vladislav I a reușit să ocupe Vidinul, eliberându-l și luându-i prizonieri pe conducătorii unguri, pe care i-a trimis în Țara Românească, pentru a-i folosi în negocierile cu Ungaria, ceea ce a făcut și cu misionarii franciscani. Menționăm că acțiunea  la Sud de Dunăre nu a fost cu scopul de a încorpora Vidinul în  teritoriul țării sale, ci pentru a-l recupera de la Ungaria pentru cumnatul său Strațimir, el părăsind Vidinul, în septembrie 1369, odată cu  repunerea acestuia pe tronul Țaratului Vidin. În ceea ce privește păstrarea ortodoxiei ca religia statului , dar și întărirea ei, a realizat-o, pe de o parte, refuzând propunerea  Papei Urban al V-lea de a-l declara ,,atlet și mai victorios al lui Hristos”, dacă se va converti la catolicism, iar pe de altă parte,  prin obținerea înființării, de la Patriarhul Filotei al Constantinopolului, a celei de a doua Mitropolii în Țara Românească, la Severin, prin aducerea ca Mitropolit pe Antim, fostul dicheofilax athonit ( înalt demnitar ecleziastic cu atribuții administrative), Daniil Kritopoulos. La rândul său, l-a susținut pe Patriarhul Filotei în disputele sale cu cei care voiau unirea cu Roma.

 Sprijinit de Nicodim, a ridicat mănăstirea de la Vodița și  Biserica Domnească ,, Sfântul Nicolae” de la Curtea de Argeș, construită pe vechiul edificiu din secolul al XIII-lea, care a fost necropolă domnească, în care Vladislav I a fost îngropat. Această biserică este considerată de Elie Faure perfecțiunea stilului bizantin.

Bobul de cultură

Alexandru Flechtenmacher
(1823-1898)

Pe 28 februarie 1838, la Iași a avut loc primul spectacol de operă cântat în limba română. Spectacolul a fost susținut de elevii Conservatorului din Iași, cu ,,Norma” de Vicenzo  Bellini.

  În acele vremuri, în Iași, era un Teatru  de Varietăți în Copou, unde a fost montat, în anul 1833,  primul spectacol de operă de către trupa franceză a fraților Foureaux . Sub bagheta dirijorului ieșean Joseph Herfner  s-a interpretat opera ,, La Dame blanche” de François Boieldieu.  În anul 1836, a fost înființat Conservatorul Dramatic în care se predau muzica vocală și declamația în limba română, al cărui coordonator a fost Gheorghe Asachi. Printre membrii conservatorului erau  vornicul Ștefan Catargiu, Vasile Alecsandri-tatăl, tenorul Paul Cervatti, actorul Matei Millo. Însă după prima stagiune, din anul 1838, stagiunile de operă au fost suspendate, pentru că Ștefan Catargiu , de data aceasta logofăt ( Ministru al Dreptății), a suspendat subvenția promisă, de 200 de galbeni. După opt ani, pe 1 decembrie 1846, trupa moldavă a început să susțină spectacole de operă sub bagheta lui Alexandru Flechtenmacher, iar în anul 1848 s-a prezentat spectacolul cu prima operetă românească ,, Baba Hârca” de Matei Millo pe muzica lui Alexandru Flechtenmacher.

Pe curând,

Earnest

Bibliografie selectivă:

Nicolae Constantinescu, Vladislav I, Editura Militară, București,1979

https://www.operaiasi.ro/prezentare/