EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (CXLV).DINҪER GÜҪYETER, O POVESTE DESPRE GERMANIA NOASTRĂ

 ,,Să privești adevărul în față de multe ori  e mai greu decât să cari sacul plin de sare în vârful muntelui. Poate de asta vreau ca istoria noastră să fie o poveste, nu ca să ascund adevărul, nu mamă, ci doar să aduc puțin pământ vindecator peste rana ta mereu supurândă. Asta am făcut întotdeauna.”    (Dinçer)                                                                                                                                       

Dinçer  Güçyeter, n. 1979, la Nettetal, Germania

  Dinçer  Güçyeter este un cunoscut poet, prozator, editor german (fondator al Editurii ELIF), care s-a născut în anul 1979, la Nettetal, într-o familie de imigranți turci. Nettetal este un oraș situat în Renania-Westfalia, la frontiera cu Olanda, care a fost,  până  prin anii 1990, un important centru al industriei mecanice, textile ( catifeaua de Niedieck), tutunului, producătoare de fitile, echipamente hi-fi Denon și de realizare a  modelului  de căi ferate Rokal, fiind înconjurat de ferme legumicole. De asemenea, este un oraș turistic,  renumit pentru parcuri amenajate deosebit (este așezat în Rezervația Naturală Maas -Schwalm- Nette) și pentru cele douăsprezece lacuri, care s-au format ca urmare a extragerii turbei. Orașul este alcătuit din șase cartiere. Într-unul dintre aceste cartiere, Lobberich,  populat, în  special, de imigranți turci, s-a născut și a copilărit Dinçer  Güçyeter.
  Romanul pe care vi-l recomand, ,,Poveste despre Germania noastră”, a fost premiat la Târgul de Carte de la Leipzig, din anul 2023, a fost tradus în limba română de Manuela Klenke și a fost publicat, în anul 2024, de Editura TACT din Cluj-Napoca. Dinçer  Güçyeter a venit în România, la Cluj-Napoca, la evenimentul organizat de către Centrul Cultural German la Cinema Arta , în noiembrie 2025, la o seară de lectură și dialog, alături de Manuela Klenke, de  regizoarea Lina Vdovîi și de sociologul Sorin Gog.

 Autorul, în fraza pe care am citat-o , mai sus, ne spune în romanul său, motivul pentru care  l-a  scris. Romanul este unul autobiografic , în care a inserat câteva fotografii de familie din Germania și din Turcia, având ca personaje principale pe Fatma, mama scriitorului și pe Dinçer, copil ( de fapt încă de când era suflet, înainte de a se instala în corpul mamei sale), adolescent, matur. Fatma este o femeie tenace, care susține material familia, muncind, zilnic, între  18 și 20 de ore, în diferite fabrici, la ferme ca zilieră, la barul pe care leneșul ei bărbat, Yilmaz, nu se pricepe să-l gestioneze și acasă, unde gătește, primește oaspeți din Turcia, care vin să muncească în Germania și care  uită să mai plece. Toți pe care i-a găzduit au reușit să strângă bani, să-și cumpere apartamente în Germania, să-și ridice case în Turcia, numai familia Güçyeter nu mai reușește să iasă din datoriile de  la bănci. Scriitorul ne descrie situația imigranților, care este aceeași pe care ne-a prezentat-o Saša Stanišić în romanul ,,Origine”( premiat, de asemenea, la Târgul de Carte de la Leipzig și pe care vi l-am recomandat). Aceștia sunt  disprețuiți și exploatați de către patroni și, de foarte multe ori, sunt izolați social de către localnici.  Dinçer  Güçyeter surprinde redeșteptarea mișcării neonaziste, din anul 1993, când neonaziștii au incendiat locuințele imigranților și i-au ars de vii, consecințele Loviturii de Stat din Turcia, din mai 1960, care nu a schimbat cu nimic situația și mentalitatea musulmanilor din mediul rural, privind situația femeilor și a străinilor. Surprinzător pentru Fatma este faptul că aceeași situație este și în Germania: femeile sunt plătite mai prost, mai ales cele de altă etnie, iar poziția față de cetățenii germani de altă etnie este disprețuitoare. De asemenea, descrie realitatea din orașul Nettetal, care nu este aceea prezentată în ghidurile turistice,  orașul fiind unul unde traficanții de droguri trec ușor frontiera dinspre Olanda și-și vând fără nicio problemă drogurile.  Orașul este plin de prostituate, care, independent sau ghidate de un ,,Pește”, satisfac nevoile tiriștilor, fără număr, oriunde și oricând.  Dinçer  Güçyeter  este un feminist. El se revoltă împotriva mamei sale care muncește foarte mult, considerând că munca ei îi răpește dragostea maternă, se revoltă împotriva tatălui său, căci este leneș, nepriceput, nepăsător și  împotriva tuturor bărbaților turci care lenevesc în bodega lui Yilmaz, în timp ce soțiile lor muncesc și se ocupă de creșterea copiilor. Împotriva voinței mamei sale, se hotărăște să muncească , alături de celelalte femei, ca sezonier la ferme. Ca adolescent muncește în fabrică, plătindu-și studiile la o școală de arte, făcând  naveta între două orașe și casă.

  Cum  trăiesc  turcii în comunitatea lor din Lobberich?  Ei își trimit copiii la școala religioasă unde învăță pe de rost Coranul în limba arabă și apoi în limba turcă, la școala germană, ascultă muzică turcească, urmăresc pe satelit seriale turcești și, bineînțeles, își păstrează tradițiile. În concediu, merg în Turcia încărcați cu daruri pentru rude.

,, Am nevoie de voi, ni s-a spus, ok, am venit. Ore suplimentare? Cu drag! La sfârșit de săptămână? Da, în ordine, lucrăm nonstop! Germania este astăzi una dintre cele mai dezvoltate țări, de ce și cum s-a ajuns aici, noi chiar nu am contribuit, oare cu nimic?

  Omul știe ce poate lua. A oferi stă în demnitatea unui suflet șlefuit. Dar acolo unde lipsește, unde omul este văzut drept datornic, acolo pot fi împrăștiate resentimente, ciudă și invidie fără nicio mustrare de conștiință.” ( Fatma)

Lectură plăcută!

Pe curând,

Eaarnest

EARNEST VĂ RECOMANDĂ UN MUZEU (XI).MUZEUL DE CĂSUȚE MARC DIN HUNEDOARA

 ,,O casă fără cărți îmi pare un corp din care a zburat sufletul.” ( M.T. Cicero)

 

Am ales zicerea lui Cicero la invitația mea pentru a vizita Muzeul de Căsuțe MARC ( Miniaturi, Antichități, Replici, Căsuțe), pentru că  la ieșirea din acest muzeu,  veți fi invitați să așezați, într-o bibliotecă mică, cărți minuscule, folosindu-vă de o pensetă. 

Eu mă țin de promisiune, invitându-vă ca  să vizitați muzee unice din țara noastră ( uneori, chiar din Europa), inclusiv,  casele memoriale, care, oricum, unele dintre ele sunt unice, chiar dacă unor personalități li s-au realizat mai multe case memoriale.
 În curând, sper că va veni, cu adevărat, primăvara cu  zile frumoase care ne vor permite să călătorim prin țară. Eu, care am experiența călătoriilor prin țară, vă spun că cel mai potrivit anotimp este primăvara, pentru că prețurile sunt mai mici la pensiuni, hoteluri, nu este aglomerație pe șosele și se poate călători bine, în curățenie și cu trenul. Îmi veți spune că va fi și la vară mai puțină înghesuială, având în vederea creșterea prețurilor. Dar să nu fim pesimiști!

Așadar, vă invit la un muzeu unic din România înființat în orașul Hunedoara, în primăvara anului trecut, de Adina Buiturean, specialistă în fotografii de evenimente. Muzeul se află în Centrul Vechi al orașului. Majoritatea iubitorilor de muzee, vizitează la Hunedoara Castelul Huniazilor ( vă informez că lucrările de restaurare al acestuia au fost încheiate ) , grăbindu-se spre Sarmizegetusa Ulpia Traiana și către toate bisericile și mănăstirile din apropierea orașului, care sunt cele mai vechi locașuri de cult păstrate în țara noastră. De aceea, vă informez că este în Hunedoara un muzeu nou, care vă va bucura.

  Muzeul are trei colecții private: Expoziția Satului Românesc în Miniatură, Expoziția Căsuțelor Internaționale și Expoziția Căsuțelor pentru Păpuși. În prima expoziție sunt expuse căsuțe din majoritatea zonelor țării, realizate în miniatură ( unele sunt descoperite, unde puteți vedea cum erau împărțite camerele, cu mobilier, obiecte de uz casnic, țesături,  războaie de țesut, unelte). În fața caselor vă întâmpină cuplul îmbrăcat în costumul național specific zonei respective. În mijlocul sălii acestei expoziție, se află o masă unde sunt expuse, în miniatură, o casă dacică și Biserica din Densuș În  a două expoziție  sunt prezentate case din diferite țări din Lume, iar în a treia expoziție sunt căsuțe pentru păpuși, cu personaje din poveștile copilăriei noastre ( nu știu dacă și ale copiilor de astăzi), una dintre acestea a fost realizată în anul 1920.

Călătorie plăcută spre Hunedoara și vizionare care  să vă aducă încântarea sufletului!

Pe curând,

Earnest

PERSONALITĂȚI NEȘTIUTE SAU UITATE (XXX). LUCA (LUPU) STROICI (1530- 1610)

 ,, ... fiecărui creștin, cu plăcere vom fi de ajutor, ca să se poată elibera din mâna dușmanilor.”
                                                                                                                    (Logofătul Luca Stroici)

Logofătul moldovean  Luca Stroici ( 1580-1591 și 1595-1610 ) a fost cel mai mare învățat om al vremurilor sale, fiind numit de către Bogdan Petriceicu Hașdeu ,,părintele filologiei latino-române”. El era fiul dregătorului Ion Stroici ( vistiernic și logofăt în vremea lui Despot Vodă și Alexandru Lăpușneanu, cămăraș la Rodna) și al Anghelinei, fiica părcălabului Ion Stârcea. Familia sa era înrudită cu cea a Mușatinilor, deci și cu cea a Movileștilor ( fiica lui Petru Rareș, Maria, a fost soția lui Ioan Movilă, tatăl Domnului Ieremia Movilă), iar soția lui Luca Stroici, Păscălina, era înrudită cu Petru Rareș. Ion Stroici a fost, de asemenea, unul dintre cei mai învățați boieri moldoveni și a ținut mult ca să-i învețe pe fiii săi, Luca și Simeon, tot ceea ce el cunoștea în domeniul finanțelor și al diplomației. 

  Luca Stroici a învățat la renumita școală de la Mănăstirea lui Zosin, de pe Valea Secului, condusă de dascălul Dosoftei. La această  școală, au învățat, de asemenea, Episcopul Romanului Mitrofan, Mitropolitul Moldovei Varlaam, singurul dintre români candidați la Scaunul Patriarhiei  de Constantinopol. Probabil, împreună cu fratele său Simeon , în timpul misiunilor lui Ion Stroici, ar fi  învățat și la Școala Regală din Polonia și la școlile din Transilvania ( cel mai sigur, la Bistrița).

  Luca Stroici a fost un mare erudit ( cunoștea limbile latină, greacă, germană, italiană, polonă, sârbă), un mare diplomat despre care se spune că a fost cel care a conceput politica Moldovei ca sfătuitor al lui Despot Vodă și Iancu Sasu, ca vistiernic în vremea lui Petru Șchiopul, dar, mai ales, ca logofăt în vremea domnilor Movilești: Ieremia, Simeon, Mihai și Constantin. A negociat tratate economice și de pace cu țările vecine, fiind adeptul menținerii păcii și a integrității teritoriale a  țării. Între anii 1591 și 1595 s-a autoexilat în Polonia, nemulțumit de politica pro-otomană a lui  Aron Vodă și Petru Cazacu. În Polonia, Regele Sigismund al III-lea l-a înnobilat, iar Luca Stroici i-a promis că va scrie o Cronică a Moldovei pe care i-o va dărui. S-a împrietenit cu Stanislaw Sarnicki căruia i-a povestit despre originea latină a poporului român și i-a oferit rugăciunea ,,Tatăl nostru” tradusă din limba latină și scrisă cu litere latine, pe care acesta a editat-o în anul 1584, în vasta lucrare ,, Corpul legilor polone”. La pagina 1224, Stanislaw Sarnicki  scria  ,,Orațiunea duminicală  românească”, adică ,,Tatăl nostru”, menționând că i-a fost dată cu autograf de Marele Logofăt Luca Stroici, în timpul Seimului  din anul 1693, motivând publicarea ei pentru ca orice cititor ,,să-şi formeze o idee despre originea poporului român. Aceasta e limba italiană cea veche, după cum a modificat-o seculara invaziune a goto-vandalilor în Italia (...) Dar despre originea acelui popor vei găsi lucruri mai clare în Cronica mea."

Mănăstirea Dragomirna

  Luca Stroici a fost primul dregător care și-a semnat  cu litere latine actele Cancelariei Domnești, susținând că în scrierea limbii  române trebuie să se folosească alfabetul latin.Primul act semnat de Luca Stroici cu litere latine este din data de 9 martie 1580. El a fost posesorul unei mari biblioteci ( o parte dintre cărți le moștenise de la tatăl său), pe care a dăruit-o Mănăstirii Dragomirma, a cărui ctitor este. B.P.Hașdeu a identificat, la Lemberg, catalogul acestei mari biblioteci. Legat de ctitoria Mănăstirii Dragomirna,  Sfântul Petru Movilă consemna că ,,acest Stroici, nedorind laude trecătoare ale oamenilor, cu care unii s-au deprins să dea pierzaniei răsplata Domnului pentru osteneală şi virtuţile lor, ci căutând să ia cinstire de la Dumnezeu, Cel Care cunoaşte tainele inimilor omeneşti, i-a dat cu jurământ acestui mitropolit (Anastasie Crimca n.n.), fără să ştie nimeni, cu câţiva ani înaintea morţii sale, ca să ridice o mănăstire ca din partea sa şi n-a spus nimănui că o zideşte cu averea lui, după cum a şi făcut; a zidit o mănăstire mai mare şi mai frumoasă decât toate câte sunt în Moldovlahia, a împodobit-o cu mult aur şi argint, cu multe odăjdii sfinte şi a îmbogăţit-o cu sate şi vii.” De asemenea, a coordonat crearea și scrierea manuscrisului miniat pe pergament, ,,Apostolul”, care cuprinde ,,Faptele Apostolilor” și ,,Epistolele”, pe care Mitropolitul Anastasie Crimca l-a dăruit Mănăstirii Dragomirna. Astăzi, această capodoperă a artei miniaturale moldovenești se află  ( după cum e și firesc!) la Viena, ca, de altfel, multe alte comori culturale dacice, romane, românești luate de austrieci în timpul dominației lor asupra Transilvaniei și a Bucovinei.

Pe curând, 

Earnest

 Bibliografie selectivă:

Gh.Pungă, Contribuții la biografia marelui logofăt Luca Stroici, în Arhiva Genealogică, Editura Academiei Române, Iași, 1994; 

Alexandru I. Gonța, Un așezământ de cultură de la Alexandru Lăpușneanu pe Vale Secului înainte de ctitoria lui Nistor Ureche. Schitul lui Zosin, în Studii de Istorie Medievală, Editura Dosoftei, Iași, 1998

UN BOB DE ISTORIE ȘI DE CULTURĂ (XV)

                                            ,,Unitatea este cea mai mare forță a unei națiuni.” (Ataturk)

 

Ion Creangă
( 1. III. 1837-31 XII 1889)

Luna martie, cu numele popular Mărțișor, este  dedicată femeilor și tinerilor. De asemenea, în această lună sunt declarate Zile Internaționale :Z.I a Teatrului pentru Copii și Tineret, a Francofoniei,  a Fericirii, toate trei se sărbătoresc pe 20 martie ( avem de unde alege pe care să o celebrăm), Z.I. a Poeziei pe 21 martie,Z.I. a Apei pe 23 martie,  Z.I.a Meteorologie pe 24 martie, Z.I.a Pădurilor pe 25 martie, Z.I. a Teatrului pe 27  martie. Să vedem ce vor avea, în programul lor, cei doi miniștri ,,gestionari” ai Mediului și  ai Culturii. În această lună,  au fost înființate Societatea Junimea ( 16 martie 1863) și Academia Română ( 30 martie 1879). Luna Martie începe cu nașterea a trei mari personalități ale culturii române: Ion Creangă, Solomon Marcus și Gheorghe Asachi și se încheie cu nașterea tot a trei mari personalități : Nichita Stănescu, Iosif Vulcan și Ion Pillat. Pe 1 Martie este și Ziua Națională Ion Creangă, dar a fost liniște totală. Creștinii ortodocși  prăzmuiesc pe 9 Martie pe cei 40 de Sfinți din Sevastia, iar B.O.R. a declarat această Sărbătoare ca Ziua Comemorării Martirilor din Închisori, iar pe 25 martie este Sărbătoarea Buna Vestire, când B.O.R. celebrează pe femeile creștine. În  luna Martie, au avut loc, în istoria țării noastre, importante evenimente ( pe unele dintre acestea le-am amintit anul trecut), iar în tradiția populară sunt  obiceiuri legat de echinocțiu, de practici agricole, dar și de cele  nouă Babe și de Ziua Bărbaților, care se ,,luptă” cu cu a noua Babă, demonstrând că o poate face și după ce beau 40 de pahare de vin.
Bobul de istorie

 Pe 27 martie 1918, Sfatul Țării, întrunit la Chișinău, a declarat Unirea Republicii Moldovenești cu

Sfatul Țării ( 27.III. 1918)

 România. Istoricii sovietici și chiar unii istorici români apreciază că acest eveniment s-a făcut sub baionetele armatei române.

 În această  postare, voi trece în revistă câteva evenimente, care au fost,, șterse” din manualele de istorie.

1. Prin Tratatul de Pace de la București, din anul 1812, în urma Războiului Ruso-Turc, Imperiul Țarist a primit ca despăgubire  de la Imperiul Otoman, Estul Moldovei, cuprins între Prut și Nistru, cunoscut cu numele de Basarabia. Prin acest tratat erau încălcate, încă o dată, prevederile capitulațiilor și ale Tratatului de la Luțk, din anul 1711, dar boierii români, de această dată, nu au protestat. Menționez faptul că, încă din anul 1774, Țările Române ( Moldova și Muntenia),  vasale turcilor erau sub protecția Imperiului Țarist. Țarul Alexandru le-a promis românilor că Basarabia își va păstra autonomia și moldovenilor li se vor recunoaște drepturile. Dar, începând cu anul 1828, când Basarabia a devenit provincie a Imperiului Țarist, treptat, până în anul 1835, s-a introdus administrația rusă, începând politica de deznaționalizare a românilor prin interzicerea școlilor cu predare în limba română, a oficierii slujbelor religioase în limba română și prin colonizarea unor minorități ( aceeași politică pe care austriecii au introdus-o în Bucovina): ucraineni, ruși, turci, bulgari, polonezi, care au fost împroprietăriți , acordându -li- se dreptul la școli în limba națională și dreptul de a-și oficia ritualurile religioase, de asemenea, în limba lor.

2. Odată cu declarația Arhiducelui Franz Ferdinand, moștenitor al tronului Imperiului Austro - Ungar, prin care el afirma că va acorda dreptul la autodeterminare al popoarelor din imperiu ( ceea ce i-a determinat pe mai marii imperiului, cu acordul Împăratului Franz Joseph I, eliminarea arhiducelui prin organizarea atentatului de la Sarajevo, din 28 iunie 1914 și pretextul izbucnirii Primului Război Mondial), ideea dreptului la autodeterminare a popoarelor a revenit ca obiectiv principal al popoarelor din Imperiul Țarist și din Imperiul Austro - Ungar. Aceste popoare militau pentru federalizarea imperiilor în cadrul cărora să se formeze republici autonome. În  Imperiul Țarist, primul stat care și-a declarat autonomia  a fost Bielorusia, urmată de Ucraina ( aceasta după trei  congrese ale militarilor) , apoi de Finlanda, Țările Baltice, Polonia, Armenia, Georgia ș.a. Însuși Lenin a recunoscut acest drept cu condiția că în republicile autonome constituite să se instaureze regimuri socialiste.

3. Ucraina, cu toate problemele  interne declanșate între cei care susțineau constituirea unei republici autonome și cei care erau împotriva, cerea sprijinul Germaniei pentru împărțirea Basarabiei între Ucraina, Polonia și Germania, trecând de partea Puterilor Centrale sau formarea Federației Mării Negre constituită din Ucraina, Basarabia, Crimeea, Caucazia, regiunile Donului și România, sub conducerea Ucrainei, având capitala la Odesa

4. În acest context, și în Basarabia s-a intensificat  mișcarea națională. Înșiși românii din Transnistria doreau autonomia Basarabiei și alipirea lor la aceasta. Diferența între ei și celelalte popoare era că Basarabia avea o Țară Mamă, România, de aceea, curentul unionist s-a dezvoltat, mai ales, după 24 ianuarie 1918, când Sfatul Țării  a declarat independența Republicii Moldovenești.

5. Rada din Ucraina , înainte ca Ucraina să se constituie ca stat autonom, în iulie 1917, a trimis o telegramă de convocare a  comisarului gubernial din Basarabia, publicată de ziarul ,,Cuvântul Moldovenesc” prin care cerea ca Basarabia să facă parte din viitorul stat  autonom Ucraina. În fața acestei pretenții, a protestat Comitetul Militar de la Odesa și al frontului român, unificați în soviet, trimițând o telegramă comisarului gubernial din Basarabia,  prin care respingeau orice posibilitate de anexare a Basarabiei la Ucraina și socoteau orice pretenție a acesteia ca uzurpare. Comitetul executiv moldovenesc considera actul Radei antidemocratic , trimițând către  aceasta protestul lor  prin care considera intențiile Ucrainei  ,,anexioniste și prădalnice”. Încorporarea Basarabiei Ucrainei nu convenea nici minorităților naționale. În acest sens, s-a pronunțat și o  Adunare a Evreilor  de la Chișinău, din 4 iulie 1917, la care au participat și reprezentații minorităților din Basarabia și comisarul gubernial. La acest protest, Rada a trimis o altă telegramă prin care declara că niciodată nu a ,, năzuit să apuce pământurile moldovenilor și să răpească ceva din ele”, că doar ar avea ceva pretenții asupra județelor Hotin și Cetatea Albă, pentru că și Basarabia ar avea pretenții ca să-i aibă în hotarele lor pe moldovenii din Cherson și Podolia. După Unirea Basarabiei cu România, Rada a convocat o ședință specială, pe 20 aprilie 1918,  în care să se dezbată evenimentul din 27 martie. Președintele Radei,  profesorul Mihai Grișevski a declarat că niciodată , în decursul istoriei, Basarabia nu a aparținut Moldovei și că moldovenii din Basarabia reprezintă o minoritate. Însă statisticile arătau altă situație: cu toate colonizările făcute de regimul țarist și cu mutarea unor familii de români în diferite părți ale imperiului, totuși moldovenii reprezentau 62/% din populație.

6. În ceea ce privește părerea unor istorici că hotărârea Sfatului Țării din 27 martie 1918 s-a realizat sub baionetele românești, situația era următoarea:

 a. În țările Baltice , Ucraina , Polonia unde se declarase autonomia și mișcarea națională voia independența lor, rusofilii erau sprijiniți de corpuri ale armatei ruse rămase pe teritoriul lor. Aceste țări au cerut sprijinul Germaniei și cu ajutorul acesteia și-au instaurat guverne naționale. În unele dintre țări, germanii au instaurat chiar dictaturi militare;

b.  În Basarabia, existau, de asemenea, antionioniști, intensificându-se lupta între bolșevici și unioniști,  iar Sfatul Țării a cerut sprijinul armatei române.  Ziarul ,,Cuvântul moldovenesc” din 16 ianuarie 1918 consemna: ,,Norodul sătul de anarhie i-a întâmpinat cu mare bucurie”. Ciocnirile pe care le-a avut armata română pentru ocuparea Basarabiei la Chișinău, Tighina, Cetatea Albă, Vâlcov ș.a.  au fost lupte cu comandele bolșevice străine Basarabiei. Generalul Prezan, în Proclamația publicată în ziarul  Ardealul, din 18 ianuarie 1918, și în Cuvântul Moldovenesc, din 24 ianuarie 1918, se adresa locuitorilor, astfel: ,,Vă declar sus și tare, că oastea română nu dorește decât ca prin rânduiala și liniștea ce o aduce, să vă dee putința să vă statorniciți și să desăvârșiți autonomia și slobozenia voastră, cum veți hotărî voi singuri.”

Bobul de cultură

 Mănăstirea ,, Sfinții 40 de Mucenicii” - Memorialul Gherla

Morminte anonime ale osemintelor 
descoperite într-o groapa comună

În câteva rânduri, am să vă  prezint un act istoric, legat de religie, pentru că religia face parte din cultura unui popor. În tradiția poporului român, nu se întemeiază și nu se sfințesc biserici sau mănăstiri în luna martie, pentru că această lună este, în mare parte, a Postului Mare, când creștinii ortodocși sunt chemați la rugăciune, pregătindu-se  spiritual pentru Învierea Domnului. Însă în România  sunt biserici și mănăstiri cu Hramul ,, Sfinții 40 de Mucenici”. O astfel de mănăstire este cea de la Gherla, înființată la 1 octombrie 2007, în memoria celor care au murit în Închisoarea de la Gherla ( unii dintre ei au fost canonizați), care au fost aruncați în gropi comune, între anii 1955 și 1965. Biserica a fost ridicată pe Dealul Cărămidăriei din apropierea orașului Gherla, din inițiativ

Icoana  Suferinței Împreună

a Mitropolitului  Andrei și funcționează ca  mănăstire și muzeu. În prezent, sunt amenajate un paraclis, un muzeu, o trapeză și câteva camere. După ce se va face descărcarea arheologică, va începe construcția așezământului monahal. Starețul mănăstirii este protos Grigorie Benea care a studiat mulți ani ,,fenomenul Gherla”, studiul său finalizându-se cu o lucrare de doctorat care a scos la lumină fapte petrecute în Închisoarea de la Gherla, care au fost ascunse românilor.

  În spatele mănăstirii, au fost îngropate osemintele celor  găsiți într-una dintre  gropile comune. 

P curând,

Earnest

 Notă:

 Informațiile de la Bobul de istorie sunt în conformitate cu documentele publicate în ,, Basarabia și basarabenii”, Chișinău 1991 și în ,,Unirea Basarabiei” de Ștefan Ciobanu, Chișinău 1993.

În fiecare lună Martie, vă invit să ascultați o melodie dedicată femeilor. Astăzi, vă ofer o melodie uitată.

https://www.youtube.com/results?search_query=Cristian+Popescu+Liliana

,, Liliana”, compozitor George Grigoriu, interpret Cristian Popescu