" POATE CĂ TOATE FEMEILE AU UN HAREM INTERIOR ȘI TOCMAI DISCREPANȚA, TENSIUNEA, ARMONIA GREU DOBÂNDITĂ DINTRE EURILE NOASTRE CONTRADICTORII NE FAC SA FIM NOI ÎNȘINE" (Elif Shafak, " Lapte negru")
Elif Shafak este una dintre scriitoarele mele preferate, pentru că surprinde în profunzime trăirile interioare ale personajelor, în special pe ale celor feminine, pentru că în monologurile lor, personajele sunt sincere cu ele însele, pentru că oricât de lungi ar fi, acestea nu te plictisesc, pentru umorul și ironia cu care descrie personajele și evenimentele pe care ele le traiesc.
Elif Shafak este o scriitoare, jurnalistă, oratoare, profesoară universitară, doctor în științe politice, membră fondatoare a Comisiei Europene pentru Relații Externe , care a fost născută la 25 octombrie 1971, la Strausbourg, într-o familie de intelectuali turci ( tatăl ei a fost profesor universitar, după care a intrat in diplomație). Are doi copii și este căsătorită cu jurnalistul turc Eyup Can. Trăiește la Londra și la Istanbul și, deși recunoaște că distanța poate distruge o familie și că nu este o soție bună, consideră ca totul este O.K.
Este cea mai citită scriitoare turcă, romanele ei fiind publicate în 40 de țări, primind premii în Turcia, Irlanda, Franța, unde a primit și distincția de onoare Cavaler al Ordinului Artelor și Literaturii.
Aș fi putut să vă recomand "Bastarda din Istanbul" ( deoarece în această carte a amintit de holocaustul armenilor provocat de turci, a fost condamnată și i s-a interzia intrarea în Turcia, dar statul turc i-a ridicat condamnrea), ori "Palatul puricilor" sau "Ucenicul arhitectului", însă prefer să vă recomand " Lapte negru.Despre scris, condiția de mamă și haremul interior", pentru că este altfel decât celelalte cărți, pentru că este un roman autobiografic. pentru că această carte, după cum ne spune scriitoarea, a ajutat-o să-și " accepte diversitatea interioară", învățând-o să fie "Una". Acest roman a apărut în anul 2006, în limba engleză ( ea scrie atât în limba engleză, cât și în limba turcă), a fost tradus în limba română de Ada Tănasă și publicat de Editura Polirom în două ediții:2012 și 2015.
În acest roman, Elif Shafak ne plimbă prin haremul ei interior, în discuțiile cu cele 6 Degețici ( ipostaze ale sufletului ei), cuprinsă de teama că nu va putea fi deopotrivă o bună mamă, soție și scriitoare, că maternitatea va fi o barieră în cariera ei. Pornind de la opiniile Virginiei Woolf și de la condiția femeii - scriitoare din toate spațiile și timpurile, ea pledează pentru respectul societății pentru femeia-scriitoare, pentru libertatea acesteia de a aborda orice subiecte și deplânge soarta Silviei Plath sau a Elizei Fitzerald, care nu și-au putut depăși crizele existențiale și le admiră pe Simone de Beauvoire, Sevgi Soyda, Tamura sau Yuko Tsushima, pentru curaj și rezistență. Întrebarea pe care și-a pus-o și pe care și-au pus-o, de asemenea, feministele japoneze bosei este: A fi mama este un aspect cultural sau unul biologic?. Concluzia la care a ajuns stă în "laptele negru". Ce este "laptele negru", veți afla singuri, citind acest roman.
Pe curând,
Earnest