joi, 28 martie 2019

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (L). SIMONA POPESCU, EXUVII

Simona Popescu, 10 martie 1965, Codlea
 ,,Am citit o grămadă de cărți ca să înțeleg ce-i cu mine. Cărțile nu m-au ajutat niciodată până la capăt. Le-am pus deoparte pe cele care mi s-au deschis (...), cărțile care la mari depărtări mă descopăr cu și cum mi-aș trimite mesaje dintr-o altă viață, dintr-o altă ceață."( Simona Popescu, ,,Exuvii")

  În această lună, eseista, poeta , prozatoarea și conferențiara universitară de la Facultatea de Litere de la Universitatea București a împlinit 53 de ani. Îi doresc ,,La mulți ani"  și inspirație creativă!
  Romanul pe care vi-l recomand a fost publicat în anul 1997 și, până în prezent, a cunoscut 6 ediții la editurile Paralela 45 și Polirom, fiind tradus în limbile poloneză, maghiară și franceză. Este primul roman al autoarei și deocamdată singurul, pentru că al doilea roman, ,,Rubik" , este colectiv cu 29 de autori, la care Simona Popescu este coordonatoare.
   Romanul cuprinde un Prolog, 17 capitole, un Epilog, Cuvântul autoarei și un Dosar critic, cu punctele de vedere ale unor critici, referitoare la întreaga operă a autoarei și la romanul ,,Exuvii" . Unii o compară cu Cărturescu, însă eu nu văd nicio asemănare cu acesta, pentru că Simona Popescu este mult mai profundă și analitică ( mai degrabă o asemăn cu Ileana Vulpescu).
    În această carte, fiecare cititor se poate regăsi, măcar într-un fragment, pentru că exuviile Simonei Popescu ( exuviile sunt pieile lepădate, carcasele subțiri lăsate în urmă de fluturi când ies din pupe) sunt exuviile noastre, ale tuturor, pe care le lăsăm în urmă, pe parcursul vieții, de la copilărie la adolescență, maturitate și devenire.
   În adolescență, pesonajul descoperă și înțelege poezia, care înseamnă experiență, după cum avea să învețe de la un personaj al lui Rilke, ajunge să devină o ,, lighioană culturală" datorită dependenței de lectură, care o izolase de întreaga lume, uitând de prieteni, neștiind ce este dragostea. ,, Cartea de bucate" o face să constate că ,,Dumnezeu făcuse lumea ca să intre în burta omului, cazanul diavolesc din care toate ieșeau spurcate." De asemenea, în adolescență îl descoperă pe Dumnezeul ei, nu pe Dumnezeul tuturor, află că nu-i este frică de Dracul, ci de Nevăzutul-Necunoscut ,, care vine asupra ta când ești cumplit de singur, părăsit de tine însuți." Urmează apoi o perioadă de inițiere în cunoaștere, prin retragere în văgăuni, unele de singurătate, boală, tăcere, experiențe, dragoste... de redescoperire a dulapului școlar cu rafturi cu caietele de curat, de vocabular, de expresii frumoase, cu caietele negre cu încercări de scriere, compuneri, jurnal etc.
   Despre celelalte exuvii, le aflați sunguri, citind romanul, dar se pare că acestea nu au fost lepădate în totalitate, de vreme ce ultima frază a cărții este următoarea: ,,Când eram foarte mică, noaptea, pe întuneric, vedeam acolo, lângă dulapul maro, un lup gri, înspăimântător. Mă uit în trecut și el e tot acolo, gata să mă sfâșie. Un singur lucru l-ar putea speria pe el mai mult decât mă sperie pe mine: încep să râd."
   Lectură plăcută!
   Pe curând,
   Earnest
P.S. Un fragment din acest roman a fost inclus în manualele școlare.

miercuri, 20 martie 2019

MONUMENTE UITATE (XV). MĂNĂSTIREA ,,SFINŢII VOIEVOZI" DIN BAIA DE ARAMĂ

Biserica Mănăstirii ,,Sfinții Voievozi", Baia de Aramă
1699-1703

  Îmi place să călătoresc prin țara mea și niciodată nu mă satur de frumusețea ei. Mă entuzismez în fața fiecărui monument, bucurându-mă de măiestria și bunul gust al strămoșilor noștri și mă revolt pentru lipsa de respect al contemporanilor mei față de moștenirea care ne-a fost lăsată. Însă, în nicio zonă din țară nu am întâlnit o așa de mare indiferență față de monumente, ca în Mehedinți. Mănăstirea ,,Sfinții Voievozi" din Baia de Aramă se înscrie în astfel de monumente. Este o mănăstire de maici și te-ai aștepta ca aici să fie o adevărată Grădină a lui Dumnezeu, așa cum sunt în mănăstirile de maici cu flori multicolore, alei, pomi fructiferi sau arbuști ornamentali sau orice altceva, care  să înfrumusețeze locul și să-ți îndulcească tristețea că biserica mănăstirii se află într-o stare deplorabilă. De fapt, tot orașul, care este un adevărat ,,oraș- muzeu", cu Strada Principală, cu trei biserici din lemn, la fel de jalnice, cu case tradiționale, înconjurat de monumente naturale datorate zonei carstice, îți produce o impresie neplăcută. Pitorescul zonei și al orașului ar putea deveni o zonă turistică înfloritoare, ca pe vremea când de aici se extrăgea aramă și negustorii nu-l ocoleau, dacă edilii, locuitorii nu ar fi atât de indiferenți ( menționez că prin oraș trece paralela 45 și este la aproape distanțe egale între Turnu Severin, Orșova, Târgu Jiu). 
Hrisovul lui Constantin Brâncoveanu, 7.V.1703
  Actuala biserică a Mănăstirii ,,Sfinții Voievozi" a fost ridicată, în locul unei mănăstiri ctitorită de Nicodim, în anul 1400, a cărei biserică era din lemn, de către egumenului Vasile Arhimandritul de la Hilandar la îndemnul domnitorului Constantin Brâncoveanu ( care a pus prima piatră de temelie). Adevărații ctitori sunt considerați Milco Băiaşul, vătaful minerilor, precum şi Marele Ban al Craiovei, Cornea Brăiloiu, rudă a lui Constantin Brâncoveanu, care a sprijinit lucrarea în numele domnitorului. Mănăstirea, la acea vreme de călugări, și-a început activitatea în anul 1703. Din același an, datează Hrisovul lui Constantin Brâncoveanu , cu semnătura lui și cu pecetea, unde se consemnează: ,, ...  să îngropăm, de la Crucea Sfântului Altar, la patru picioare, un cazan și mai jos Visteria Domnească și nimeni să nu îndrăznească să tulbure decât în folosul monastirii". Hrisovul era însoțit de o hartă a locului îngropării comorii. În anul 2012, au avut loc cercetări arheologice, conform planului hărții, însă, la a doua groapă, foreza s-a blocat și nu a putut fi extrasă, iar camera video nu a putut fi introdusă. Cu actualele mijloace moderne de cercetare, nu știu de ce s-a folosit o foreză. Cercetările au fost întrerupte și nu au mai fost reluate. Unii au estimat valoarea comorii la 20 de tone de aur.
Chirograma , care a fost ștearsă, de pe peretele bisericii
    Biserica este ridicată în stil brâncovenesc, are o lungime de 23,40 m şi o lăţime de 10,80 m, având pridvor, pronaos deasupra căruia se află turnul clopotniţei, naos cu două abside semicirculare şi alta semicirculară la interior. Altarul este de formă semicirculară, boltit cu o semicalotă. Tot aici găsim proscomidiarul săpat în masivul de zidărie. Biserica este zidită din cărămizi bine arse, alternând pe alocuri cu blocuri de zgură de aramă, material tare şi economic ce intră în componenţa multor ziduri din localitate. Despărţirea altarului de naos se face printr-o catapeteasmă din lemn de tei, sculptată în stil brâncovenesc. Pardoseala în întreaga biserică este executată din lemn. Soclul este din cărămidă şi bucăţi de zgură de la topitoriile minelor de aramă.  Ferestrele sunt înguste, fără încadramente de piatră. Nu au suferit în trecut modificări. Decoraţia faţadelor este simplă, realizată printr-o tencuială din var şi nisip. În zona superioară, sub cornişă, se găseşte un brâu simplu, de cărămizi dispuse în zimţi de fierăstrău. Pe una din laturile bisericii se afla un semn grafic,  o floare cu șase petale în interiorul căreia se află un simbol asemănător cu „Steaua lui David“, care apare și pe documentul mai sus menționat (un fel de semnătură secretă, denumită "chirogramă").

  Pictura a fost realizată in fresco, în stilul Școlii de la Hurezu, de către Ivan, a cărei semnătură de află pe exteriorul tencuit și de către Neagoe, un cunoscut pictor în epocă, colaborator al lui Constantinos și ieromonahul Partenie de la Tismana (numele lor este treut pe pisanie). Pictura este originală, nu a fost niciodată reabilitată.
  Biserica mănăstirii ar trebui repede reabilitată. Cât despre comoară, care a atras mulți spărgători ( înainte ca biserica să redevină mănăstire), aceasta ori a fost demult furată sau nu a venit încă vremea să fie găsită. 
   Dacă veți ajunge vreodată prin Mehedinți, veți fi impresionați de frumusețile naturale și dezamăgiți de starea monumentelor. Nu ocoliți zona și poate, până veți ajunge în acele locuri, totul va arăta așa cum ar trebui.
Pe curând, 
Earnest
  

duminică, 17 martie 2019

DESPRE SIMBOLURI (VII). SIMBOLURI BUDISTE (I).ROATA

Roata de rugăciuni
 După ce v-am prezentat simbolurile creștine, m-am gândit să vă prezint câteva simboluri din alte religii, având în vedere faptul că ne place să călătorim și să cunoaștem culturi din afara spațiului european. 
   Roata este cel mai important simbol budist, dar, după cum știm, aceasta a fost un simbol puternic în religiile antice, reprezentând ciclul vieții, Soarele sau Timpul.  În budism, sunt mai multe tipuri de roți, fiecare cu semnificația ei, acestea fiind preluate, mai târziu, de hinduism și de zoroastrism
ROATA CU 12 SPIȚE este roata lunilor anului sau cei 12 Adityas, ca zei ai Soarelui. În Rig Veda, se spune că în fiecare lună a anului, este un alt Aditya care strălucește ca Dumnezeu-Soare. Indra, Surya distrug inamicii zeilor, Dhata creează ființe vii,  Parjanya  dă ploaie, Tvashta trăiește în copaci și ierburi, Pusha face ca grăunțele de creștere să crească, Aryama este în vânt, Bhaga este în corpul tuturor ființelor vii, Vivasvana este în foc și ajută la gătit mâncarea, Vishnu distruge și el inamicii zeilor, Amshumana este din nou în vânt, Varuna, este în apele curgătoare și Mitra este în lună și în oceane.
Dharma Chakra
ROATA CU 8 SPIȚE  sau Roata Legii ( Dharma-lege Chakra-roată), simbolizând puterea spirituală și iluminarea, este reprezentarea neiconică a lui Budha. Ea face referire la propovăduirea lui Budha la Benares, când a pus în mișcare Dharma Chakra: cercul simbolizează perfecțiunea, iar cele 8 spițe sunt cele 8 credințe nobile, calea spre iluminare și Nirvana: credința dreaptă, valorile, cuvântarea, conduita, existența, strădania, conștiința și meditația. Această roată apare uneori pe urma de picior a lui Budha și în mudra dharmei chakra pe care Budha o face cu mâinele ( după cum acesta este reprezentat în unele  portrete).
  ROATA DE RUGĂCIUNI  este simbolul puterii textelor sfinte și al forțelor creative generate de roată. Ea are forma unei tobe cilindrice la care este atașat un mâner. Aceasta este înconjurată de un sul de hârtie sau de pergament protejat de un strat metalic, pe care sunt înscrise mantre. Când roata este răsucită în sensul acelor de ceasornic, efectul de rotație este considerat ca o simulare a darului rugăciunii pentru Rai.
  Pe curând,
  Earnest


joi, 14 martie 2019

DESPRE MUZEUL HOLOCAUSTULUI ȘI ISTORIEI EVREILOR DIN ROMÂNIA

București, Muzeul de Istorie a Evreilor din România
     Aseară, am aflat că a fost respinsă de către Consiliul Primăriei Capitalei cererea privind acordarea unui anumit spațiu pentru noul muzeu dedicat Holocaustului și istoriei evreilor din România. Știam că în București, pe strada Mămulari, într-o frumoasă sinagogă , se află 
Muzeul de Istorie a Evreilor din România "Șef rabin Dr. Moses Rosen."  M-am întrebat, de ce unii consilieri au refuzat acel spațiul ( se înțelegea că s-a refuzat  înființarea muzeului). Care a fost motivul? Nu au fost de acord ca în centrul Capitalei României să existe un obiectiv turistic, care să se numească Muzeului Holocaustului și Istoriei Evreilor? I-a  deranjat faptul că termenul Holocaust este pus înaintea Istoriei Evreilor? Să știți că pe mine mă deranjează și aș vrea ca să fie inversate cuvintele. Și vă spun de ce. Am văzut la Bratislava și la Praga un Muzeu al Evreilor. Știu că este și unul la Berlin, care nu se numește și al Holocaustului ( germanii, care se fac vinovați de marea tragedie a evreilor, au ridicat doar un monument în Berlin, Memorialul Holocaustului evreilor). Nu știu să existe la Budapesta un muzeu al Holocaustului sau la Varșovia ( acolo este un Muzeu al Evreilor și știm, cei care cunoaștem istorie, că, între anii 1945 și 1948, a fost în Polonia un pogrom serios). Să nu creadă careva că eu sunt de părere cu faptul că dacă alții nu au un muzeu al Holocaustului, să nu-l avem nici noi. Noi îl avem și este în premieră mondială: Muzeul Virtual al Holocaustului din Transilvania de Nord al Universității ,,Babeș-Bolyai" din Cluj, primul muzeu virtual despre Holocaust din lume. Să ne înțelegem. Poporul evreu a fost cel mai oropsit popor, încă din Antichitate. Au cunoscut în Perioada Medievală, în Spania, cea mai cumplită prigoană, iar în Perioada Interbelică au fost exterminați, închiși în lagăre, pentru că erau mai deștepți decât germanii, pentru că dețineau băncile, industria. În România, evreii au contribuit la dezvoltarea economiei, sistemului sanitar și culturii. Nu a fost domeniu în care ei să nu-și fi adus contribuția. Menționez câțiva dintre aceștia: Rosenthal, Constantin Dobrogeanu Gherea, Tudor Vianu, Alexandru Graur, Tristan Tzara, Iser, Maxy, H. Zimcă, Nina Cassian, Gellu Naum, Mihail Sebastian, Lucian Bratu, N. Steinhardt, Solomon Marcus, Sivia Marcovici și mulți alții. Pe mine m-a deranjat, când domnul Ioanid a spus că muzeul va cuprinde și Holocaustul rromilor și al reprezentanților cultelor neoprotestante din perioada lui Antonescu dar nu și Holocaustul românilor din perioada horthystă sau din perioada anilor 50, când zeci de mii de țărani și intelectuali au dispărut în închisorile comuniste. Dacă s-au gândit la rromi, la neoprotestanți, de ce nu s-au gândit și la armeni sau la românii omorâți în propria lor țară? Mă întreb, dacă vor prezenta în acel muzeu și faptele lui Mihai Roller, care ne-a falsificat istoria, ale Anei Pauker, Vasile Luca, Iosif Chișinevschi, Ludowik Weiss, care s-a ocupat de Lotul Canal și care a împușcat 4 țărani la Orhei-Satu Mare, Ștefan Koller, administratorul închisorilor de la Aiud și Văcărești, Alexandra Sidorovici ( soția lui Brucan), care a fost acuzator public în procesele Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Corneliu Coposu, Gh. Brătianu, Titel Petresu. Noi ne asumăm Holocaustul, deși poporul român nu are nicio vină în pogromul de la Iași. I-am condamnat pe acei criminali, dar ei își asumă faptele staliniștilor trimiși de la Moscova, ca să ne reeduce, să ne distrugă intelectualitatea?. Să respectăm adevărul istoric. În timp ce în Europa anilor revoluțiilor pașoptiste se înființau primele ghetouri, revoluționarii români treceau în Proclamația de la Islaz ,, emanciparea israeliților". La Iași, în anul 1876, s-a înființat primul  teatru profesionist din lume în limba idiș. Noi, românii, nu suntem un popor șovinist. De aceea, evreii plecați în Israel țin legătura cu românii, își învață copiii limba română și-i trimit la studii în România, pentru că aici s-au simțit acasă. Vorbesc limba română mai bine decât ungurii sau germanii care trăiesc în România, decât mulți români plecați în străinătate și care nu-și învață copiii să vorbească limba română.
   Așadar, să fim calmi, să vedem care au fost motivele care au îndemnat-o pe doamna vice-primar al Capitalei să-i îndemne pe unii consilieri ca să voteze contra alocării unui anumit spațiu, pentru muzeu. Pe lângă motivele expuse mai sus: titulatura muzeului și organizarea lui, ar mai putea fi faptul că aici se vrea organizarea unei pinacoteci ( va cuprinde 2.546 de lucrări de pictură românească și europeană, 402 de lucrări de sculptură, 87 de lucrări de artă decorativă, 2.445 de lucrări de grafică) sau că în acel palat  a funcționat fosta Societate de Asigurări Dacia - România? Proiectul înființării unei Pinacoteci în acest spațiu a fost întocmit înaintea proiectului înființării muzeului. Așa se întâmplă, când domnește haosul în administrație, când se schimbă directorii odată cu preluarea administrației de alt partid.
   Sper ca acest scandal să nu devină european sau mondial și conflictul să nu ne afecteze relațiile cu Israelul, unde încă nu avem un ambasador din grija Președintelui și  să se încheie în beneficiul ambelor părți. 
    Pe curând,
    Earnest