Cand eram student, le spuneam iesenilor ca orasul meu este civilizat si curat, in comparatie cu capitala Moldovei, care era murdara, ceea ce-i umbrea maretia spirituala si culturala. Pe vremea aceea, era in Bacau un primar caruia i se spunea "Frunzulita", pentru ca nu suporta nicio frunza pe strazi sau prin parcuri si toata suflarea urbei strangea frunze prin asa-zisa munca patriotica.. Dimineata, cand plecam la scoala, masina Primariei aspira si spala Centrul. Doamna Carneci, sotia poetului, era horticultorul orasului si ne rasfata in fiecare an cu un peisaj floral deosebit. Ghivece de flori si cosuri de gunoi din ceramica-marca Ciobanu- strajuiau strazile. A venit Revolutia si oamenii au considerat ca prin castigarea libertatii nu mai trebuie sa pastreze curatenia sau sa faca curat, pentru ca asta ne aminteste de comunism. Asadar suntem liberi sa aruncam gunoaie oriunde vrem, sa distrugem banci in parcuri , sa rasturnam cosurile de gunoi de pe strazi, in bataie de joc, caci deh! suntem contribuabili si platim!, sa calcam si sa jucam fotbal pe spatiile verzi, sa mazgalim peretii cladirilor recent reabilitate sau vitrinele magazinelor, imbatandu-ne cu iluzia ca suntem artisti! Au mai venit si niste primari care nu aveau simtul gospodaresc si nici curatenia in sange. In anul 1996 a castigat alegerile D. Sechelariu, de meserie mecanic auto cu studii economice facute pe bani, dar cu simt gospodaresc si priceput in afaceri. S-a dovedit in prima legislatura un bun administrator, de aceea a fost reales. A inceput curatenia in oras si orasul a redevenit civilizat. Ma mandream din nou cu orasul meu. In anul 2004 i-a lasat lui Stavarache un oras-gradina, iar noul primar s-a straduit in prima legislatura sa arate ca poate si el. Si a reusit, de aceea a fost reales. Acum insa, totul a scapat de sub control. Doamna Marcu se straduieste din rasputeri sa poavazeze orasul cu foarte mult bun gust, dar... a venit criza, s-a redus personalul, cainii vagabonzi bantuie orasul in orice loc si in orice moment al zilei, cei care protejeaza animalelel fac doar zgomot, ecologistii iau bani degeaba si investesc bani in afise si activitati fara finalitate, str4azile si trotuoarele sunt pline de gropi, cei cu terase distrug pietonalul, fara sa-l refaca, W.C.-urile ecologiste ale lui Seche nu mai sunt sau or fi, "Desteptarea" critica si este nostalgica dupa vremurile cand patronul lor conducea orasul, iar Fenomenul Berca il critica pe cel caruia in trecut ii lingea mana. In concluzie, Stavarache este incoltit, iar Bacaul meu drag nu mai este un oras civilizat. Cine mai are curajul acum, cand salcamii au inflorit, sa mai iasa pe strazi si sa fie romantici? Curajosii risca sa fie prafuiti, sa se impiedice in gropi sau sa fie muscati de maidanezi. Si toate aceste se intampla sub privirea vigilenta a ecologistilor si a iubitorilor de animale!In curand vor inflori si teii! Romanticilor, plimbare placuta si fara accidente!Pe curand, Earnest
luni, 30 mai 2011
joi, 19 mai 2011
IASUL STUDENTIEI MELE (V). PIATA UNIRII
Eu, Earnest, ma intreb cu nostalgie, unde sunt vremurile de altadata cand aveam iluzia opririi timpului in loc, cand puteam simti romaneste, fara teama de a fi judecat ca sunt nationalist!
Imi amintesc de zilele studentiei in care dantuiam "Hora Unirii", nu numai la 24 ianuarie, ci ori de cate ori ne intorceam de la un chef si treceam prin Piata Unirii, pe locul in care in anul 1857 si apoi in anul 1859 si de atunci in fiecare an, oamenii, uitand de necazuri si ura, prieteni sau straini, se prindeau de maini, in hora frateasca.
Pe vremea Unirii, in acest loc se afla o gradina, care a fost desfiintata, construindu-se pe locul ei Casele Motas, beraririle Azuga si Luther. Administratia comunala a hotarat in anul 1881, tinand seama de traditia istorica a locului, sa numeasca aceasta piata, Piata Unirii. Scarlat Pastia, avocat si fost primar al Iasilor, mare filantrop, si-a daramat dughenele din Piata Unirii, care ii aduceau un mare venit, considerand ca nu corespund maretiei pietei si pe locul lor a construit in anul 1872 Hotelul Traian, dupa planurile arhitectului Alexendre Gustave Eiffel. In anul 1884, la acest hotel a avut loc un banchet unde s-au aniversat 21 de ani de la infiintarea Junimii si tot in acelasi an a fost comemorat Horea, de fata fiind Mihai Eminescu si Ion Creanga. In Casele Motas a fost infiintat Hotelul Europa al lui Buch, unde trageau politicienii si scriitori care veneau la Iasi, intre care si Ion Luca Caragiale, colaborator la "Opinia", pentru a se intalni cu prietenii sai si cu politicienii ieseni. Tot in Piata Unirii se afla localul Ermacov, care a fost transformat in marele magazin de consum "Moldova", tinut de fratii Pogor, cladire care se mai pastreaza si astazi, la iesirea inspre strada Stefan cel Mare.
In anul 1912, la 27 mai, a fost inaugurat Grupul Statuar Alexandru Ioan Cuza, execut din bronz, avand o inaltime de 6,5 m., repreyentandu-l pe Cuza si pe consilirii sai: M.Kogalniceanu, C.Negri, N. Kretzulescu, generalul Florescu. Autorul acestei opere este sculptorul florentin Raffaello Romanelli, autor a 300 de lucrari plastice aflate in Italia, SUA si Romania (40 din lucrarile sale sunt la Sinaia si Bucuresti; in Iasi se mai afla o statuie a lui si anume, aceea a lui Mihail Kogalniceanu din fata Universitatii "Alexandru Ioan Cuza").Grupul statuar a costat 90.000 de lei, din care Casa Regala a platit 20.000 de lei, iar restul a fost platit din subscrierile publice. Inaugurarea a fost un prilej de sustinere a unor discursuri pro Cuza si anticarliste dar si procarliste. Au fost luate măsuri de securitate excepţionale (o sută de agenţi de poliţie îmbrăcaţi civil, plus alţi o sută deghizaţi în ţărani), ceea ce ne dovedeste că organizatorii se temeau de incidente ori intervenţii cu semnificaţii antiregale, anticentraliste sau ofensatoare faţă de puterile vecine.
In anul 1960, a fost inaugurat Hotelul Unirea si a inceput construirea blocurilor care strajuiesc piata. Arhitectii epocii s-au incadrat in tendinta si stilul arhitectonic al acelor ani, care mi se pare neinspirat pentru Piata Unirii. Dar acesta reprezinta o epoca si un stil, pe care il intalnim deopotriva in Germania, Ungaria, Bulgaria acelor vremuri.
Desi Unirea a insemnat pentru Iasi pierderea titlului de capitala si saracia lui pentru o anumita perioada, pe care Vasilescu Jean-Valjan il compara cu un boier care si-a pierdut mosiile, dar care traieste in titlurile lui de nobil, cu tinuta aristocratica, Iasul a ramas pana astazi, in viziunea multora, un focar de lumina de unde au pornit toate curentele care au schimbat fata societatii romanesti.
Pe curand,
Earnest
marți, 10 mai 2011
ROMÂNII DE DINCOLO DE FRONTIERĂ (IV). RUMÂNII DIN BULGARIA
In Bulgaria traiesc în jur de 300.000 de romani, reprezentand 4% din populatia acestei tari. Acestia sunt aromani, meglenoromani si rumani, pe care unii ii numesc vlasi sau vlahi. Rumanii traiesc in Timoc, regiune geografico-istorica impartita intre bulgari si sarbi. In Timocul bulgaresc, rumanii locuiesc in orasul Vidin, in cartierul Cumbair si reprezinta 7% din populatia orasului si in cateva localitati din jurul orasului, unde reprezinta majoritatea populatiei. De exemplu, in orasul Bregova ei sunt in procent de 90.Cu toate acestea, statul bulgar nu-i recunosc ca minoritate nationala, de aceea nu au voie sa invete limba romana in scoli de stat sau sa asculte slujba religioasa in limba romana, nu sunt reprezentati in Parlament.
In ultimele luni, mass media ne-a relatat prin vocea doctorului Ioan Gheorghe, slavizat Ivo Gheorghiev, presedintele Uniunii Etnicilor Romani din Bulgaria (AVE), situatia dramatica a rumanilor.Desi statul roman a incheiat cu statul bulgar un tratat bilateral, prin care cele doua state se angajeaza sa sprijine invatamantul in limba minoritatilor , adica cel bulgar din Roamania, cel roman din Bulgaria, autoritatile bulgare, nerecunoscandu-i pe rumani, nu le acorda drepturile convenite. Asadar, rumanii din Timocul bulgaresc pot invata limba romana doar in scolile particulare sau in particular. Dar si in aceste conditii, acest "drept" este restrictionat. Va relatez cateva situatii de acest gen. Nicolai Pacev , vicepresedinte AVE, preda limba romana sambata si duminica, intr-o sala de clasa, amenajata in casa lui. Parintii care-si trimit copiii la orele de limba romana sunt amenintati ca vor fi dati afara din serviciu. Unii si-au retras copiii de la orele de limba romana dar vin bunicii, care reproduc ora acasa cu nepotii lor. Domnul Pacev a fost dat afara de la muzeul din localitate unde lucra ca muzeograf, iar acum lucreaza ca zilier, in curtile oamenilor instariti. Departamentul Romanilor de Pretutindeni de pe langa Institutia Presedintelui ii trimitea lunar domnului Pacev cate 100 de euro, pentru plata luminii si pentru lemne, suma pe care nu i-a mai trimis-o in ultimul an. Stiti cat ofera statul maghiar, parintilor din comunitatile de ceangai din Moldova, pentru solicitarea de a invata limba maghiara, in scolile de stat? 100 de lei de copil pe luna! Si nici macar nu sunt convinsi ca sunt maghiari, dar pentru bani se conving usor! Doamnei profesoare de limba romana Ioana Ianova Anton, din Vidin i s-a acordat o sala de clasa dintr-un liceu, unde sa poata preda limba romana, dupa cursuri. Insa, in acest an, i s-a interzis sa mai tina ore de limba romana. Domnului Ioan Gheorghe i s-au taiat franele la masina, i s-a provocat un accident rutier, fiind aruncat intr-o rapa, a fost arestat de 2 ori, pentru ca a cerut ca rumanii sa fie recunoscuti ca minoritate nationala, fiind acuzat de subminarea statului. La noi, reprezentantii minoritatile nationale, care sfideaza simbolurile statului roman, sunt ridicati la rang de ministri. Tot la noi, pentru minoritatile nationale, limba romana se invata ca limba straina! La fel o va invata si elevii bulgari din Calafat, unde au un liceu in limba bulgara.
Rumanii din Timoc vorbesc graiul oltenesc, total diferit de cel al aromanilor sau al meglemoromanilor, care vorbesc limba romana de la inceputuri, din secolele VIII-X. Ei se considera urmasii romanilor care au intemeiat Taratul romano-bulgar al lui Petru si Asan. Astazi in manualele de istorie din Bulgaria nu se mai recunoaste dualitatea taratului, cum nu se vorbeste de rolul romanilor in eliberarea Bulgariei in anii 1877-1878, in obtinerea autonomiei si apoi a independentei, in anul 1912. Se relateaza insa despre luarea Cadrilaterului de catre romani, prin pacea de la Bucuresti din anul 1912 si despre politica de deznationalizare pe care a dus-o guvernul roman in acea perioada.
Domnul Ioan Gheorghe a ramas dezamagit de cunostintele istorice ale personalului departamentului mai sus-mentionat si recomanda ca ar trebui angajate persoane bine pregatite, pentru a putea sustine pe romanii aflati dincolo de frontiere.
Sa auzim de bine,
Earnest
Abonați-vă la:
Postări (Atom)