vineri, 28 februarie 2020

EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (LXI) CRISTINA ANDREI, MATRIARHAT

Cristina Andrei, n.  20. II. 1964
Onești, Bacău
   ,,Să te ferească Dumnezeu de mintea puțină a prostului. O idee, o singură idee dacă prinde rădăcini, dărâmă un întreg eșofaj, care cu știință și cu trudă un deștept l-a zidit"
  ( Cristina Andrei, ,,Banchetul", Jurnalista)

 Cristina Andrei este absolventă a Facultății de Limba și Literatura Română a Universității București și este una dintre cele mai cunoscute realizatoare de filme documentare culturale ca redactor la TVR, la Redacția Cultural și ca voluntar în proiecte culturale, cum este , de exemplu, proiectul Mănăstiri ortodoxe, colecția De Agostini, find autoarea a șapte dintre aceste monografii: Celic Deri, Coșula, Comana, Cotmeana, Almaș, Nucet.
   Ca scriitoare, a debutat în anul 2014 cu romanul ,,Abonatul nu poate fi contactat", publicat la Editura Nemira, distins cu două premii de debut din partea revistelor ,,Observator Cultural" și ,,Accente". Aceeași editură îi publică în anul 2018, cartea ,,Matriarhat", care cuprinde 8 povestiri.
   Cele 8 povestiri sunt triste, iar majoritatea personajelor feminine nu-și pot depăși frustrările din copilărie sau abuzurile la care au fost supuse ori decepția primei iubiri, indiferent de ocupația lor actuală: cântăreață de muzică populară, profesoară, prostituată de lux, jurnalistă de succes. Unele sunt vulgare, dependente de sex, ca avocata din ,, Recurs în anulare" ori reci, calculate, ambițioase, ca jurnalista din ,,Banchetul". Nu toate personajele principale au un nume, În unele povestiri, ele sunt naratoarele, în altele, partenerul lor de viață este naratorul. Într-un interviu, Cristina Andrei ne spune că multe dintre cele 8 povestiri s-au născut din câte o imagine, care a urmărit-o sau dintr-o senzație sâcâietoare. Astfel, ,, Nunta" a scris-o în două călătorii cu trenul, după ce văzuse un vagon dezafectat pe o linie secundară, într-o gară părăsiră. Senzația sâcâietoare a morții solitare a unui apropiat a inspirat-o în scrierea povestirii ,, Căni desperecheate", iar Mănăstirea Dervent și crucile făcătoare de minuni au inspirat-o în ,, Satul lui Dumnezeu". Ultima victimă a lui Ion Râmaru este personajul principal din ,, Bourree d'Avignonez".
  Lectură plăcută!
  Pe curând,
  Earnest

duminică, 23 februarie 2020

NESTEMATELE ȘI LEGENDELE LOR (VIII).FLUORINA NESTEMATA ZODIEI PEȘTI

Fluorina, China

   Fluorina  se găsește și în România.  Ea nu a fost o piatră a zeilor, așa cum au fost alte nestemate despre care am scris pe acest blog, dar a fost folosită în ritualuri religioase, datorită efectelor sale energetice și tămăduitoare. Depozite mari de fluorină se află în SUA, Argentina, Columbia,Rusia, China, Mongolia,  Coreea, Pakistan, Cehia, Italia, Franța,Norvegia, Spania , Elveâia, Germania, Marea Britanie
Azurit

 FLUORINA (CaF2)
Numele: provine din latinescul „fluere” care înseamna a curge.
    Este piatra pentru chatra creștet, a lunii februarie, numărul asociat este 7 și este benefică, în special, pentru cei care poartă numele de Florin. Florina și toate numele derivate din acestea. 
    Culoarea fluorinei este extrem de variabilă: de cele mai multe ori verde, albastru-verde, purpuriu până la purpuriu-roșu ca vinul brun, portocaliu, galben, negru. Unele fluorine prezintă benzi de diferite culori. Se descarcă în apă dedurizată și se încarcă pentru puțin timp la soare. 
     Cea mai mare fluorină este o piatră albastră de 3 965, 35 K aflată în colecția de la Smithsomian Institution din Washington , D.C.
   Grecii și romanii o foloseau la confecționarea vazelor și a unor recipiente folosite în diferite ritualuri. Fiind piatra chatrei creștet, era folosită, în special în ritualurile de purificarea aurei, de echilibrare a karmică, înțelegerea vieților anterioare. a lecțiilor din alte existențe, o mai buna organizare și ordine a vieții și deschiderea celui de al treilea ochi. Era folosită în meditație, concentrare, rugăciune și pentru a avea vise profetice. Ea calmează emoțiile, tonifică inima, întărește memoria, vindecă rănile. Se spune că blochează manipularea psihică și influențele mentale nedorite. În zilele noastre, se consideră că este extrem de eficientă împotriva radiațiilor emise de calculator și a stresului electromagnetic. Atunci când este folosită în scopuri terapeutice, fluorina absoarbe energiile negative și stresurile de toate felurile. Curăță, purifică, disipă ș reorganizează toate energiile din corp care nu se afla într-o ordine perfectă.
    În industrie, este folosită la producerea fluorului și a lentilelor. Aceste pietre le puteți comanda pe internet, sub formă de piramide sau bijuterii.
     Alte nestemate ale Zodiei Pești sunt azuritul, iacintul, iaspul, ultimele două făcând parte din cele 12 pietre prețioase ale temeliei Noului Ierusalim.
Pe curând,
Earnest





marți, 18 februarie 2020

BIBLIA (IV). DESPRE CELE 12 PIETRE PREȚIOASE ȘI SEMIPREȚIOASE

Istanbul
Biserica Patriarhală ,,Sfântul Gheorghe"

      Într-o perioadă, mulți ziariști de la diferite posturi TV, care, neavând subiecte de dezbătut,comentau veșmintele liturgice ale Preafericitului Patriarh și ale Sanctității Sale Papa, respectiv ale preoților ortodocși și ai celor catolici. Puneau în balanță, pe de o parte, opulența, iar pe de altă parte, modestia.
       Eu nu sunt teolog, dar știu că Biserica Ortodoxă a fost mai săracă ca  Biserica Catolică, după cum ne-o arată înseși clădirile și stilurile arhitectonice ale celor două culte creștine. Comparându-le, mă întreb: unde este opulența și unde este modestia?
    Lăsând la o parte comentariile fără temei ale ziariștilor, vreau să menționez că veșmintele liturgice au o anumită semnificație simbolică. Partea comună a lor este că au brodate cu auriu crucea, semnul împăcării și al izbăvirii noastre din păcat, căci prin cruce s-a înfăptuit .mântuirea lumii.
    Culoarea tuturor pieselor veșmântului liturgic papal este albă, cu puțină broderie aurie. Este veșmântul Sfântului Apostol Petru, primul Papă. El era simbolul noii religii, care propovăduia puritatea, pacea și iubirea față de aproapele nostru. Păcat că unii papi, după cum ne arată istoria, nu au cultivat nici pacea și nici iubirea față de aproapele nostru, ei fiind sângeroși, nemiloși, imorali ori războinici.
       Culoarea veșmântului liturgic patriarhal este tot albă dar piesele care-l compun sunt împodobite cu multă broderie și într-o vreme erau împodobite cu 12 pietre prețioase sau semiprețioase. Nu știm dacă primul Patriarh al Constantinopolului, Gennadus I, purta un astfel de veșmânt, dar știm că veșmântul liturgic patriarhal își are originea, potrivit mărturiilor biblice și patristice, în epoca apostolică, ca o continuare a veșmintelor Vechiului Testament pe care le purtau arhiereii, preoții și leviții la serviciul divin de la Cortul Mărturiei și apoi la Templul din Ierusalim, conform rânduielilor prescrise de Dumnezeu lui Moise.
    Astfel, cele 12 pietre prețioase și semiprețioase ar avea simbolistica celor de pe pieptarul Marelui Preot, semnificând rolul preotului de crainic al vocii pe care o are Dumnezeu pentru om ( Mal.2:6-7), descrise în Vechiul Testament ( Exodul 28:4) sau a celor 12 pietre ca decorație a temeliilor Noului Ierusalim (Apoc.21:19). De asemenea, acestea ne trimit cu gândul la faptul că în Noul Ierusalim vedem împlinirea prorociei Vechiului Testament despre cetatea perfectă a lui Dumnezeu în care-și au locul sfinții din vechiul și noul legământ.
Roma
Bazilica ,,Sfântul Petru"
       Consultând listele celor 12 pietre de pe pieptarul Marelui Preot și cele din Apoc.28:19, constatăm că 8 din cele 12 sunt comune. Majoritatea cercetătorilor consideră că nu ar fi o diferență reală de 4 pietre, ci una artificială, dată de traducerea greșită din limba ebraică în limba greacă. Pietrele de la temelia Noului Ierusalim sunt: iaspul, safirul, smaraldul, calcedoniul, sardonixul, sardiul, crisolitul, berilul, topazul, crysoprasul, ametistul, iacintul. Fiecare piatră are simbolistica ei, pietrele reprezentând o varietate de culori: roșu, galben, portocaliu, violet, diferite nuanțe de albastru și verde.
      Așadar, cele două veșminte nu au nicio legătură cu modestia sau cu opulența, ci ele sunt încărcate  cu o mare simbolistică, cei doi mari reprezentanți ai creștinismului, arătându-i lui Dumnezeu respect  și cunoașterea misiunii lor.
        Pe curând,
        Earnest
      










miercuri, 12 februarie 2020

DESPRE CUIȘOARE

Arborele de cuișor

   M-am gândit să scriu despre cuișoare în amintirea unei colege, Aristița Șova, care săptămâna aceasta a trecut Dincolo, în Eternitate.  Îi plăceau cuișoarele. Îmi spunea că-i amintesc de mama ei. M-a învățat să le pun în chiftele, pentru că le dau o aromă specială și înlătură greață, pe care ți-o provoacă prăjitul acestora. 
  Aristița a fost o învățătoare talentată, creativă, inteligentă și cultă. Îi plăcea profesia. Era dispusă să te ajute, fiind un mentor bun pentru colegele tinere. Iubea mult florile, în special violetele de Parma. Sala ei de clasă era primitoare,  decorată cu mult bun gust. Se îmbrăca frumos și era mereu îngrijită. Era și o bună gospodină.
   Dumnezeu să o ierte și s-o odihnească în pace!

     Cuișoarele  se obțin din mugurii unor arbori exotici (Caryophyllus aromaticus- în limba greacă copacul cu muguri / flori tari), care își au originea în Insulele Moluce (Insulele Mirodeniilor) și se numesc astfel ( în toate limbile romanice)  datorită  faptului că seamănă cu un cui ( latinescul clavus). Încă din Antichitate, cuișoarele erau folosite pentru a condimenta carnea, în special peștele și pentru îngrijirea dinților, după cum ne informează scrierile chinezești. Din Moluce, negustorii o duceau în China, Babilon, Iudeea, Grecia și Roma. În Evul Mediu, cuișoarele erau cunoscute în întrega Europă. Doamnele o mestecau nu numai pentru a le trece durerile de dinți, ci și pentru ca gură să le miroasă frumos. Comerțul cu cuișoare era profitabil. Micii sultanii din Moluce au interzis scoaterea semințelor din insule. Sir Francisc Drake, în anul 1579, a rămas uimit de bogăția acestora, când le-a văzut baldachinele din aur și brățările cu rubine. Bogăția lor provenea din comerțul cu tămâie și cuișoare. Mai târziu, portughezii și olandezii, când au luat în stăpânire aceste insule, au interzis și ei scoaterea semințelor din Moluce. În secolul al XVIII-lea, francezii au reușit să pună mâna pe semințe și să cultive acest arbore în Madagascar. În secolul al XIX-lea, englezii îi alungă pe portughezi și pe olandezi din insule, preiau controlul asupra comerțului cu cuișoare, extinzând cultura arborelui în Peninsula Malacca și în India. Însă, până în zilele noastre, insulele Moluce au rămas principalele producătoare și exportatoare de cuișoare, urmate de Madagascar.
  Astăzi, cuișoarele sunt folosite în industria alimentară, la prepararea cârnaților, conservelor,  iar gospodinele le folosesc la condimentarea unor sosuri, a cărnii, dar și la prepararea unor dulciuri; cheke-uri sau fursecuri. De asemenea, sunt folosite în industria parfumeriei. Menționez câteva parfumuri, unde simțim, ca notă de mijloc, mirosul de cuișoare: Coco Chanel, Gio ( de la Gio Armani) și mai recentele parfumuri bărbătești de la Hugo Boss: Bottled Oud ( 2015) sau Bottled Tonic ( 2017). 
  Ceaiul de cuișoare, uleiul de cuișoare sau pulberea de cuișoare au efecte terapeutice, în tratarea durerilor de dinți, a diabetului, reumatismului, răcelilor și a altor boli ( găsiți pe internet suficiente sugestii terapeutice).
   Doresc să vă dau o rețetă de cheke de portocale cu cuișoare, scorțișoară și, dacă vă place, cu nucușoară.
 Siropul: 
    Opărim coaja de la 3 portocale timp de 1 minut, pe care o scurgem și o tocăm mărunt, după care o punem într-o crăticioară împreună cu 150 de grame de zahăr brun și cu sucul celor trei portocale (din care oprim 3 linguri). Le fierbem 5 minute.
 Aluatul:
    Amestecăm 180 g. de unt cu 180 g. de zahăr, adăugăm 3 ouă întregi, unul câte unul, 180 g. de făină, 1 pliculeț praf de copt, 50 g. de migdale sau nuci, pulberea de la 5 cuișoare, cele 3 linguri de suc de portocale și coajă de portocală rasă, amestecată cu scorțișoară și miere de albine ( 70 g) ; opțional un vârf de cuțit de nucușoară.
Coacerea:
  Punem compoziția într-o tavă tapetată cu hârtie de copt și coacem, la foc potrivit, timp de o jumătate de oră.. Când este destul de cald, îl însiropăm cu siropul din coajă de portocală.
 Poftă bună!
 Pe curând,
 Earnest