miercuri, 20 martie 2019

MONUMENTE UITATE (XV). MĂNĂSTIREA ,,SFINŢII VOIEVOZI" DIN BAIA DE ARAMĂ

Biserica Mănăstirii ,,Sfinții Voievozi", Baia de Aramă
1699-1703

  Îmi place să călătoresc prin țara mea și niciodată nu mă satur de frumusețea ei. Mă entuzismez în fața fiecărui monument, bucurându-mă de măiestria și bunul gust al strămoșilor noștri și mă revolt pentru lipsa de respect al contemporanilor mei față de moștenirea care ne-a fost lăsată. Însă, în nicio zonă din țară nu am întâlnit o așa de mare indiferență față de monumente, ca în Mehedinți. Mănăstirea ,,Sfinții Voievozi" din Baia de Aramă se înscrie în astfel de monumente. Este o mănăstire de maici și te-ai aștepta ca aici să fie o adevărată Grădină a lui Dumnezeu, așa cum sunt în mănăstirile de maici cu flori multicolore, alei, pomi fructiferi sau arbuști ornamentali sau orice altceva, care  să înfrumusețeze locul și să-ți îndulcească tristețea că biserica mănăstirii se află într-o stare deplorabilă. De fapt, tot orașul, care este un adevărat ,,oraș- muzeu", cu Strada Principală, cu trei biserici din lemn, la fel de jalnice, cu case tradiționale, înconjurat de monumente naturale datorate zonei carstice, îți produce o impresie neplăcută. Pitorescul zonei și al orașului ar putea deveni o zonă turistică înfloritoare, ca pe vremea când de aici se extrăgea aramă și negustorii nu-l ocoleau, dacă edilii, locuitorii nu ar fi atât de indiferenți ( menționez că prin oraș trece paralela 45 și este la aproape distanțe egale între Turnu Severin, Orșova, Târgu Jiu). 
Hrisovul lui Constantin Brâncoveanu, 7.V.1703
  Actuala biserică a Mănăstirii ,,Sfinții Voievozi" a fost ridicată, în locul unei mănăstiri ctitorită de Nicodim, în anul 1400, a cărei biserică era din lemn, de către egumenului Vasile Arhimandritul de la Hilandar la îndemnul domnitorului Constantin Brâncoveanu ( care a pus prima piatră de temelie). Adevărații ctitori sunt considerați Milco Băiaşul, vătaful minerilor, precum şi Marele Ban al Craiovei, Cornea Brăiloiu, rudă a lui Constantin Brâncoveanu, care a sprijinit lucrarea în numele domnitorului. Mănăstirea, la acea vreme de călugări, și-a început activitatea în anul 1703. Din același an, datează Hrisovul lui Constantin Brâncoveanu , cu semnătura lui și cu pecetea, unde se consemnează: ,, ...  să îngropăm, de la Crucea Sfântului Altar, la patru picioare, un cazan și mai jos Visteria Domnească și nimeni să nu îndrăznească să tulbure decât în folosul monastirii". Hrisovul era însoțit de o hartă a locului îngropării comorii. În anul 2012, au avut loc cercetări arheologice, conform planului hărții, însă, la a doua groapă, foreza s-a blocat și nu a putut fi extrasă, iar camera video nu a putut fi introdusă. Cu actualele mijloace moderne de cercetare, nu știu de ce s-a folosit o foreză. Cercetările au fost întrerupte și nu au mai fost reluate. Unii au estimat valoarea comorii la 20 de tone de aur.
Chirograma , care a fost ștearsă, de pe peretele bisericii
    Biserica este ridicată în stil brâncovenesc, are o lungime de 23,40 m şi o lăţime de 10,80 m, având pridvor, pronaos deasupra căruia se află turnul clopotniţei, naos cu două abside semicirculare şi alta semicirculară la interior. Altarul este de formă semicirculară, boltit cu o semicalotă. Tot aici găsim proscomidiarul săpat în masivul de zidărie. Biserica este zidită din cărămizi bine arse, alternând pe alocuri cu blocuri de zgură de aramă, material tare şi economic ce intră în componenţa multor ziduri din localitate. Despărţirea altarului de naos se face printr-o catapeteasmă din lemn de tei, sculptată în stil brâncovenesc. Pardoseala în întreaga biserică este executată din lemn. Soclul este din cărămidă şi bucăţi de zgură de la topitoriile minelor de aramă.  Ferestrele sunt înguste, fără încadramente de piatră. Nu au suferit în trecut modificări. Decoraţia faţadelor este simplă, realizată printr-o tencuială din var şi nisip. În zona superioară, sub cornişă, se găseşte un brâu simplu, de cărămizi dispuse în zimţi de fierăstrău. Pe una din laturile bisericii se afla un semn grafic,  o floare cu șase petale în interiorul căreia se află un simbol asemănător cu „Steaua lui David“, care apare și pe documentul mai sus menționat (un fel de semnătură secretă, denumită "chirogramă").

  Pictura a fost realizată in fresco, în stilul Școlii de la Hurezu, de către Ivan, a cărei semnătură de află pe exteriorul tencuit și de către Neagoe, un cunoscut pictor în epocă, colaborator al lui Constantinos și ieromonahul Partenie de la Tismana (numele lor este treut pe pisanie). Pictura este originală, nu a fost niciodată reabilitată.
  Biserica mănăstirii ar trebui repede reabilitată. Cât despre comoară, care a atras mulți spărgători ( înainte ca biserica să redevină mănăstire), aceasta ori a fost demult furată sau nu a venit încă vremea să fie găsită. 
   Dacă veți ajunge vreodată prin Mehedinți, veți fi impresionați de frumusețile naturale și dezamăgiți de starea monumentelor. Nu ocoliți zona și poate, până veți ajunge în acele locuri, totul va arăta așa cum ar trebui.
Pe curând, 
Earnest
  

Niciun comentariu: