,,Drumurile sunt lipsite de speranță. Cotidianul e umilitor. Solemnitățile sunt bete. Vameșul e neatent. Îndepărtarea e murdară. Aproapele e mult prea amar. Îngrijitorul de câini e vândut. Puterea pute. Legea e neînsemnată.Verbul e atotputernic. Închisoarea e omnivoră. Santinela e plină de abnegație. Cadavrul e de nerecunoscut. Războiul e zilnic. Cecenul e supărăcios. Laponul e fudul. Geografia e țopăitoare. Istoria e rătăcitoare. Țareviciul e omorât. Trecutul e rușinos. Iubirea pentru mormintele părinților e fermecătoare. Tufa de mărăcini care nu arde. Cerul e zăpeziu. Viitorul e entuziasmant.”
( Mihail Șișkin, ,,Luarea Ismaiulului.”)
( Mihail Șișkin, ,,Luarea Ismaiulului.”)
![]() |
| Mihail Pavlovici Șișkin |
Mihail Șișkin s-a născut la Moscova, pe 19 ianuarie 1961, într-o familie profesori. A studiat limbile germana și engleza la Universitatea Pedagogică de Stat din Moscova. A fost jurnalist, profesor, traducător, a predat limba și cultura rusă la Zurich și la două universități din S.U.A. ( Washington și Lee). A fost căsătorit de trei ori. A doua căsătorie a fost cu o elvețiancă , stabilindu-se, astfel, la Zurich. În prezent, trăiește doar din veniturile obținute din opera sa literară, tot în Elveția, la Kleinlützel, în cantonul Solothurn, împreună cu familia și cu a treia soție, de etnie rusă. Trei dintre romanele sale au primit premii în Rusia ( este singurul scriitor rus căruia Rusia l-a premiat de trei ori, deși este un aprig critic al situației actuale din Rusia), romane traduse și în limba română de Antoaneta Olteanu: ,, Părul Venerei”, ,,Scrisorar” și ,, Luarea Ismailului.” Scriitorul a fost de două ori în România, la Iași la Festivalul Internațional de Literatură și Traducere ( 2019) și la Brașov la Festivalul NOD ( 2025), care este Festivalul Internațional de Literatură și de Drepturi de Autor.
Romanul pe care vi-l recomand a fost publicat, în anul 2016 , de Editura Curtea Veche din București și a fost scris de Mihail Șișkin, la Zurich, între anii 1996 și 1998. Romanul are 557 de note, aparținând traducătoarei și autorului, la care se adaugă și notele cu *,care sunt traducerile citatelor din limba latină sau din alte limbi.
Probabil, cei care nu au citit romanul și-l vor citi se vor supăra pentru această recomandare, mai ales, cei care nu sunt familiarizați cu mitologia și cultura greacă, romană, egipteană, germană, slavă ( în special, cea rusă ) și cu scrierile biblice. Este un roman greu de citit chiar și de cei care mai cunosc istorie și mitologie, pentru că autorul numește personajele sau le compară comportamentul cu personaje mitice sau istorice ( filosofi, oratori, scriitori, sfinți ruși) din diferite epoci istorice. De asemenea, ne prezintă întâmplări din viața personajelor, în anumite perioade ale vieții lor, narațiunea, fiind întreruptă se trece la o perioadă istorică asemănătoare celei prezente, din epocile antică, feudală, modernă, interbelică, din Egipt, Roma, Germania, Franța, Rusia. Mihail Șișkin ne îmbogățește cunoștințele de istorie, de cultură rusă și sovietică, prezentându-ne evenimente mai puțin sau deloc cunoscute ( de exemplu, sunt dedicate câteva pagini cuceririi Siberiei, pentru Rusia, de la Kucium Sultan al Hanatului Siberiei de către cazacul Ermak).
Niciuna dintre povestirile personajelor nu are final, deși autorul revine la o altă perioadă din viața lor. Pentru Mihail Șișkin nu contează povestea lor, ci drama acestora determinată de viciile societății în care trăiesc, de politica autoritară a statului, de poliția politică, de instituțiile nefuncționale, de teroarea pe care anchetatorii o răspândesc în societate, de justiția nedreaptă și, uneori, de neputința personajelor de a face față unei anumite situație.
Probabil,cititorul crede că romanul se referă la celebra bătălie, din anul 1790, când Suvorov a câștigat cetatea Ismail, în Războiul Ruso-Turc ( această cetate, de pe brațul Chilia, au luat-o turcii de la Moldova, în vremea lui Ștefan cel Mare, iar din anul 1991 aparține statului ,,Slava Ucraina”, n.n.). Autorul ne informează, în prima sa notă, că prima editură, care a cumpărat drepturile de traducere, a fost una turcească, crezând că romanul se referă la bătălia din anul 1790, dar aceasta a renunțat când și-a dat seamă că este vorba de un număr de circ cu șoricei. Mihail Șișkin, pe parcursul romanului, face referiri la Durov, un celebru dresor rus, care avea un număr cu calea ferată a șoarecilor. Însă creatorul ,,Luării Ismailului” este băiețelul Kostia, fiul Larisei Sergheevna. Acesta spune că îi va dresa pe șoricei care, pentru a cuceri cetatea Ismail, vor trece printr-un șanț, se vor cățăra pe ziduri și, urcându-se în turn, vor trage de o sfoară care va coborî steagul turcesc și-l vor ridica pe cel rusesc. Întrebat cum îi va face pe șoricei să-l asculte, Kostia spune că are cașcaval, pe care-l va împrăștia peste tot, pentru că secretul e în cașcaval.
Eu, cunoscătoare cât de cât a istoriei popoarelor, cred că măreția unor popoare a stat în ,,cașcaval” și istoria noastră a stat în apărarea ,,cașcavalului”, din care pierdem, aproape zilnic, bucățică cu bucățică. Dar nu despre noi este vorba în acest roman.
Lectură plăcută, cu multă răbdare!
Pe curând,
Earnest
Un cântec,ca să înțelegem ce este ,,Mama Rusia” pentru ruși, cu toată istoria lor de războaie de cucerire și de apărare ( poate știți că Moscova a fost cucerită și arsă, în Evul Mediu, de către tătari, polonezi, lituanieni, dar vă amintesc că niciodată nu a fost stăpânită de cuceritori și de fiecare dată a fost reclădită și împodobită cu biserici mărețe). Vă rog, să-i priviți și pe spectatori: nu sunt doar nostalgici, ci și tineri.
https://www.youtube.com/watch?v=OTuN3_7kGkE

Un comentariu:
🎩🎩🎩
Trimiteți un comentariu