PERSONALITĂȚI NEȘTIUTE SAU UITATE (XV) GHEORGHE GRĂMĂTICUL

                                                  Școala din Șcheii Brașovului ( clădirea refăcută din anul 1760)                          

                         

                                        ,,Omul fără învățătură este ca pământul fără ploaie”  

                                                                                              ( Proverb românesc)

          Din întâmplare, am dat peste un articol, scris în anul 2016, despre germanii care au civilizat Transilvania, adică despre sași. M-am înfuriat, pentru că românii din Transilvania nu erau niște sălbatici, pe care i-au civilizat așa-zișii sași și m-am hotărât să scriu despre un român, dascăl în Școala Românească din Șcheii Brașovului, despre care se știe foarte puține lucruri. Titlul este un pretext la ce voi scrie, mai jos, despre ,, sălbaticii” români. Sunt obiectiv și recunosc contribuțiile sașilor la dezvoltarea arhitecturii din Transilvania, la introducerea stilurilor romanic și gotic în acest spațiu, la sistematizarea așezărilor, creând o ,, disciplină” arhitecturală urbană, pe care românii, nici astăzi, nu o respectă. Pe mine, mă obosesc așezările rurale și urbane trase la indigo, pe care le vezi din Transilvania până în Franța. Dar gusturile nu se discută, dar se discută faptul că am fi fost niște necivilizați, pe care a trebuit să ne civilizeze niște germani colonizați, în secolele XII-XIII, de către regii maghiari. Scopul colonizării acestora , început de Regele Geza II, a fost, pe de o parte, nevoia de forță de muncă în Transilvania și, pe de altă parte, de apărare a trecătorilor, în contextul ultimului val de migrări ale populațiilor turanice, care năvăleau și prădau Transilvania. Este bine știut că aici nu au fost colonizați niște bogătași, care, de dragul maghiarilor, au venit să apere Transilvania, ci niște meșteri flămânzi, disciplinați, cărora li s-au promis proprietăți. Au venit din Flandra, Saxonia, Boemia și din alte zone geografice locuite de neamuri de origine germană.

  Pentru a fi stimulaţi să rămână pe loc şi să dezvolte economic sudul Transilvaniei, saşii au primit privilegiul de a stăpâni fundus regius (pământul regal), întărit prin „Bula de Aur a Saşilor” din anul 1224. În baza acestei bule, coloniştii saşi puteau folosi pământul fără restricţii, fiind vorba atât de bogăţiile solului cât şi ale subsolului. De asemenea, erau scutiţi de taxe vamale pe întreg teritoriul regatului, puteau ţine târguri fără să plătească vamă, aveau acces la exploatările de sare. Mai târziu, vor beneficia şi de dreptul de a bate monedă proprie, drept de depozit pentru comerţul cu Ţara Românească, iar din anul 1376 au primit dreptul de a organiza meşteşugurile în bresle. Comunităţile săseşti beneficiau şi de privilegii administrative, judecătoreşti şi religioase, în schimbul obligaţiilor militare şi fiscale faţă de coroana maghiară.

   Una dintre așezările ocupate de sași a fost Corona, Brașovul de astăzi, unde, după marele atac al Hoardei de Aur din anul 1241, au ridicat cetatea, lăsându-i pe români, în afara zidurilor, în așezarea numită Șcheii Brașovului,  făcându-se stăpâni ( pentru că le-a permis Bula de Aur din anul 1224) peste vechea așezare românească, moștenită de la daci. Românii nu prea aveau voie să intre în cetate, dar acest fapt nu i-a oprit să se dezvolte și nu au așteptat să-i civilizeze sașii.

   Să dăm câteva exemple.

1. În anul 1292 este prima atestare a Bisericii Ortodoxe ,, Sfântul Nicolae” din Șcheii Brașovului, pe care o va reface, mai târziu, Neagoe Basarab, în anul 1495. Aici, funcționa o școală, de vreme ce a fost descoperit  Omiliarul, cunoscut cu numele de Manual de Şcoală, datat în  secolele XI-XII, având 700 de pagini pline de informaţii din diferite domenii, scris în limba slavonă ( acest manual este un argument al faptului că românii de aici aveau o școală înaintea colonizării sașilor, deci înaintea atestării bisericii).

2. În anul 1383, sașii încep să construiască Biserica ,, Sfânta Maria”, cunoscută cu numele de Biserica Neagră, iar în anul 1388 este înființată, pe lângă această biserică, prima școală săsească. În anul 1399 este atestată documentar și școala românilor din Șcheii Brașovului, despre care am scris mai sus.

3. În anul 1491, pe lista plătitorilor de impozite apare numele lui Gheorghe Grămăticul, ca persoană care desfășoară activitate didactică Este primul dascăl român atestat documentar. Acesta este motivul pentru care am ales titlul de astăzi: pentru a menționa pe primul dascăl român din Șcheii Brașovului, numit într-un document. Nu-i cunoaștem pe ceilalți grămătici , care i-au învățat pe copiii de țărani, meșteșugari, negustori români, începând din secolul al XI-lea. Știm din alte documente, că aici învățau diferite meșteșuguri, învățau să fie preoți, notari, dascăli. În această școală, au fost create și confecționate costumele Junilor, pe care, astăzi, le admirăm. În acele vremuri, se învățau gramaticile limbilor studiate. slavona greaca, iar din anul 1583 și limba română,  învăţături bizantine, pilde din Biblie, filosofia secolului al XVI-lea, dar şi citate din Democrit şi Aristotel. De asemenea, se învăța muzica, cum să se redacteze un document oficial și legislație comercială.

4. În anul 1539, Iohannes Honterus înființează prima tipografie în Brașov și la scurt timp, în anul 1556, Diaconul Coresi din Târgoviște înființează tipografia din Șcheii Brașovului.

5.  În secolul al XVI-lea, când umanistul Iohannis Honterus se ocupa cu organizarea gimnaziului și a bibliotecii școlare din oraș, în Șcheii Brașovului, dascălul Barbu Horban scria primul manual de filosofie.

   Am luat ca exemplu Brașovul și am menționat numele lui Gheorghe Grămăticul pentru a arăta că, deși românii  stăteau în afara cetății Brașovului și fără privilegii, ei au avut propria lor școală, dinaintea venirii sașilor, proprii lor dascăli și cărți,  că izolarea lor, în propria țară, nu i-a împiedicat să învețe și să se ,,civilizeze”.

    Toate părerile despre lipsa unei civilizații și culturi românești se datorează, în primul rând , programelor școlare, care neglijează conținuturile de cultură și civilizație românească. De asemenea, organizatorii de trasee turistice nu cuprind în ofertele lor muzeele de literatură sau muzeele privind învățământul. Cu ani în urmă, muzeograful de la Muzeul Școlii din Șcheii Brașovului îmi spunea că oficialitățile noastre îi duc pe omologii lor din țară sau din alte state la Biserica Neagră și foarte rar, în Șcheii Brașovului. La Muzeul Tipografiei din Târgoviște sau la cel al Școlii din Golești, eu și cu copii mei eram singurii vizitatori. Și atunci, de ce nu am spune că străinii ne-au civilizat, că noi n-am fost decât niște bieți ciobani analfabeți și necivilizați, crescători de oi și capre?

     Pe curând,

     Earnest