duminică, 10 octombrie 2021

MONUMENTE RESTAURATE/REFĂCUTE (IV). BISERICA DIN LEMN URȘI, JUDEȚUL VÂLCEA

"Ca pictor restaurator trebuie să ai credinţă şi să fii trăitor al vieţii bisericeşti."
(Dan Mohanu)

Jale mare în lumea intelectuală românească: Cărtărescu, veșnic candidat la Premiul Nobel pentru Literatură, nu a fost luat în considerație de juriu, nici în acest an!. Foarte bine: merită un scriitor român să primească acest premiu, care nu încetează să vorbească cu dispreț (ca și fizicianul ,,poliglot” Patapievici) despre poporul său, numindu-i pe români necivilizați, mârlani, răi, egoiști, bârfitori etc. ? Nu i-am auzit pe elitiștii intelectualității românești să se bucure pentru Marele Premiul European Patrimoniu / Premiile Europa Nostra 2021, pe care l-a câștigat la Veneția Proiectul de reabilitare pentru Biserica de lemn din satul Urși, comuna Popeni, județul Vâlcea. De asemenea, proiectul a câștigat, și Premiul Publicului. Menționez că aproximativ 7.000 de cetățeni din întreaga Europă au votat online pentru Premiul Publicului, prin intermediul site-ului Europa Nostra. Proiectul a fost inițiat în 2009 de arhitectul Șerban Sturdza și s-a desfășurat cu ajutorul a peste 100 de tineri cu profesii diferite (arhitecți, artiști restauratori, ingineri, sociologi etc), majoritatea voluntari, prin ,,acțiuni specifice și punctuale de intervenție, documentare şi promovare a bisericilor monitorizate”. Reabilitarea picturii a fost realizată de studenții de la Universitatea Națională de Arte București, coordonați de prof. dr. Dan Mohanu. Fondurile pentru reabilitare au fost obținute, prin donații, ca urmare a campaniei internaționale inițiată de Fundația Pro Patrimonio. Proiectul nu ar fi fost posibil fără munca voluntară a comunității din Urși, care a asigurat cazarea și masa, accesul la energie electrică, forța de muncă și transportul, deci de mitocanii, egoiștii, bârfitorii etc de săteni. 
     Biserica din Urși cu hramul „Buna Vestire” și „Arhanghelul Mihail” este ctitoria unui sătean bogat , Ion Danciu și a preotului Constantin, fiind ridicată între anii 1757 și 1784, cu structura, acoperământul și acoperișul din lemn de stejar. Planul bisericii este în formă de navă cu absida în continuarea pereților laterali ai naosului. Bolta este semicirculară numită cerime, așezată pe grinzi de stejar susținută pe cai, încinsă de un brâu torsionat, pe care-l întâlnim și exteriorul bisericii ( brâul este un motiv decorativ specific românilor, avându-și originea în decorul ceramicii, încă din neolitic). Deasupra ușii de la intrare sunt sculptați doi balauri care înghit crucea.
  În urma incendiului din anul 1838, biserica a fost refăcută, în anul 1843, de  sublocotenentul Nicolae Milcoveanul , considerat al doilea ctitor, pictura în frescă, exterioară  și interioară, fiind executată de pictorii Gheorghe, Nicolae și Ioan. Este singura biserică din lemn din lume pictată, în totalitate, în exterior. Stilul picturii este neobizantin cu influențe occidentale.
  Lucrările de reabilitare au inclus desfacerea bolții (bârnele și iconostasul fiind restaurate la Universitatea Națională de Arte București), realizarea unor fundații noi din piatră, înlocuirea tălpilor și bârnelor putrede din structură, refacerea bolții, a șarpantei și a învelitorii de șiță, conservarea frescelor interioare și exterioare, reparația și completarea mobilierului interior şi sistematizarea verticală. În anul 2020, un alt proiect românesc a câștigat acest premiu, si anume, Ambulanța Monumentelor. 
 Pe curând,
 Earnest

2 comentarii:

Anonim spunea...

Bravo acestor entuziaști restauratori și localnicilor, care țin la comunitatea lor și valorile ei! Aș dori cât mai multe realizări de acest fel! Cât despre Cărtărescu pot spune că a avut mare noroc că și-a putut traduce operele și a le face cunoscute în afara României. Atât pot să spun despre el!

Earnest spunea...

Nu Cărtărescu a făcut tema acestei postări dar a trebuit să mă refer la el, datorită faptului că marele realizări, premii pe care românii le obțin sunt trecute la și altele. Ce vreau să spun este faptul că eu i-am citit pe majoritatea laureaților Premiului Nobel pentru Literatură: polonezi, suedezi, englezi, francezi ,italieni nord și sud-americani, japonezi, chinezi, africani dar la niciunul dintre ei nu am întâlnit vreo batjocoră adresată popoarelor lor. Criticau regimurile, autoritățile, ne prezentau probleme existențiale, tipuri de caractere, atitudini, mentalități colective, își prezentau eroii cu calitățile și defectele lor dar niciodată defectele unor personaje, atitudinile lor, situațiile de trădare nu reprezentau poporul în întregul lui. De aceea, eu consider că acest individ nu ar merita niciodată acest premiu. După 89, în afara scriitorilor consacrați înainte ca Ileana Vulpescu sau Dinu Săraru, singurele cărți bune, care ar fi meritat acest premiu ( din ceea ce am citit) sunt ,,Cartea șoaptelor” a lui Varujan Vosganian și ,,Exuvii” a Simonei Popescu. Nu știu care este părerea criticilor, nu sunt critic literar dar cred că scriitorii trebuie să scrie pentru toți cititorii, ei regăsindu-se într-o situație sau într-un personaj, nu pentru critici.