Se stie ca in toate religiile mari au existat si exista deplasari, procesiuni scurte ori lungi si dificile spre locuri sacre. De exemplu, evreii au plecat in desert timp de 40 de ani in cautarea destinului, budistii indieni merg la Benares, in timp ce budistii japonezi merg la Shikoku. La mahomedani, una dintre cele 5 porunci este sa se mearga macar o data in viata la Mecca. Crestinii mergeau la Ierusalim si chiar au organizat cruciade pentru eliberarea locurilor sfinte din mana mahomedanilor.
Pelerinajul, ca notiune nu ca fenomen, isi are originea in calatoriile spre Ierusalim. In Evul Mediu, calatorul trebuia sa poarte o pelerina anume (de aici denumirea de pelerin si pelerinaj) pentru a fi recunoscut, pentru ca lui i se acorda in hanuri cazare si hrana gratuit, era adapostit si omenit de gospodari, iar el se angaja ca se va ruga si va duce mici ofrande la locurile sfinte pentru si de la cei, care l-au omenit.
Cu timpul, pelerinajul crestinilor s-a indreptat si spre alte locuri, unde au trait sfintii, unde au savarsit minuni, unde se afla moastele lor. Roma a devenit al doilea loc de pelerinaj, urmat de Canterbury, apoi de zeci, sute, iar astazi mii de locuri sacre. In Romania exista multe locuri de pelerinaj, dar cele mai des vizitate sunt cele de la Sfanta Parascheva din Iasi, de la Sfantul Dumitru din Bucuresti si de la Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava. Multi crestini cauta, in locurile sacre din tara lor dar si din alte spatii si religii straine lor, o lumina care sa-i ilumineze, raspunsuri la intrebari metafizice, cer ajutor pentru a fi vindecati, pentru a reusi in viate de famile si in societate. Mai exista o mare categorie de crestini care vizitează aceste locuri, in vacante, pentru a se odihni, pentru a face fotografii, pentru o anumita nevoie de implinire culturala, pentru a incerca sa cunoasca alte culturi si, la final dau cate un acatist sau o ofranda. Acest interes de a cunoaste ceva despre locul acela reprezinta diferenta intre pelerin si turist.
In desele mele vizite la locurile sacre, recunosc ca nu m-am purtat ca un adevarat crestin pelerin, pentru ca am facut si turism, dar stiu ca m-am purtat civilizat: am fost imbracat decent, nu am facut zgomot, m-am rugat in liniste, am platit acatiste si am dus jertfe, dar am vizitat si muzeele, am facut fotografii si m-am laudat ca am vizitat acele locuri. Insusi aceste locuri sacre m-au indemnat sa fac si turism, pentru ca a trebuit sa platesc la intrare, pentru a ma ruga, sa platesc pentru a fotografia si a filma. As putea spune ca Satana isi baga coada in locurile sacre, pentru ca imi distrage atentia de la scopul pentru care m-am dus acolo, ispitându-ma sa cumpar "amintiri" de la carti si obiecte de cult la obiecte care nu nimic de a face cu sacralitatea.
Ma intreb ca orice crestin onest: oare care este diferenta intre crestinul care face turism in timpul pelerinajului si laicul-fan care face pelerinaj la mormintele: lui Karl Marx la Londra, lui V. I. Lenin la Moscova, lui Buenaventura Durruti la Barcelona, lui Elvis Presley la Graceland, lui Jim Morrison la Paris si va urma, probabil cat mai curand, la Michael Jackson?
Va invit sa meditati atunci cand sunteti intr-un loc sacru, daca sunteti acolo ca pelerin sau ca turist si poate veti gasi raspunsul la toate neimplinirile dumneavoastra dar si la ale noastre, ale omenirii, in general.
Pe curand,
Earnest
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu