,, O societate de polițiști, cum este societate românească, nici nu poate crea decât generații întregi de polițiști. Se înțelege, polițiști prin spirit și mentalitate, când nu se poate de-a dreptul prin meserie.”
Adrian Năstase ne-a recomandat această carte, astă vară, pe blogul său. Am descoperit-o, în bibliotecă la sora mea, în această lună, când căutam o carte pe care s-o recitesc. Ea mi-a spus că este cel mai bun jurnal pe care l-a citit vreodată.
( un tânăr blond anonim, în ,,Jurnal” Mihail Sebastian, )
 |
| Mihail Sebastian ( 1907-1945) |
În liceu, am citit și am văzut piesele de teatru ,,Jocul de-a vacanța” , ,,Steaua fără nume” și romanele ,,Accidentul” , ,, Orașul cu salcâmi”. Atât.
Recomand acest jurnal tuturor celor care vor să cunoască atmosfera și viața culturală, politică nu numai din București, ci și din întreaga țară, din acele vremuri tulburi. ,,Jurnal ( 1935-1944)” a fost publicat de Editura Humanitas, în anul 2002, la inițiativa Fundației „Mihail Sebastian” întemeiată de către Harry From, regizor evreu din Romania care a trăit în SU. Cartea a fost, de asemenea, publicată în Franța, Germania, S.U.A, Cehia, Olanda și Suedia.
Vasile Popovici spune, în comentariile sale referitoare la jurnalul lui Mihail Sebastian, următoarele : ,,Citindu-l pe Sebastian, este peste neputință să rămâi același. Problema evreiască devine problema ta”.
Ceea ce m-a surprins pe mine nu sunt temerile, neliniștile și dezamăgirile scriitorului, pe care cred că le-au avut toți evreii din România din acele vremuri, ci faptul că el nu le-a purtat ranchiună prietenilor lui, care dovedeau, prin atitudini, vorbe, tendințe antisemite ( de exemplu, Camil Petrescu i-a spus odată: ,, Dragă, ovreii provoacă. Au o atitudine echivocă (...).Comunismul ce altceva este decât imperialismul evreilor?”). Pe toți acești prieteni îi caracterizează, subliniind trăsăturile pozitive ale caracterului lor. Despre Camil Petrescu spune că ,, este una din cele mai frumoase inteligențe din România. Camil Petrescu este una din cele mai delicate sensibilități din România” și nu își schimbă părerea nici atunci când marele scriitor arată că este filogerman, în timpul celui de Al Doilea Război Mondial. Despre Mircea Eliade, care era alături de Stelian Popescu directorul de la ,,Universul”, admirator al legionarilor, acuzator al lui Titulescu și denigrator al lui Arghezi, spune: ,,Îl voi pierde pe Mircea pentru atâta lucru? Pot uita tot ce este excepțional în el, generozitatea lui, puterea lui de viață, omenia lui, dragostea lui, tot ce e tânăr, copilăros, sincer în el?” Pe Mihail Sebastian îl surprinde faptul că una dintre actrițele, pentru care a scris un personaj din , ,,Jocul de-a vacanța”, Marietta Sadova, era legionară, după cum își arată admirația față de criticul Radu Cioculescu, fratele lui Șerban Cioculescu și față de Perpessicius, care își exprimau, fără teamă, părerile antifasciste.
În jurnalul lui, Sebastian ne arată atmosfera de la Teatrul Național, pozițiile diferite ale jurnaliștilor de la ,, Universul ”, ,Vremea”, ,,Independența”, ,,Cuvântul ”, ,,Revista Fundației Regale”, de la Societatea Scriitorilor din România, despre care consemnează: ,,Suntem într-o groaznică mahala, o mahala cu literați. Sinistru, sinistru, încă o dată sinistru.” De asemenea, găsim relatări privind dezamăgirea pe care a avut-o față de mentorul său Tache Ionescu, despre atmosfera din timpul războiului, relatându-ne că erau deformate știrile privind înfrângerile Germaniei și victoriile rușilor, despre bombardarea Bucureștiului de către americani, despre sinuciderea scriitorului St. Zweig, despre scufundarea vasului ,,Struma”, în Bosfor, de către un submarin sovietic ( pe vasul ,,Struma” se aflau 790 de pasageri de origine evreiască, din România, care căutau refugiu în Palestina, cu aprobarea Guvernului, și care ar fi fost scufundat la ordinul englezilor, pentru că România intrase în război alături de Germania, iar pasagerii erau cetățeni români, A fost un singur supraviețuitor). Beate Fredanov i-a sugerat să scrie o piesă despre ,,Struma”, care va fi ,, Insula”, rămasă neterminată. De asemenea, găsim în acest jurnal dragostea sa obsesivă pentru actrița Leny Caler ( pentru care scrie personajul Corina din ,,Jocul de-a vacanța”) , frământările și căutările sale intelectuale în perioada conceperii operelor ,,Jocul de-a vacanța”, ,, Ultima oră” și ,, Oratorul de Crăciun” sau a eseului neterminat ,,Romanul românesc”, când căuta locuri care să-l inspire sau ascultând muzică clasică.
Mihail Sebastian a murit, călcat de un camion, pe 29 mai 1945. Într-un articol, Mira Moscovici ( fiica lui Ilie Moscovici, liderul Partidului Socialist, bună cunoscătoare a secretelor stângii romăneşti ) a scris că Sebastian a fost asasinat la ordinul PCR. Organizatorul asasinatului a fost Saşa Muşat, care făcea parte din grupul de utecişti instruiţi de Emil Bodnăraş pentru acte de terorism. Se știe că Sebastian făcea parte din grupul lui Lucrețiu Pătrășcanu ( în jurnal ne relatează că fost împreună cu acesta și alți lideri, cărora li se deschiseră proces de înaltă trădare, să petreacă o mică vacanță la Diham, în decembrie 1944). Înclin să cred că a fost asasinat, având în vedere că ani de-a rândul li s-au impus teatrelor să scoată din repertoriul ,Jocul de-a vacanța” , ,,Steaua fără nume” , când Mihail Sebastian a fost, de fapt, una dintre victimele perioadei 1939-1944.
Lectură plăcută!
Pe curând,
Earnest
Un comentariu:
Trebuie sa o citim
Trimiteți un comentariu