,,Până când veți iubi deșertăciunea și veți umbla după minciuni?” este versul 2 din Psalmul 4. Acest psalm l-a inspirat pe bunicul meu, preot N. Munteanu-Muntmarg, când a scris broșura ,, Până când veți iubi deșertăciunea?”, publicată în anul 1940 la Sibiu, la Tipografia Arhidiecezane. Era anul când România pierduse Basarabia luată în urma unui ultimatum de către URSS-ul comunist, o parte din Transilvania luată prin Dictatul de la Viena de către Ungaria horthistă și Sudul Dobrogei revenise Bulgariei țancoviste, prin Tratatul de la Craiova. În acele vremuri grele, la un an de când izbucnise cel de Al Doilea Război Mondial, când România era încă neutră, dar obligată de Germania, printr-un tratat economic, să-i furnizeze petrol, lemn și produse alimentare, iar Germania să acorde asistență tehnică, societatea românească și cea mondială erau inconștiente de ceea ce i se poate întâmpla popoarelor. Bunicul meu scria: ,,Marea mugește, pământul se frământă, moartea face prăpăd în lume și țările sunt îngrijorate de ce va fi mâine, dar petrecăreții de pretutindeni cântă și... dansează fiecare în legea și tradiția lui...” Era revoltat pentru că se organizau baluri, activități culturale cu scop caritabil, dar care constituiau , de fapt, prilejuri de petreceri, cu multe mâncăruri și băuturi: ,, Oare hârjoană și risipă cere țara noastră, mai ales în aceste zile?” El îi îndemna pe oameni să muncească ,,pentru fericirea Patriei și mântuirea sufletului nostru” și să nu considere distracțiile deșanțate un idol de ,,recreare sufletească” și de ,,insuflare socială”, mijloc de ,, operă binefăcătoare”, iar aceștia să nu se mai zbenguiască și să nu mai chefuiască ,, de dorul binelui obștesc.” Nu înțelegea cum petrecerile au devenit singurul ideal al oamenilor și fericirea multora, în acele vremuri atât de triste și de grele. Compara acea perioadă cu epoca decăderii Imperiului Roman, care a decăzut din cauza imoralității, când lumea striga ,,vrem mâncare și jocuri,” și a Imperiului Bizantin care a fost cucerit de turci, când bizantinii dănțuiau. În anul 1940, scria bunicul meu, erau mari prefaceri sociale, se prăbușeau popoare și se căsăpeau între ele, dar societatea era într-o mare decădere morală. El spunea că totul este deșertăciune. De fapt, ce este deșertăciunea? Conform Dicționarului Explicativ, deșertăciunea este o lipsă de valori, de folos, de importanță sau o preocupare pentru lucruri nefolositoare.
Bine a fost ales cântecul, pentru că sunt tineri nevinovați, cu părul lung, care fac gură, pe care nimeni nu-i ia în seamă, dar sunt și indivizi rași pe cap sau cu părul lung, petrecăreți. drogați și duhnind a alcool, cărora nimic nu le pasă, pentru ei totul este cool!
3 comentarii:
Foarte bine gandit !
“Toți aceia care vorbe mari aruncă, Numai banul îl vânează și câștigul fără muncă.” – Mihai Eminescu, Scrisoarea III
Bine a fost ales cântecul, pentru că sunt tineri nevinovați, cu părul lung, care fac gură, pe care nimeni nu-i ia în seamă, dar sunt și indivizi rași pe cap sau cu părul lung, petrecăreți. drogați și duhnind a alcool, cărora nimic nu le pasă, pentru ei totul este cool!
Trimiteți un comentariu