 |
| Gara InternaţionalăNicolina (1952-1954) |
,,Un oraş ca Iaşi nu e o simplă aglomeraţie urbană de străzi şi de oameni cu probleme edilitare, ci un album istoric, un mare muzeu de antichităţi naţionale, o carte intuitivă de istorie a neamului." (E. Lovinescu)
Nicolina este unul dintre cele mai mari cartiere din Iaşi ,situat din partea de sud, cuprinzând, de asemenea, zona CUG şi Frumoasa. Denumirea cartierului vine de la râul Nicolina care izvoreşte din Bârnova şi, după 20 de km., se varsă în Bahlui, pe teritoriul oraşului Iaşi.
 |
| Fabrica de Ţigarete. Depozitul de Tutun (1864) |
Pe vremea studenţiei mele, Nicolina era un cartier locuit în mare parte de ceferişti, cu case construite în stilul sfârşitului secolului al XIX-lea şi cel specific caselor muncitoreşti ai secolui al XX-lea, cu grădini, livezi, vii, alei de flori. În jurul acestui cartier liniştit, departe de agitaţia oraşului, începuse să se dezvolte zona industrială, în partea de sud a cartierului şi C.U.G., în parte de nord-vest. Oraşul se mărea, populându-se cu oameni, care-şi lasaseră vetrele rurale, pentru vatra comună din blocurile care se ridicau, în partea din nord-est, formând două noi cartiere: Alexandru cel Bun şi Mircea cel Bătrân. Se construia într-u ritm rapid, escavatoarele scoteau la suprafaţă aşezări neolitice de mare valoare, unde studenţii de la istorie, profesorii şi arheologii efectuau săpături de salvare, Locuitorii Nicolinei au crezut că ridicarea celor două cartiere îi vor feri de furia escavatoarelor, că vor rămâne în căsuţele lor din altă lume, care nu mai corespondeau, în viziunea edililor, cu imaginea unui cartier muncitoresc modern. Nicolina veche a fost demolată şi s-a ridicat o altă Nicolină, cu blocuri standard, cu câteva bulevarde largi şi cu multe străzi-alei, cu trotuare înguste, pe care sunt parcate maşini. Au dispărut livezile, viile, aleile cu flori şi odată cu ele a dispărut şi atmosfera patriarhală a cartierului.
 |
| Mănăstirea Frumoasa (sec. XVI-XIX) |
A dispărut şi Fabrica de Ţigarete, după ce a fost utilată, pe bani guvernamentali, cu echipamente moderne cum nici Philip Moris nu avea, privatizată în anul 1997 şi falimentată de ultimul proprietar, în anul 2003, apoi vandalizată de rromi. Actualmente, clădirea depozitului de tutun este pe lista monumentelor naţionale, iar în anul 2014 au fost eliberate avize pentru restaurare, în vederea înfiinţării primului Muzeu de Arheologie Industrială din România. Cum se vor obţine fonduri şi când vor începe lucrările, nu vă pot răspunde la aceste întrebări.
În acest cartier, mai este un monument aflat de câţiva ani în cercetări arheologice şi în restaurare. Este vorba de Mănăstirea Frumoasa. Aceasta se înfăţişează semeaţă, pelerinului care vine pe drumul de fier al Bucureştiului, pe partea dreaptă, sub colina Cetăţuia, făcând parte din şirul monumentelor de smarald ale Iaşilor, alături de Cetăţuia, Galata, Bucium, Vlădiceni. Biserica Mănăstirii Frumoasa are trei ctitorii: prima a fost ctitorită în secolul al XVI-lea de portarul Sucevei şi hatmanul Moldovei, Meletie Balica, descendent din familia boierilor munteni Buzeşti, a doua ctitorie este a domnitorului Grigore II Ghica, între anii 1727 şi 1733, iar a treia ctitorie este a egumentului Ioasaf Voinescu, în anul 1836. Ctitoria domnitorului Grigore II Ghica a fost ridicată în stilul Renaşterii, impresionând pe contemporani, care au numit-o Frumoasa. Aici, domnitorul a ridicat şi palate minunate, după moda de la Constantinopol, adăugând grădini spaţioase şi un iaz mare cu caiace, ,, să fie de plimbare domnilor". Din acea perioada se păstrează în pridvorul bisericii mormântul din marmură al domniţei Ruxandra, fiica domnitorului, zidurile cu metereze ( h=4m) care înconjoară incinta, Poarta Spânzuraţilor, numită astfel pentru că dădea spre locul execuţiilor publice ale tâlharilor, în zilele de iarmaroc. Construcţia actuală este ctitoria lui Ioasaf Voinescu, ridicată în stilul clasic, cu influenţe ruseşti, după cum ne arată cele 4 turle, aşezate în şir. Pictura este executată în tempera, viu colorată ( nu este consemnat numele pictorului). În curtea mănăstirii, a fost construită, în anul 1819, o casă cu parter și etaj, cunoscută sub denumirea de „Palatul de pe ziduri“, după planurile arhitectului Marin Kubelka, iar domnitorul Mihail Sturdza a ridicat un mausoleu din marmură albă, realizat în anul 1842 de către sculptorul italian Francisc Vernetta, venit din Odesa. În curtea bisericii, în fața Palatului de pe ziduri, se mai află o cruce ridicată în memoria soldaților români căzuți pe front în Primul Război Mondial.
 |
| Biserica Sfânta Tereza a Pruncului Iisus (1991-1993) |
În Nicolina, mai putem vedea Podul de piatră, peste râul Nicolina, construit de Mihai Plastara (1840), din lespezi de piatră legate în fier, Crucea lui Ferentz, ridicată de domnitorul Mihai Racoviţă, în anul 1717, deasupra movilei unei gropi comune, unde au fost înmormântaţi cei 600 de mercenari austrieci împreună cu căpitanul belgian Francois ( Ferentz) Ernau, ucişi în lupta cu mica oaste care îl apăra pe domnitor. Pe braţele crucii este descrisă, cu litere chirilice, istoria acestei bătălii, care a avut ca scop să-l ia prizonier pe domnitor ( austriecii, după ce luaseră în stăpânire Transilvania, voiau să cucerească şi Moldova). La mică distanţă de Crucea lui Ferentz se află Biserica romano-catolică ,,Sfânta Tereza a Pruncului Iisus“, din beton armat, construită după planul arhitectului Gheorghe Hereş. Biserica este pătrată, are formă de corabie, crucea fiind plasată pe vârful catargului. Paramentul este placat cu travertin de Borsec.
Nu putem părăsi Nicolina, dacă nu trecem pe la Purcica, devenită astăzi Staţiunea Balneară Nicolina, unde sunt valorificate apele minerale din zonă, hipotone şi hipotermale, cu un conţinut ridicat de S, I, Cl.
Nu pot spune că îmi place mai mult Nicolina de astăzi, deşi arată ca un cartier modern, asemănător cu orice alt cartier din Europa: spaţii comerciale moderne, servicii, cafenele ( există chiar şi un club al pensionarilor) , restaurante, pentru că a devenit o altă zonă poluată fonic, cu bene din care se revarsă gunoiul neridicat la timp, pe care vântul îl împrăştie peste spaţiile verzi, cu iarbă pârjolită şi necosită, cu maşini înghesuite pe trotuare. Totuşi, trebuie să recunosc că ieşenii au păstrat ceva din tradiţia citadelei: de-a lungul bulevardelor şi pe acele străzi-alei au plantat tei.
Pe curând,
Earnest
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu