Bucureștii a fost capitala Țării Românești a Munteniei și în vremea lui Constantin Brâncoveanu, dar domnitorul a păstrat, pe timpul verii, Târgoviștele drept reședință domnească, cu tot ce presupune aceasta: cancelarie domnească, primirea misiunilor diplomatice, întruniri ale Sfatului Țării. Astfel, domnitorul, în ambele capitale, a ctitorit biserici, a înfrumusețat curțile domnești, a înzestrat școli, a încurajat înființarea de tipografii și tipărirea de cărți.
 |
| Biserica Sfântul Gheorghe din București |
 |
| Biserica Albaneză |
În București, a înfrumusețat Curtea Domnească-zisă Curtea Veche- refăcând turnurile de la porți, înzestrând cu un ceas uriaș unul din turnuri, a făcut o grădină în stil italian, în mijlocul căreia a ridicat un foișor, a zidit acolo un palat cu 3 etaje, cu o impunătoare scară din marmură și cu o baie tot din marmură. Grădina de la Curtea Veche cobora până la Dâmbovița, peste care era un pod, care o lega de altă grădină, în mijlocul căreia se ridica Palatul Brâncovenilor, bogat și luxos. Dincolo de acest pod, era în față, Dealul Mitropoliei, Mai la vale de curțile brâncovenești, pe malul stâng al Dâmboviței,una dintre fetele sale, domnița Balașa, a ridicat biserica care-i poartă numele, în apropierea "Caselor Coconilor", Pentru a-și construi de aici, dincoace de Dâmbovița, un drum drept la moșia de la Mogoșoaia, a dărâmat tot ce i-a stat în cale, fără a plăti preț de expropiere ( se pare că Brâncoveanu a fost primul care a practicat această metodă, pe care o vor urma și alți domnitori și apoi Cârmaciul) și astfel s-a născut Podul Mogoșoaiei, devenit Calea Victoriei. Soția sa, doamna Maria, moștenise împreună cu fratele ei, Pănă Negoescu, de la tatăl lor , Neagoe Postelnicu, un loc care se află astăzi în centrul capitalei. Pe acest loc, într-un capăt, ea a ridicat în anul 1703, Biserica dintr-o zi, numită așa pentru că a fost târnosită în ziua când i s-a pus temelia ( astăzi biserica este cunoscută cu numele Biserica Albaneză, pentru că ea a fost dată arnăuților albanezi-polițiștii din vremea fanarioților). În celălalt capăt și pe aceeași axă, în anul 1724, fratele ei a ridicat Biserica Sfântul Nicolae, numită și Biserica Enei, după ctitoreasă care a refăcut-o în anul 1790 ( această biserică a fost dărâmată, după cutremurul din anul 1977, deși nu a suferit nicio fisură; pe locul ei a fost refăcut, la dimensiuni mai mari, Blocul Dunărea, care se dărâmase la cutremur).
La îndemnul doamnei Maria, domnitorul Brâncovenu a terminat Biserica Sfântul Gheorghe, începută de bunicul doamnei, Antonie Vodă, făcând din acestă biserică una dintre cele mai frumoase mănăstiri ale capitalei. De asemenea, domnitorul a ctitorit între anii 1703 și 1713 Biserica Sfântul Ioan cel Mare sau Grecesc, care a fost demolată în anul 1875, pe locul ei construindu-se, în anul 1897, Palatul CEC. În anul 1709 rezidește Biserica Mănăstirii Sfântul Sava cât și clădirea Academiei Sfântul Sava.
Dintre toate ctitoriile domnitorului și a familiei sale în București se mai păstrează doar Biserica Sfântul Gheorghe, Biserica Domnița Balașa, Biserica Albaneză, care au suferit multe modificări de-a lungul anilor.
În ceea ce privește Curtea Veche, aceasta nu a mai fost funcțională după marele incendiu din anul 1718 și mai ales după cutremurul din anul 1738. Acum câțiva ani, au fost descoperite, în fața Universității ruinele Manăstirii Sfântul Sava și ale Academiei, dar al ultimei clădiri, nu aceea a lui Brâncoveanu.
Datorită cutremurelor, a neglijenței și uneori a nepăsării, Bucureștiul păstrează puține monumente medievale, de aceea cele care mai sunt trebuie protejate cu sfințenie, pentru că ele sunt dovada existenței noastre culturale.
Pe curând,
Earnest
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu