MÂNCĂRURI NAŢIONALE

   Mâncarea naţională este un alt simbol care face parte din identitatea unei naţiuni şi a imaginii de sine.  Profesorul universitar de cultură latino-americană, Jikia Zaner, consideră că este imposibil să alegi un singur fel de mâncare naţională pentru o ţară, pentru că sunt state unde s-au întrepătruns mai multe culturi ( ca de exemplu India, Mexic) sau sunt popoare care au adoptat un fel de mâncare de la alt popor, devenind apoi măncarea lor națională ori state care au o origine comună şi au aceeaşi mâncare naționale ( de exemplu sarmalele pentru  Republica Moldova şi România, ceviche pentru Peru şi Ecuador), trebuindu-se să se adauge şi alte mâncăruri specifice unei regiuni din acel stat, care au devenit naționale, cum ar fi de exemplu, plăcintele moldoveneşti "poale în brâu", simbol naţional pentru România.

 Ne apropiem de ziua naţională a României şi m-am gândit că puţini români ştiu care ne sunt mâncărurile naţionalre, recunoscute pe plan mondial. Cu ani în urmă, am găsit o carte de gastronomie în Franţa, unde erau trecute la brânzeturi, ca fiind specifice românilor: brânza de burduf, caşcavalul şi telemeaua, însă ca mâncare naţională sunt recunoscute brânza cu smântână cu mămăligă şi brânza de burduf ( caşcavalul l-au transformat austriecii în şvaiţer, iar telemeaua au transformat-o grecii în feta) La salate, în acel ghid, era tecută salata de vinete, însă aceasta nu este recunoscută ca mâncare naţională a românilor. Sarmalele din carne de porc, cu puţin orez, sunt declarate a fi mâncarea naţională a românilor din România şi din Republica Moldova, deşi cuvântul este de origine turcească, împrumutat deopotrivă de sârbi şi de greci.Numai că sarmalele nostre sunt altfel decât cele turceşti: le făceau şi dacii, dar fără orez şi fierte în vin. Ca desert, mâncarea naţională a românilor este plăcinta "poale în brâu".

 Având în vedere, că românii au început să călătorească prin alte ţări şi mai ales să petreacă sărbătorile pe alte meridiane, m-am gândit să vă spun câteva feluri de mâncăruri tradiţionale, pe care ar fi bine să le gustaţi, în pauzele dintre  vizita a două muzee sau între cumpărături.

  În Croaţia. este neaparat necesar să gustaţi zagorski strukli, care este un fel de ştrudel cu brânză, dar care este fiert înainte de a fi pus la copt şi se serveşte cu smântână. Aici puteţi încerca şi tocana istriană,  pe care şi-o revendică şi slovenii, cât şi italienii din Trieste, care are ca ingredinte: fasolea, varza acră, cartofii, sunca, costițele afumate şi usturoiul. La vecinii noştri maghiari. în afară de guylas, pe care  l-am învăţat şă îl facem şi noi, puteţi mânca lecso, care este o combinaţie de ardei, ceapă, roşii, untură, boia şi usturoi. Lecso îl puteţi mânca, de asemenea, şi în Cehia sau Austria. La bulgari vă puteţi desfăta cu baniţa, celebra lor plăcintă, făcută ca o învârtită, cu brânză de vaci, ouă şi iaurt sau cu Bob Chorba, o supă de fasole, cu ceapă, morcovi şi mentă. În Belorusia mâncaţi draniki,celebrele lor clătite din cartofi, care pot fi consumate ca desert cu sos de mere şi zahăr sau ca aperitiv, cu usturoi, ceapă, cimbru. În Rusia, pe lângă kasha, trebuie neapărat să mâncaţi piroşka, acele plăcinte minunate umplute fie cu carne tocată, somon sau cu varză ori ciuperci. În Polonia ,zurek-ul este  supa lor tradiţională: în acritul din făină de secară se fierb cârnaţii afumaţi şi cu şunca, servindu-se în ulcele din pâine. La ucraineni, serviţi cu încredere borşul  din sfeclă, făcut şi la noi în Moldova, dres cu smântână. Dacă mergeţi în Franţa, în afară de clătite şi madelin, francezii se laudă cu pot- au -feu, făcut din carne de vită cu legume: ceapă, morcovi, napi, praz, ţelină. Portughezii sunt mândrii de al lor bacalhau, o mâncare delicioasă din cod cu smântână, după cum islandezii cu hakari, o mâncare din rechin. Dacă tot suntem la peşte şi veţi prefera Asia, în Malaezia veţi putea mânca nasi lemak preparat din hamsii, castraveţi şi alte legume, ou fiert, orez fiert în lapte de cocos,  curry de miel şi un sos picant, iar în Japonia sushi. De asemenea, aici puteţi mânca. cu poftă sau fără poftă, depinde de gusturi, ramen, supa pe care o servesc obligatoriu în noaptea de Anul Nou.În Egipt, puteţi mânca pe strada acele felafel, biluţe prăjite, calde, preparate din năut sau fasole, iar la vecinii lor algerieni nu va lipsi cuşcuş-ul, alături de orice fel de mâncare. În ţările Americii Latine, toate restaurantele se mândresc cu nacional plato cu mâncăruri tradiţionale din carne cu garnituri de rădăcinoase şi banane..

 Eu vă doresc călătorii frumoase şi poftă bună!

Pe curând, 

Earnest