,,Istoria este martorul care confirmă trecerea timpului, iluminează realitatea, vitalizează memoria, oferă călăuzire în viața de zi cu zi și ne aduce știri din Antichitate.”
(Marcus Tullius Cicero)
Odesa, Cartierul Moldovanka |
Prima atestare documentară a unei așezări unde a fost ridicată Odesa este a coloniei grecilor din Milet, Nikonion, întemeiată de aceștia în secolul VI î.e.n., un oraș construit din piatră, pe o suprafață de 7 ha. Arheologii au scos la iveală monede scitice cu numele regelui Scyles, ceea ce ar demonstra că grecii de aici erau sub protecția acestui rege ,, atipic” obiceiurilor scitice, Documentele ne relatează că acesta a fost căsătorit cu o grecoaică din Nikonion și participa la ritualurile bachice, ceea ce i-a nemulțumit pe sciți și l-a determinat pe fratele său, Octamasadas, să-l judece și să-l execute. Acest oraș și-a încetat activitatea odată cu invazia goților și a hunilor, în secolul III e.n.
În Evul Mediu, tătarii au întemeiat fortificația Haci Giray ( după numele fondatorului Hanatului Crimeei), în limba turcă Hacibey, pe care turcii au capturat-o în anul 1480. Tot în Evul Mediu, românii au întemeiat satul Moldoveanca. Peste aceste două așezări, când acest teritoriu a fost dat Rusiei, prin Pacea de la Iași din anul 1792, în urmă războiului ruso-turc, Țarina Ecaterina II a ridicat orașul Odesa, după planurile inginerului F. Devollan. Nu știm ce a determinat-o pe Ecaterina II să numească orașul după colonia grecească Odessos ( astăzi Varna, în Bulgaria ) cunoscută și cu numele de Ullysopolis. Probabil, a fost fascinată de aventurile lui Ullyse. Odesa a devenit o parte a regiunii Novorusia și a fost colonizată cu ruși, ruteni, ucraineni, germani, polonezi, italieni, greci pontici, albanezi, evrei, români-moldoveni, francezi, devenind cel mai cosmopolit oraș european. Între anii 1819 și 1859, Odesa a fost declarată porto-franco și era al treilea oraș ca mărime și importanță economică din Rusia, după Moscova și Sankt Petesburg. Populația orașului a dat numele cartierelor unde locuiau ( ca de exemplu, Cartierul Moldavanka, unde locuiau și mai locuiesc românii, își datorează faima lui Isaac Babel, care a descris casele pitorești din Moldavanka în „Poveștile din Odesa”), fiecare etnic putându-și exercita profesiile și aveau libertate religioasă. Singura etnie persecutată în toate timpurile fie sub regim țarist, fie sub regim sovietic, dar și în timpul ocupației românești a orașului în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, au fost evreii. Dacă la recensământul din anul 1871, rușii reprezentau 49,1 %, iar ucrainenii doar 9,4% din totalul celor 403.815 de locuitori, la recensământul din anul 2001, ucraineni sunt 61,2%, iar rușii doar 29%. În Odesa, populația românească reprezintă 0,7% din cei 1.010.500 de locuitori.
Așadar, Cicero ne îndemna că doar cunoscând istorie ne putem lămuri, privind cine și cât timp a întemeiat sau a stăpânit teritorii, orașe și popoare.
Pe curând,
Earnest
P.S.
Despre Moldavanka se cântă în piesa lui Mark Bernes – Шаланды полные кефали , pe care o puteți asculta pe youtube.
Despre Moldavanka se cântă în piesa lui Mark Bernes – Шаланды полные кефали , pe care o puteți asculta pe youtube.
https://www.youtube.com/watch?v=hDSxfoHWCS8&t=58s
2 comentarii:
Foarte interesant.Nu stiam
Am citit toate gogomăniile pe facebook. Unii spuneau că niciodată Banatul nu a fost al românilor, alții au spus că și ungurii ar trebui să ia Ardealul, pentru că a fost al lor. Nu mai spun că mulți spuneau că ar trebui să se spună Ucraina Kieveană, iar turcii ar trebui să ceară România, pentru că a fost a Imperiului Turcesc. De aceea, vă mulțumesc că m-ați lămurit cu multe fapte istorice, pe care ori nu le-am învățat în școală ori le-am uitat, pentru că le-am tratat cu superficialitate.
Trimiteți un comentariu