EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (XCVII). JAROSLAV HASEK, POVESTIRI VESELE

,,Supărător este faptul că astăzi nu mai ai nicio posibilitate să deosebeşti un om cinstit de o secătură.”
                                                                                                                             ( Jaroslav Hasek)

Jaroslav Hasek
n. 30.IV 1883, Praga
d. 3.I. 1923, Lipnice nad Sazavou

     Supărat pe faptul că și duminică la toate televiziunile se vorbește despre cutremure, război, inundații, m-am îndreptat spre cărțile înghesuite pe rafturile bibliotecii, ca să caut una care să mă amuze. Am găsit, stând triumfătoare, așazată pe un rând din spatele altor cărți, ,,Povestiri vesele”, cu  76 de povestioare dintre cele 1500 scrise de Jaroslav Hasek, creatorul soldatului Svejk. Pe prima pagină a cărții, scrisesem că am cumpărat-o în iarna anului 1989, pentru a mă amuza, ca să uit de frigul din casă la care ne condamnase cel ,, mai iubit fiu al țării”, dintr-un mare patriotism: România nu trebuia să fie datoare nimănui, nu trebuia să aibă nicio datorie, pentru ca cei ce vor urma să aibă de unde da tuturor celor din afara granițelor sale!

      Revenind la cartea pe care v- o recomand, vă pot spune că are multe povestioare pline de umor caustic, care te ard, întâmplări, situații pe care le întâlnim în aceste vremuri și la noi în țară ( ,, Povestea colacului de salvare pentru sinucigași”, ,,Din necazurile unui reporter de știri locale”, ,,Despre gazeta oficială pragheză”, ,,Almanahurile imorale”, ,, Foileton sportiv” și multe altele, ceea ce ne demonstrează ca Hasek este și va rămâne un scriitor universal). Personajele sale sunt oameni cu calități și defecte morale ( mai mult cu defecte morale) puși în situații deferite, unele amuzante, altele tragic-comice sau doar tragice.

    Jaroslav Hasek, într-un portret-pamflet pe care și l-a făcut spunea despre el că este ,, Cel mai mare scriitor ceh, ( ...) Doamne, ce flăcău de ispravă sunt! La ce bun însă toate astea dacă lumea nu le-ar afla? Lumea trebuie să ajungă la această concluzie, omenirea trebuie să mă prețuiască așa cum mi se cuvine și  nu numai pentru remarcabile mele însușiri și aptitudini cu adevărat fenomenale, ci mai cu seamă pentru strălucitul talent și incomparabilul caracter cu care am fost înzestrat....”

Lectură plăcută!

Pe curând.

Earnest