Intr-un document din anul 1541, Toma se intitula "pictor din Suceava, curtean al slavitului si maritului domn moldovean Petru Voievod". In alt document al epocii, se vorbeste despre scoala de pictura de la Suceava a lui Toma, unde s-au format majoritatea pictorilor care au "zugravit" bisericile din nordul Moldovei din vremea lui Petru Rares.Ca in atatea alte cazuri din istoria artei medievale romanesti, nu stim despre artist prea multe lucruri decat ce ne destanuie arta sa. Toma si-a semnat picturile bisericii Manastirii Humorului si se presupune ca tot el a coordonat si lucrarile de la Manastirea Moldovita, pictorii Moldovitei fiind formati la scoala sa.
Analizand picturile Humorului, specialistii considera ca Toma era un maestru deosebit de instruit, cunoscator al traditiilor picturii romanesti, dar deopotriva interpret al unor procedee picturale proprii unor centre de arta straine. Probabil, prin calitatea sa de curtean al Petru Rares, l-a insotit pe acesta prin tara sau a fost alaturi de trimisii domnitorilor in misiunile diplomatice din Europa apuseana. Un fapt este neindoielnic: picturile Humorului poarta pecetea unei arte inalte, demne de orice valori ale epocii. S-a vorbit despre asemanarea cu Fra Angelico, cu Andrei Rubliov, cu maestri sienezi. Fiecare dintre aceste comparatii poate sa raspunda unor trasaturi particulare picturilor de la Humor, dar niciuna nu este definitorie, pentru ca arta lui Toma nu poate fi explicata decat in functie de propria-i originalitate raportata la puternicul fond traditional.
Toma pastreaza aproape neschimbata schema iconografica a bisericilor moldovenesti dar el va adanci continutul uman al expresiilor, va cauta efectul de stralucire si de podoabe a vesmintelor. Desi pastreaza traditia bizantina-paleologa, pictura sa se individualizeaza prin tratarea mai libera, mai nuantata a compozitiilor. Calitatea sa de bun portretist se evidentiaza in portretele tabloului votiv, in portretele ctitorilor dar mai ales in autoportretul sau, in care este infatisat in chip de calaret, care strapunge cu lancea un pasa turc. Este primul autoportret de pictor, identificat deocamdata din istoria picturii romanesti.
Coloritul picturilor sale ne ofera o sarbatoreasca orchestratie de culori, care se insotesc si se compun pentru a alcatui o incredibila desfasurare de imagini. Dominanta de rosu caramiziu, de rozuri suave si de alb, gama cromatica este restransa la putine culori:galben, ocru, cafeniu, verde, albastru si este modelata in acorduri calde si luminoase, urmarind atat accentele locale cat si unitatea de ansamblu a marilor suprafete.
Nu pot sa inchei, fara a mentiona sprinteneala eleganta a desenului, tipologia cultivata a personajelor, armonia compozitiilor, acordul desavarsit dintre detaliu si intreg.
Privind cu ochi de simplu turist frescele Manastirii Humorului, nu va puneti intrebarea: oare cu ce sunt mai prejosi creatorii nostri din secolul al XVI-lea decat cei occidentali? De ce stim mai multe desprei ei si atat de putin despre ai nostri? De ce manualele noastre de istorie, nu le pomenesc numele? Cine se face vinovat de ignoranta noastra?
Pe curand,
Earnest
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu