CREDINTE SI TRADITII (II). SARBATORILE LUNII IUNIE

Singura sacapare a poporului roman este credinta, pentru ca de la alesii neamului nu ne putem astepta la nimic bun. Nici acum, cand tara se prabuseste, ei nu vor sa paraseasca guvernarea, pentru ca nu si-au pregatit debarcarea in alte spatii, unde au varsat prin banci straine, averi numai de ei stiute.
De aceea, mi-am zis: mai Earnest, mai imblanzeste si tu suferinta neamului tau, amintindu-le semenilor tai, vechile credinte si traditii!
Luna iunie-Ciresar- are 3 mari sarbatori, respectate cu mare strictete de stramosii nostri:
-10-19 iunie-Zilele Sfintilor Marunti, in traditie Coacerea graului;
-24 iunie- Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul, in traditie Sarbatoarea Soarelui, a Sanzienilor (Dragaica);
- 29 iunie- Sfintii Apostoli Petru si Pavel, in traditie Sanpetru de Vara.
Zilele Sfintilor Marunti erau dedicate Sfantului Timotei pe 10 iunie, Sfantului Vartolomeu, pe 11 iunie, cand se spunea ca in padure frunza se rasuceste pe alun, plop si tei, vara privind spre iarna, cand se spunea ca graul incepe sa se usuce, iar porumbul incepe sa creasca ca smuls din pamant: era Sarbatoarea Graului, anuntata pe Cer prin rasaritul Gainusei cu pui (Pleiadele), pe care ciobanii tineau foarte mult sa o vada, crezand ca le va merge bine oilor. Pana pe 19 iunie, fiecare zi avea un sfant, care aveau ca sarcina principala accea de a baga bob spicului de grau si de orz si de a fertiliza holdele semanate. In zilele consacrate acestor sfinti, nu se lucra, pentru ca altfel graul nu se mai cocea, pe oameni ii asteptau furtuni insotite de grindina, iar la secerat vedeau ca graul are spicul sec.
De Sanziene sau Dragaica se savarseau cele mai multe ritualuri, in special premaritale, ele diferind de la o regiune la alta. Una dintre aceste practici, care se mai obisnuieste in nordul Moldovei, este scaldatul ritual in roua. In zori, in locuri necalcate, batranele strang roua sanzienelor intr-o carpa alba, din panza noua, apoi o storc intr-o oala noua. In drum spre casa, batranele nu vorbesc deloc si nu au voie sa se intalneasca cu nimeni. Baietii aprind Faclia de Sanziene pe care o dedica Soarelui. Aceasta zi trebuie tinuta de femei, pentru ca, in caz contrar, Sanzienele le pocesc gura, iar barbatii care jurau stamb ii astepta pedepse infricosatoare, pentru ca aceste Zane frumoase si bune sunt mare iubitoare de dreptate.
Inainte sau in Ziua Sanpetru de Vara erau Mosii lui Sanpetru, cand se dadeau de pomana:coliva, miere in faguri, lumanari, nuci, zarzare, mere acre si dulci si haine (pentru ca acum se imbraca mortii). Era interzisa scuturarea merilor pana la Sfantul Petru, iar femeile care aveau copii morti , dupa ce dadeau de pomana mere, puteau si ele sa manace. Batranele aveau voie sa manance mere , doar dupa Sfantul Ilie. Daca tuna de Sfantul Petru, nucile si alunele nu vor prinde miez. Tot acum apar licuricii, care lumineaza calea ratacitilor prin padure. Acestia apar din scanteiele rezultate in urma pocnirii din bici de catre Sfantul Petru. Tot acum se rosteau descantecele de impietrit gura si limba.
As putea sa va povestesc si alte practici, dar stiu ca niciodata un text lung nu este citit pana la capat. Ceea ce vreau eu sa va spun este ca stramosii nostri erau legati de natura, o respectau si credeau ca numai cu ajutorul sfintilor pot sa fie in armonie cu ea si pot sa se bucure de tot ce cu generozitate aceasta ne daruieste.
Pe curand,
Earnest