
Niciodata in istoria Romaniei nu s-a intamplat, ca masele adunate sa protesteze sa nu reuseasca sa schimbe soarta tarii, asa cum au facut-o, de pilda, la 24 ianuarie 1859, cand au reusit sa impuna dubla alegere a lui Cuza.
De ce poporul roman este pedepsit atat de crunt, cu ce sunt vinovati urmasii nostri, care vor trebui sa plateasca datoriile facute de niste incompetenti? Ne asumam oare vreo vina? Suntem atat de apatici, incat nu ne mai pasa de nimic. De exemplu, nimeni din cei cu credinta nu a protesta de ani de zile la Sarbatorile Iasilor, cand langa Mitropoloie, unde se roaga unii cu evlavie, altii in fata Palatului Culturii se bantuie, pe bani publici, in aer liber,pe muzica, care de cele mai multe ori nu este de buna calitate. De asemenea, il lasam si unii chiar il aproba, pe profesorul Stan, care de altfel este bine pregatit in domeniul lui, sa vorbeasca despre prostia oamenilor care se roaga la niste oase. Inteleg ca religia lui, adventista,nu crede in simboluri, dar aceasta nu inseamna sa-i faci prosti pe cei care le respecta!
De ce sa se uite Dumnezeu la noi, cand taiem padurile de-a valma, pentru a ne imbogati ( stramosii nostri, inainte de a taia un copac ii cerea iertare), cand patronii de cluburi organizeaza in noaptea Invierii petreceri unde danseaza la bara fatuci dechizate in diavolite, cand ii sustinem si suntem de acord sa ramana la putere cei care incalca frecvent legea si Constitutia, , neluand in seama protestul invatatoarei Cristiana Anghel, care nu cere altceva decat ca legea sa se aplice?
Dumnezeu ne-a dat o sansa pe care cu sange generatia in adidasi si blugi a obtinut-o in ajunul Nasterii Domnului, dar......
Ce s-a ales de copiii acelei generatii? Majoritatea nu au dragoste de tara si de Dumnezeu; cluburile si barurile sunt casele lor pentru unii, calculatoarele sunt prietenii lor pentru altii, iar Dumnezeu exista pentru ceilalti doar atunci cand au nevoie de ajutor, uitand de cele mai multe ori sa multumeasca.
Tare as vrea sa cred ca Dumnezeu nu ne-a uitat si ne da atat cat putem indura, ca sa ne intarim in credinta, ca sa avem putere sa le ducem si sa le induram pe toate, ca sa ne spirirualizam si mai ales ca sa vedem unde am gresit si unde mai gesim.
Pe curand,
Earnest
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu