Pe vremea studentiei mele, era foarte greu sa fii admis la una dintre facultatile iesene, exceptand Facultatea de Mecanica (nu TCM), unde se intra si cu media 5. In Iasi, studiau tineri din toate colturile tarii si ale Lumii. Una dintre portile de intrare a Iasilor era Gara ( in Iasi mai sunt 2 gari: Gara Internationala Nicolina si Gara Socola, pentru marfare). In primii ani ai studentiei, pana la deschiderea liniei ferate pe la Targu Frumos, trebuia sa stai in Gara Pascani ca sa prinzi legaturi spre casa sau spre Iasi. Cu toate acestea, studentimea calatorea cu trenul, pentru ca beneficia de tichete gratuite. Era aglomeratie si inghesuiala mare la urcatul si coboratul din tren: valizele si sacosele se dadeau pe geam, erai impins din spate si calcat pe picioare, stateai uneori pe culoare, pe bagaje, blocand trecerea spre WC sau spre vagonul-restaurant. Coductorul nu se putea strecura, printre calatori si probabil atunci au inceput smecherii sa calatoreasca fara bilet si sa se inteleaga cu Nasul. Ajuns in Gara Iasi, erai grabit sa ajungi la tramvai sau sa prinzi vreun taxi si nu mai aveai timp sa privesti in jur. Asadar, cred ca putini din cei care au "calcat" prin Gara Iasi au privit-o cu atentie sau stiu cate ceva despre istoria ei. Nicolae Ioga spunea despre Iasi ca este un muzeu national si ca avem datoria de a-i conserva monumentele. Astfel de monumente se sunt cladirele Garii Iasi, puternice si rezistente la cutrenure si la proiectilele celui de Al Doilea Razboi Mondial
Inaugurarea cladirii Garii a avut loc in anul 1871, dupa ce Societatea Lemberg (Liov)-Cernauti -Iasi a construit calea ferata Lemberg-Cernauti-Iasi, care lega Imperiul Austro-Ungar din nord spre Dunare si Marea Neagra. Gara (strada Garii, nr.2) a fost amplasata pe un teren mlastinos de pe sesul Bahluiului, de aceea constructia a durat mult. Este ridicata in stil venetian gotic, fatada ei amintind de Palatul Dogilor. La inceput a fost vopsita in roz bombon, iar loggia de deasupra portalului principal era vopsita in rosu, contrastand cu verdele sesului Bahlui, ceea ce l-a facut pe scriitorul Ion Mitican sa o compare cu "o cetate de foc, ridicată în mijlocul unei delte înverzite".
Inaugurarea cladirii Garii a avut loc in anul 1871, dupa ce Societatea Lemberg (Liov)-Cernauti -Iasi a construit calea ferata Lemberg-Cernauti-Iasi, care lega Imperiul Austro-Ungar din nord spre Dunare si Marea Neagra. Gara (strada Garii, nr.2) a fost amplasata pe un teren mlastinos de pe sesul Bahluiului, de aceea constructia a durat mult. Este ridicata in stil venetian gotic, fatada ei amintind de Palatul Dogilor. La inceput a fost vopsita in roz bombon, iar loggia de deasupra portalului principal era vopsita in rosu, contrastand cu verdele sesului Bahlui, ceea ce l-a facut pe scriitorul Ion Mitican sa o compare cu "o cetate de foc, ridicată în mijlocul unei delte înverzite".
Cladirea avea 113 camere, iar saloanele erau tapitate cu catifea, mobilate cu mobilier scump. In aceasta gara, a fost primit tarul Alexandru II al Rusiei in anul 1877, au trecut trupele rusesti in Razboiul de Independenta, refugiatii din cel de Al Doilea Razboi Mondial. Intre anii 80-90 ai secolului trecut, a fost construita Gara Nord Iasi si s-au dat in functiune pasajele subterane,
In anul 1873, Grigore Heliade, constructorul caii ferate Iasi-Ungheni, l-a rugat pe Carol I sa puna piatra de temelie la Casa de Vama din Iasi (strada Strapungerea Sivestru, nr.4), la care mai tarziu se vor adauga antrepozitele.
O alta constructie monumentala a Garii Iasi este Palatul ( strada Rapa Galbena,nr.12) devenit Camin Cultural, apoi Club CFR, care a fost inaugurat in anul 1922. In aceasta cladire erau cabinete medicale moderne, clase ale Grupului Scolar, si Casa de Citire si Sfat "A.D.Xenopol", initiatoarea si sustinatoarea ridicarii acestei cladiri. Aici se organizau cursuri de instruire profesionala a personalului, se organizau cercuri tehnice pentru sotiile si copiii ceferistilor, se sustineau spectacole ale trupelor de dansatori, teatru si ale corurilor infratite. La astfel de sezatori , participau scriitorii si oamenii de stiinta ieseni, iar atmosfera era intretinuta de fanfara depoului , de fanfara statiei, de orchestra pensionarilor si de taraful functionarilor. Ce vremuri...
Oare mai avem ceferisti sau daca mai avem, oare pana cand?
Pe curand,
Earnest
Oare mai avem ceferisti sau daca mai avem, oare pana cand?
Pe curand,
Earnest
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu