FAMILIA BRÂNCOVEANU (XI). URMAȘII BRÂNCOVENILOR

"Plecare fără întoarcere"-Teatrul de Vară Bacău

  Constantin Brâncoveanu, domnitor martir, cu calitățile și defectele sale, proprii mentalității epocii și ale clasei sociale căreia îi aparținea, și-a mărturisit credința până în ultimele clipe ale vieții sale și a făcut-o ca să fie model pentru urmașii săi. A crezut în rolul educației și i-a sprijinit pe cei nevoiași cu burse, încurajându-i să învețe, făcând din Academia "Sfantul Sava" o instituție deschisă celor care voiau să învețe din țara sa și din afară ei. Probabil visa ca urmașii contemporanilor săi să fie oameni învățați, puternici, care să poată decidă singuri, cu responabilitate, cu dragoste de țară și de credință, care să-i respecte pe cei din jur și care să trăiască în pace, într-o lume mai bună decât în aceea în care el a trăit și pe care a vrut să o țină în echilibru.

 Arhiepiscopia Romanului și Bacăului în colaborare cu Inspectoratul Școlar Județean Bacău și cu câteva unități de învățământ din Bacău au antrenat zeci de elevi intr-un concurs interdisciplinar de eseuri, desene, afișe, videoclipuri, în cadrul Simpozionului Omagial Județean "Sinții Martiri Brâncoveni 1714-2014. Martori și Mărturisitori". Elevii au realizat lucruri minunate, dovedind talent, pricepere, imaginație, fiind premiați într-o festivitate organizată la Teatrul de Vară, oferindu-li-se  în dar, piesa de teatru "Plecare fără întoarcere" susținută de  Comapania de Teatru "Civic Art" (dramatizare după romanele „Ultimul Constantin“ de Ileana Toma, „Neamul Basarabilor“ de Aurel Petrescu şi adaptarea pieselor de teatru „Constantin Brâncoveanu“ de Nicolae Iorga şi „Ultimul drum al lui Brâncoveanu“ de Dan Tărchilă, scenariul şi regia aparținându-i lui Marian Ciripan, actorul principal al piesei). Constantin Brâncoveanu, de acolo unde el se află,  s-a mândrit de urmașii lui, dar cred, că după ce a văzut cum se s-au manifestat aceștia în timpul premierii și în timpul vizionării spectacolui, a constatat că urmașii săi nu au înțeles martiriul lui. Majoritatea dintre ei au creat pentru că sunt talentați, inteligenți, creativi doar pentru a lua premii, fără să conșientizeze opera domnitorului. Majoritatea dintre ei nu au fost în stare să stea o clipă liniștiți în timpul premierii: alergau pe la galerie, se jucau de-a prinsealea, se hârjoneau la toalete, se plimbau prin sală, îi huiduiau pe ceilalți premianți, în loc să-i aplaude. Cei de la Colegiul Național "Vasile Alecsandri" i-au îngânat pe actori ( profesorii lor însoțitori nu au stat lângă ei, pentru că nu știu cum se comportă elevii de gimnaziu, dar doresc să aibă ciclu gimnazial). A fost o foarte mare dezamăgire pentru mine, cetățean onest, de generația care crește lângă noi, cu care ne mândrim, pentru că sunt copiii noștri cei deștepți și talentați. Dar la ce folosesc toate aceste calități, dacă nu au sentimente patriotice, naționale, dacă  înțeleg rostul unei astfel de manifestări doar din perspectiva unui avantaj ( în acest caz obținerea unor diplome și medalii, cu care ei și părinții lor să se fălească)?. Oare asta și-a dorit Brâncoveanu, de la urmașii săi?

Pe curând,

Earnest