Acum vreo cinci ani, m-am întâlnit cu o studentă la filologie-limba poloneză , care crescuse sub ochii mei, și am discutat despre literatura poloneză și laureații polonezi ai Premiului Nobel. Printre altele, mi-a spus că l-a descoperit pe H. Hesse, iar eu i-am relatat că l-am citit prin anii liceului, dar pe vremea aceea eram pasionat de A. Malraux și de literatura nordică. I-am recomandat să-i citească pe Kadare și Selimovic, pe care-i citeam în studenție, în perioda sesiunilor, pentu că îmi făceau bine , la fel ca Barrie sau Creangă și Caragiale. Mă relaxau și puteam să trec la altă disciplină cu ușurință. Am discutat mult și m-am bucurat că o tânără studentă citește și altceva, nu numai ceea ce-i trebuie la examene. De ce afirm acest lucru? Pentru că am intâlnit suficienți filologi care citesc puțin, pentru că sunt preocupați de întregirea veniturilor, dând meditații, care le ocupă mai tot timpul liber. Am cunoscut medici, economiști, juriști, ingineri , profesori, care citesc cărți în specialitatea lor și foarte rar mai citesc altceva. Cât despre elevi sau studenți, ce să mai zic? Unii dintre ei citesc recenzii sau pe diagonală, ori caută pe youtube ecranizări ale cărților recomandate la școală. E altă generație! Atunci m-am gândit să recomand și eu câte o carte pe lună. Am început acum vreo 4 ani ani cu Umberto Eco, "Vertigo. Lista infinită".
Deunăzi, un amic m-a luat la rost, spunându-mi: "Măi Earnest, ai ajuns să citești doar o carte le lună și pe aceea ne-o recomanzi". Răspunsul meu a fost : "Amice, eu nu recomand cărți prietenilor mei onești. Eu vreau să împărtășesc cu ei bucuria sau revolta mea,. referitoare la o carte. Depinde de tine, dacă vrei să trăim împreună această bucurie sau revoltă!". Am râs împreună și ne-am urat un An Nou cu bucurii și satisfacții intelectuale!
Am considerat necesar să scriu aceste rânduri, prietenilor mei onești, asigurându-i că pe ei nu-i consider în categoria celor care citesc rar sau deloc.
Pe curând,
Earnest
Un comentariu:
Nu aș dori să supăr pe nimeni, dar am avut dreptate. Acum 3 zile am găsit emisiunea "Crezi că știi". Concurau un jurist în vârstă de 54 de ani și un filolog-profesor de limba engleză în vârstă de 33 de ani. A câștigat juristul, care l-a întrecut pe filolog la literatură. Acesta a spus că lucrarea " Periplu umanistic" a fost scrisă de Geo Bogza, nu de Zoe Dumitrescu Bușulenga. Tot filologul a oscilat între Balzac și Flaubert, ca autori ai celebrului roman " Madame Bovary". Nu-mi venea să cred așa ceva, când acest roman a creat atâtea discuții, Madame Bovary, devenind un simgol al unei tip în tipologie , creându-se și termenii de bovarism și bovaric! Nici juristul nu a fost la mare ănălțime: el ne-a relatat că a văzut Veneția, Verona, dar nu a văzut Bârladul sau Brăila, de aceea a oscilat între cele 2 orașe atunci când a trebuit să spună unde a fost născut Victor Ion Popa. De asemenea, dacă ar fi fost la Brukenthal, ar fi știut că acolo se află celebrul tablou " Bărbatul cu tichie albastră" a lui Jan van Eyck, ci nu la Prado. Ăsta este adevărul, pe care l-am spus mereu pe acest blog: o parte dintre intelectualii noștri nu-și cunosc țara. nu știu ce valori se găsesc în muzeele noaste, de aceea scriu eu mereu despre monumente, personalități românești, pentru a le trezi interesul și pentru a le da puțină demnitate românească!
Earnest
Trimiteți un comentariu