Istroromânii, actualmente în număr de 2000, trăiesc în Peninsula Istria şi sunt concentraţi în special în opt localităţi din partea croată a peninsulei şi în două localităţi din partea slovenă a peninsulei. Ei îşi spuneau în Evul Mediu rumeţi, iar cronicarii străini îi numeau vlahii din Istria, în timp ce croaţii i-au numit ciribiri. Primul om de cultură român care s-a interesat de istroromâni a fost Gh. Asachi, care şi-a trimis fiul pentru a-i cerceta şi cunoaşte şi care a publicat în ţară o culegere de texte în graiul comunităţii istroromâne. Modul lor de viaţă, obiceiurile, muzica lor ,îmbrăcămintea, limba au fost cercetate de T. Burada, care între anii 1890 şi 1893 i-a vizitat de două ori, publicând în anul 1896 cel mai
complex studiu despre istroromânii din Istria, "O călătorie în satele
româneşti din Istria", considerată de cercetători o adevărată schiţă
monografică ( vă relatez două superstiţii menţionate de T. Burada: dacă un istroromân are de început un lucru :de cosit, de construit o casă sau mai ales de cărat
recolta, atunci acesta nu împrumuta nimic din patrimoniul gospodăriei, de teamă ca să nu piardă norocul. Când asupra regiunii se
abăteau nori ce prevesteau furtuna, carul era întors cu roţile în sus, pentru
ca astfel pericolul să fie alungat). În secolul trecut, cercetările au fost continuate de Sextil Puşcariu, iar în anul 2007 un grup de universitari din Timișoara a reluat anchetele dialectale în localitățile cu istroromâni. În anul 2008, etnologii de la Complexul Muzeal „Astra” din Sibiu au efectuat și ei o cercetare de teren.
Istroromânii vorbesc un dialect al limbii române (unul dintre cele 4 dialecte), cel pe care-l vorbeau la începuturile epocii medievale, dialect care a fost influenţat de limba croată. Organizaţia internaţională UNESCO a inclus dialectul istroromân în Cartea Roşie a limbilor în pericol, amintind că este grav periclitat, întrucât nu există administraţie, învăţământ, presă sau biserici în acest dialect istoric al limbii române. Printr-o decizie a Ministerului croat al Culturii, din 27 august 2007, graiurile istroromâne – Istrorumunjski govori (vlaški i žejanski) – au fost declarate drept bun cultural nematerial şi incluse în Lista bunurilor culturale nemateriale protejate. Prin hotărârea autorităților croate, începând din anul 2010, la școala gimnazială „Ivan Goran Kovačić” din Čepić se promovează graiul istroromân ( două ore pe lună!)

Ce fac oficialităţile române pentru istroromâni?
În anul 2011, Guvernul român, în cadrul relațiilor bilaterale cu cel croat, în urma unor convorbiri cu Guvernul croat, afirmă într-o declarație comună de presă că au „abordat și un subiect extrem de important și de mare interes pentru România, și anume comunitatea de istroromâni”. Şi atât!
Pe curând,
Earnest
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu