" Nu dați cele sfinte câinelor, nici nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare, și întorcându-se, să vă sfîșie pe voi". ( Iisus Hristos, după Matei 13, 45-46)
Perla ( din latinescul "pirula", diminutivul de la "pară") numită și mărgăritar în limba română ( din grecescul "margarita", epitet folosit pentru un obiect prețios sau pentru o persoană iubită) este inclusă în familia pietrelor prețioase, deși nu este o piatră.
 |
| Perlă dintr-o stridie |
Substanțele care compun perla sunt: conchiolina în procent de 4-6, compus organic care formează scheletul perlei, aragonit ( carbonat de calciu) în procent de 85-90 care umple golurile scheletului și apă în procent de 2-4. Cele mai frumoase și mai scumpe perle sunt cele din mările calde. Sunt și specii de scoici din apele curgătoare din zonele reci ale globului, care produc perle. În anul 1922, japonezul Kokichi Mikimoto a pus la punct producerea perlelor de cultură, prin introducerea în corpul unei scoici a unor mici sfere de sidef ( de fapt, cu multe secole în urmă, în China se introduceau în valvele scoicilor de râu minuscule figurine din plumb, care-l reprezentau pe Budha și care se extrăgeau după o vreme, acoperite cu sidef). În zilele noastre, 90% din perlele folosite în bijuterii sunt perle de cultură.
 |
| "Peregrina" |
Perla este cunoscută din epoca pietrei, după cum arată descoperirile arheologice, fiind iubită și venerată în Antichitate în China, India (în "Vede" este descrisă puterea ei magică, iar zeul Krishna a cules perle din fundul oceanului pentru a-și împodobi fiica în ziua nunții), Arabia, Iudeea ( în "Vechiul Testament", în "Cântarea cântărilor", le poartă ca mireasă, Sulamita), Grecia ( este asociată cu nașterea zeiței Afrodita), Roma ( portretul lui Pompei a fost executat din zeci de mii de perle, purtat la intrarea sa triumfală în Roma, după ce l-a învins pe Mitridade al VI-lea Eupator). De asemenea, este cunoscut evenimentul dintre Cleopatra și Marc Antoniu, când aceasta a lăsat să cadă o perlă din cerceii ei, într-o cupă de oțet ( după alți autori antici, de vin), bând lichidul prețios împreună cu perla care valora multe mii de sesterți.
În Evul Mediu, perlele au cunoscut cea mai mare căutare, ele împodobind coroanele regale, obiectele de cult sau rochiile reginelor. Este cunoscută rochia reginei Ana de Austria, care era împodobită cu 95.000 de perle, purtată de aceasta la botezul fiului ei, viitorul rege Ludovic al XIV-lea.
În Țările Române, după cum ne arată tablourile votive din biserici, ctitorii purtau bijuterii și veșminte împodobite cu perle. În vremea lui Matei Basarab în Muntenia și a lui Petru Rareș în Moldova a apărut tichia de mărgăritar, cunoscută și cu denumirea de scufia valahă. Era o bonetă din stofă brodată cu perle purtată de domnitori și de domnițe, singură sau sub coroane.
Cea mai cunoscută perlă este "Peregrina" ( în limba spaniolă înseamnă "Incomparabila", "Extraordinara"), care este în formă de lacrimă, găsită în Marea Caraibilor, în secolul al XVI-lea, de un sclav negru, cu care acesta și-a răscumpărat libertatea. "Peregrina" a ajuns în posesia regelui Filip al II-lea, care a dat-o ca dar de nuntă reginei Angliei, Maria Tudor. După moartea acesteia, a fost montată pe coroana Sfintei Fecioare Maria de Guadelupe, după care între secolele XVII și XIX a fost purtată de reginele Spaniei. Ultima proprietară a "Peregrinei" a fost Liz Taylor.
Perlele au și efecte terapeutice. Orientalii, în general musulmanii, folosesc pudra de perle în combinație cu lămâie sau oțet ca afrodisiac, iar medicina tradițională chineză în tratamentul încetinirii procesului de îmbătrînire. Este folosită, de asemenea, în cosmetică, la prepararea unor creme.
Perlei i s-au închinat poeme poezii de Tagore, Minulescu, iar Bizet a scris opera "Pescuitorii de perle".
Stimați bărbați, am intrat în zodia Feciarei, iar dacă alături de voi aveți o parteneră a acestei zodii, răfățați-o cu perle, îndrumând-o cu pilda, de mai sus, a lui lui Iisus Hristos.
Pe curând,
Earnest
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu