 |
| Gavril Ieromonahul, Logofătul Ioan Tăutu |
Gavril Ieromonahul-Zugravul este unul dintre reprezentanții picturii secolului al XV-lea, veac numit de Vasile Drăguț, "maturitatea împlinirilor artistice românești" .
Gavril Ieromonahul este al patrulea zugrav cunoscut al acestei perioade, după cei trei consemnați de documentele cancelariei domnitorului Alexandru cel Bun: Nichita, Dobre și Ștefan ( acesta din urmă, fiind înnobilat de domnitor).
Numele lui Gavril Ieromonahul a fost scos din anonimat abia în anul 1955, când a fost descifrată pe tabloul votiv al Bisericii "Sfântul Nicolae" din Bălinești ( ctitoria logofătului Ioan Tăutu, vrednicul diplomat al domnitorului Ștefan cel Mare și Sfânt) inscripția "Pisal
Gavril Ierom." (pictat de Gavril Ieromonah).
Numele zugravului moldovean nu apare, deocamdată, în alte izvoare, de aceea nu știm nimic din viața sa. Din tematica iconografică și modul de realizare a acesteia , ne dăm seama că era erudit, cunoscând nu numai Sfânta Scriptură, dar și istoria creștinismului ( vezi compoziția celor "Șapte Sinoade"), viața sfințelor ( vezi scenele din viața Sfântului Nicolae) și că avea o școală de pictură al cărei șef era ( la realizarea ansamblului mural a participat
 |
| Gavril Ieromonahul, Sfânta Marina |
o întreagă echipă, doi dintre meșteri fiind mai ușor de identificat, după particularitățile lor stilistice).
Biserica "Sfântul Nicolae", ca plan, este diferită de celelalte biserici din epocă, care aveau un plan triconic, aceasta find de tip navă, boltită în semicilindru, ceea ce asigura interiorului o amplitudine monumentală și suprafețe mai unitare, ceea ce l-au determinat pe zugrav să adapteze programul iconografic suprafețelor care i se ofereau.
Pictura lui Gavril Ieromonahul se îndepărtează mult de cea bizantină, el fiind întemeietorul stilului moldovenesc în pictură, perfecționat mai târziu de Toma din Suceava (Mănăstirea Humor), de Dragoș Coman ( Mănăstirile Voroneț, Arbore), Ioan și Sofronie ( Mănăstirea Sucevița) ș.a. Bizantologul englez Talbot Rice spune că figurile personajelor ( în special ale Sfinților Împărați Constantin și Elena) sunt necanonice, find " figuri esențialmente românești: nici grecești, nici orientale". El a introdus friza în pictura moldovenească medievală (friza "Patimile" ilustrează spiritul îndrăzneț al zugravului, îmbogățind repertoriul tematic și stabilind o formulă de bază al unui program iconografic decorativ). Gavril Ieromonahul este și un bun portretist. Remarcăm portretele: logofătul Ioan Tăutu, Sfânta Marina, Sfânta Varvara ( în fapt un portretul unei femei grațioase), Sfânta Fecioară Maria, al cărei chip este plin de tristețe, exprimând o veritabilă trăire lăuntrică.
De remarcat sunt compozițiile : "Cina cea de taină" ( unde masa este triunghiulară), "Rugăciunea de pe Muntele Măslinilor", "Calvacada Sfintei Cruci" sau scenele din viața Sfântului Nicolae.
Culorile folosite de zugrav sunt nuanțele de albastru spre verde, de maro, bej și auriu..
Pe curând,
Earnest
P.S. Dacă în acest concediu sau în altele care vor veni, vă propuneți să mergeți în nordul Moldovei sau spre Ucraina ori Polonia, abăteți-vă din drum și poposiți o clipă la Biserica "Sfântul Nicolae" din Bălinești ( comuna Grămești, județul Suceava), situată pe DJ291A 16, la 10 km. de orașul Siret. Nu veți regreta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu