„Nu este sărac cel care nu are tată, ci cel care nu are învăţătură.”
Antim Ivireanul
Anul acesta, pe 27 septembrie, s-au împlinit 300 de ani de la uciderea Mitropolitului Antim Ivireanul, pe drumul exilului spre Mănăstirea Sfânta Ecaterina de la Muntele Sinai (trupul său a fost aruncat în râul Marița, la Tungea, în apropiere de Adrianopol).
Biserica Ordodoxă Română l-a canonizat în anul 1992, pe data de 21 iunie, fiind prăzmuit pe 27 septembrie și a hotărât ca anul 2016 să fie și Anul comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul și al tipografilor bisericești.
După unii biografi ai marelui erudit, acesta ar fi fost de origine română, strămoșii săi, stabilindu-se în Georgia, în Iviria, unde desfășurau activități comerciale. Aceiași biografi susțin că Antim Ivireanul, înainte de a veni în Muntenia a stat câțiva ani la Iași și arta tipografiei ar fi învățat-o de la Mitropolitul Moldovei, Dosoftei. Spre deosebire de acesta și de ceilalți înaintași ai săi, Coresi, Varlaam, Damaschin, care au tradus şi au tipărit în limba română scrierile
religioase, Antim Ivireanul a compus opere literare legate de realitatea
românească, fiind „ ctitor de limbă”. El a înlocuit în biserică, în zilele
marilor sărbători, „Cazaniile” cu predicile în limba română („Didahii”), prin
care transmitea credincioşilor valorile creştine şi realiza „o comunicare a
sufletelor”, bazându-se, după cum remarcă A. Tănase, „pe adâncimea psihologică, pe
darul observaţiei realiste, pe expresia patetică ce muşcă sufletele”. El a fost deopotrivă xilograf, miniaturist, sculptor, arhitect, topograf, traducător, creator de limbaj bisericesc în limba română. În calitate de egumen al Mănăstirii Snagov, de Episcop de Vâlcea și de Mitropolit al Ungrovlahiei a tipărit 63 de cărți în limbile română, slavonă, greacă, arabă, cărți bilingve. greco-arabă, slavo-română și una slavo-româno-greacă. El a înțeles că predicile și cărțile sunt căile cele mai sigure de învățătură morală și religioasă, a înțeles că poporul nu poate fi învățat, dacă nu sunt învățați slujitorii bisericii, boierii, domnitorii care trebuie să fie modele pentru oamenii de rând. El a fost un bun cunoscător al societății românești din acele vremuri și prin Didahii, încearcă să înlăture toate metehnele românilor, făcându-i responsabili față de faptele lor, făcându-i să înțeleagă fărădelegile pe care le înfăptuiesc. Nu-i amenință cu chinurile Iadului, ci îi conștientizează (. „Să nu lunecăm cu firea
spre lucrurile cele deşarte ale lumii, pentru că sunt toate trecătoare şi
mincinoase. Să ne ferim de ucideri, de curvii şi de preacurvii, beţii şi de
apucături. Să nu ţinem pizmă rea să ne vindem cu pâra, unul pe altul, cu cruzie
de inimă şi cu nemulostivniciia, pentru ca să ne păgubim şi să ne sărăcim unul
pe altul.”)
Antim Ivireanul nu a fost doar un teolog erudit, ci și un cunoscător al istoriei și filosofiei, după cum reiese din cronograful (lucrare unică în cultura noastră) „Chipurile Vechiului şi Noului
Testament, adică obrazele oamenilor celor vestiţi ce se află în Sfânta
Scriptură şi în Biblie şi în Evanghelie şi adunare pe scurt a istoriilor ce
s-au făcut pe vremea lor ”, care cuprinde 23 de
file de text şi 503 de portrete diferenţiate prin fizionomie şi veşminte,
realizate de preotul Nicola, tipărit la Târgovişte
în anul 1709 şi descoperit, dintr-o întâmplare, la Kiev , de către Ştefan
Berechet. Această lucrare este o îmbinare între istoria biblică şi cea profană,
prezentându-ne faptele de la Facerea Lumii
Pe curând,
Earnest
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu