miercuri, 22 mai 2019

PERSONALITĂȚI NEȘTIUTE SAU UITATE (XIII). SCHIMONAHIA XENIA

Xenia, 1807, motiv floaral pe cartea
,,Crinul țarinii sau flori preafrumoase"
,, O,tăceri liniștită,
Dii trăi ori ești fericită,
Căci ești albină strângătoari,
Iar și matcă lucrătoare,
Faguri în taină lucrând,
Și meri de flori priimind,
Vrednici de fericiri,
Tăceri și liniștiri"
( ,,Spre laudă tăceri cii cu înțelegeri stihuri", fragment)


      Schimonahia (Pustinica) Xenia este considerată prima poetă din istoria literaturii române, descoperită până în prezent. Ca să fim corecți ( pentru că probabil au mai existat și alte femei poete, creatoare de doine, rămase în anonimatul poeziei populare, sau călugărițe ori femei știutoare de carte, ale căror manuscrise s-au pierdut sau care nu au fost descoperite prin arhive), Schimonahia Xenia este considerată prima poetă a generației de pe la 1820, perioadă sonsiderată de academicianul Eugen Simion, ,,a dimineții poeților".
    Schimonahia Xenia, pe numele ei adevărat Maria Hagiu ( după cum semnează pe manuscrisul din anul 1807, care este o copie a unei antologii de texte biblice a unui autor rus, tradusă de Vartolomeu Mazereanu în anul 1769), intitulată ,, Crinii țarinii sau flori preafrumoase") a fost născută la sfârștitul secolului al XVII-lea, la Iași ( nu se cunosc nici anul nașterii, nici anul decesului), find fiica armașului Iordache  Hagiu ( dregătorie domnească, armașul era  însărcinat cu paza temnițelor, cu aplicarea pedepselor corporale și cu aducerea la îndeplinire a pedepselor capitale), având ca soră pe Catinca. Armașul Iordache și-a trimis fetele la școală, la Mănăstirea Socola. Dacă, sora ei, Catinca a acceptat să se căsătorească cu preotul zugrav, Iacov, Maria a ales calea călugăriei, dorind să fie mireasa lui Iisus Hristos. La Mănăstirea Socola, a fost inițiată în tainele călugăriei de către stareța Elisabeta Costachi. Ea le-a urmat pe călugărițe la Mănăstirea Agapia, când aceasta a devenit mănăstire de maici. Aici, se ocupa cu cântarea la strană, îngrijirea bisericii, iar în timpul liber copia cărți bisericești și crea stihuri versificate „spre lauda lui Dumnezeu şi mângâierea sufletului”. A fost călugărită, luându-și numele de Xenia. Deocamdată, au fost descoperite două cărți copiate de Maria-Xenia. Pe prima, menționată mai sus, a semnat cu numele de Maria Hagiu, în anul 1807, iar pe a doua, o antologie cu viețile a cinci sfinte femei, din anul 1836, a semnat cu numele Xenia I. Hagiu, când era deja călugăriță. În această perioada, ,,ducând o viaţă cu totul aleasă, în post, în smerenie şi în neadormită rugăciune şi fiind luminată cu multă învăţătură de carte, Schimonahia Xenia se învrednicise de la Dumnezeu de darul facerii de versuri duhovniceşti" ( Ieromonahul Ioanichie Bălan). Ea a devenit curând renumită în Mănăstirea Agapia şi în tot ţinutul Neamţ pentru sfinţenia vieţii ei şi pentru alesele stihuri bisericeşti pe care le scria, fiind numită „făcătoarea de stihuri”. Cartea sa de versuri bisericeşti a fost terminată în anul 1826, Schimonahia Xenia, numind-o ,, Stihuri pentru mâmgâierea sufletului".  Cartea conţine 186 de foi cu peste două mii de versuri, însoţite de o frumoasă prefaţă. Versurile sunt laudă lui Dumnezeu şi de mângâiere duhovnicească, precum autoarea le numeşte, împărţite în mici grupe sau „stihuri”, după numărul praznicelor împărăteşti şi aşezate în ordinea Sinaxarului de peste an. Sursele de inspirație se găsesc în pasajele biblice, îndeosebi din ,,Octoioh”, ,,Mineile”, precum și în canoanele de educație monahală. Versurile sunt scrise în ,,graiul” moldovenesc de la începutul secolului al XIX-lea, folosind ca mijloace de stil epitetele, metaforele și comparațiile.
   În anul 2012,  la Editura Doxologia a fost publicată cartea  Schimonahiei Xenia cu titlul  ,,Versuri religioase şi morale”. Ediţia  a fost  îngrijită de maica Maria Giosanu şi tipărită cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei. Publicarea acestei cărți reprezintă un act de cultură, pentru că a fost pusă în valoare și a  făcut cunoscută o creație literară, cu caracter religios și moral, de la începutul secolului al XIX-lea și totodată făcând, dintr-o pustnică, personalitate cunoscută în vremea sa dar uitată și necunoscută zilelor noastre, o personalitate cuoscută astăzi, considerată prima femeie poetă a literaturii române.
Pe curând,
Earnest

Niciun comentariu: