DORINȚE

,, Căci îndărătnicirea omoară pe cei proști și nepăsarea pierde pe cei fără minte.” ( Biblia, Proverbe, 1:24-27)

     În această postare,  nu mă voi referi la dorințe, după zicerile lui Freud, și anume , acele  cu conținut sexual și agresiv, care sunt conservate în sisteme de idei inconștiente, crând conflicte inconștiente, maifestându-se în vise, în acte ratate și în diferite simptome, ci la acele sentimente, stări sufletești  pe care le avem și prin care dorim să se întâmple, pentru noi și pentru cei din jurul nostru, fapte benefice tuturor. Nu vreau dorințe utopice, ci reale, care să îndrepte răul ce se răspândește tot mai mult în societatea românescă.

  Așadar,

1. Aș dori ca în țara mea să dispară îndărătnicia și  nepăsarea, ca să nu mai avem proști și oameni fără minte, adică oameni lipsiți de valoare. Nu prostia în sensul  lipsei  inteligenței sau a minții le lipsește românilor, ci prostia dată de lipsa valorilor și a cunoașterii acestora. Abia atunci, când semenii mei vor cunoaște importanța valorilor și vor respecta pe oamenii valoroși prin ceea ce ei cunosc  și prin ceea ce ei fac și ne dăruiesc cu generozitate, ne va fi bine, nouă, tuturor.

2. Aș dori ca românii să-și iubească țara, cu teritoriul și oamenii care trăiesc pe acest teritoriu, să cunoască trecutul acestei țări, pentru a înțelege prezentul și pentru a lucra, împreună, la viitorul ei.

3. Aș dori să avem politicieni responsabili care să-și cunoască doctrina partidului din care fac parte și cărora să le pese de noi, nu numai de ei și de buzunarele lor pline ori de ambițiile personale, care nici măcar pe ei nu-i ajută.

4. Aș dori ca toți cetățenii țării mele, indiferent de etnie, să aibă simț civic și să respecte legile acestei țări, șă-și apere drepturile și să-și îndeplinescă obligațiile. 

5. Aș dori ca toți cetățenii să înțeleagă că ,,libertatea este o necesitate înțeleasă” și că libertatea lor nu constă în a nu purta mască, în a se zbengui pe străzi, parcuri, piețe publice, în perioade de epidemii sau de pandemii și să respecte opinia celor din jur, chiar dacă nu sunt de acord cu ea.

6. Aș dori să existe în țara mea formatori de opinii ( jurnaliști, comentatori politici) independenți, specializați pe anumite domenii, care să nu mai confunde noțiunile, care să vorbească în limba română, pe înțelesul tuturor, folosind englezismele  doar când vorbesc limba engleză. Erudiția lor nu stă în limba engleză, ci în cunoașterea problemelor pe care se străduiesc să le dezbată, în cunoașterea istoriei, culturii și a tradițiile cetățenilor din această țară.

7. Aș dori ca fiecare cetățean de la mic la mare, de la măturător de stradă la politician să-și recunoască vina în răspândirea acestui parșiv virus, SARS COV . Unii nu au respectat regulile de comportare în situații de pandemie, alții nu au elaborat politici sanitare care să micșoreze pericolul răspândirii acestui virus. iar unii l-au găsit vinovat pe Patriarhul țării, care nu a declarat că s-ar fi vaccinat sau pe cei nevaccinați, ca și cum ar exista siguranța că numai aceștia pot îmbolnăvi pe cei din jur.

8. Aș dori să nu se mai urască oamenii pe criterii politice, religioase, etnice sau de sex. Nimeni nu este mai bun decât ceilalți, pe aceste criterii. Oamenii sunt mai buni prin firea și educația lor.

9. Aș dori să am un Președinte și un Premier care să-și cunoască poporul, să-l înțeleagă, să-l respecte, care să cunoască valorile lui, să nu-i considere pe semenii lor proști, pe care îi pot fraieri doar pentru că i-au ales, pentru că prin aceasta recunosc că numai proștii pot să-i aleagă!

10. Și nu în ultimul rând, aș vrea să văd pe stradă oameni zâmbitori, îmbrăcați frumos, cu haine colorate, nu cu pantaloni rupți în genunchi, cu tricouri lălâi, cu geci negre sau gri, care să se  comporte civilizat. Nu mai vreau să aud tineri, ieșind pe porțile liceului, înjurând pornografic, să mai calc pe vreo flegmă scuipată în scârbă de un pretins educat, să nu mai văd hârtii și mucuri de țigări aruncate pe stradă, să nu mai văd bănci stricate prin parcuri sau mâzgăleli, care se vor a fi graffiti, pe clădiri, garduri, coșuri sau conteinere de gunoi. Aș dori să văd un film sau o piesă de teatru, fără să aud la urechile mele foșnituri de la ambalajul pufuleților, floricelelor, snacksurilor, bomboanelor, napolitanelor etc sau să suport mirosuri de ceapă, usturoi, ulei încins. 

 M-aș mulțumi ca măcar aceste dorințe, alese dintre multele mele dorințe, să se îndeplinească , să nu rămână niște utopii.

   Pe curând,

   Earnest