SFINȚI IERARHI ROMÂNI ERUDIȚI (VIII). SFÂNTUL IERARH SAVA BRANCOVICI, MITROPOLITUL TRANSILVANIEI

 ,,Bucuroși am face și noi aceea ce e spre umilirea Turcilor, dar fără de ajutorul altor creștini și monarhi și fără de voia și ajutorul lui Dumnezeu nimic nu-i cu putință, căci și noi suntem sub picioarele lor, de aceea și noi dacă am ști cu adevărat că va fi năvălire asupra procleților de Agareni, și noi am fi gata la aceea”. 

                                          ( Mitropolitul Sava Brancovici, Scrisoarea către Țarul Rusiei, 1668)

   

Sfântul Ierarh Sava Brancovici

  Sava Brancovici, cu numele de botez Simeon, a fost născut în orașul Ineu, județul Alba, în anul 1620, într-o familie de sârbi, urmași ai celor colonizați în comitatul Aradului, între secolele al XV-lea și al XVI-lea. Trăind într-o localitate cu multe naționalități, a învățat de mic să vorbească fluent și să scrie în limbile sârbă, română și turcă. De-a lungul anilor, a învățat și limbile maghiară, slavonă. A călătorit prin Ungaria, Serbia şi Bulgaria. După aceste călătorii, s-a dus şi la Mânăstirea Comana, la sud de Bucureşti, pentru a-și continua studiile, unde  era vlădică Longhin Brancovici, unchiul său. Însă, aflând de moartea tatălui său, s-a reîntors acasă, s-a căsătorit, având şi copii, care au murit de mici. La moartea protopopului de Ineu, ruda sa, Gheorghe Brancovici, credincioșii l-au rugat să fie protopop. În acest scop, a plecat la Târgoviște, unde a fost hirotonit preot de către Mitropolitul Ștefan al Ungrovlahiei. Întors acasă, la Ineu, află că i-a murit soția, iar mama sa se călugărise. 

Ineu
Conacul .Sava Brancovici

În anul 1656, a murit Mitropolitul Simion Ştefan al Transilvaniei, iar  soborul întrunit la Alba-Iulia pentru alegerea unui nou mitropolit l-a găsit vrednic pe protopopul-văduv, Simeon Brancovici, ca să ocupe scaunul mitropolitan. De aceea, a plecat  la Târgovişte unde  a fost tuns în monahism cu numele de Sava, după care, tot aici, a fost  hirotonit arhiereu, în data de 16 septembrie 1656. El a fost Mitropolitul Transilvaniei între anii: 1656 și 1660, respectiv 1662 și 1678.
      În această perioadă, principii Transilvaniei, majoritatea de religie calvină, au dus o politică de calvinizare a ortodocșilor și catolicilor. Cel mai înverșunat dintre ei a fost Principele Mihail Apaffi ( 1661- 1690). Știm că una dintre măsurile reformaților era introducerea limbilor naționale în biserica. Pentru a stopa trecerea românilor la calvinism, Mitropolitul Sava a  convocat  soborul tuturor „juraţilor scaunului şi protopopi”, în mănăstirea-reşedinţă din Alba-Iulia, unde cei prezenţi, sub conducerea sa au luat o serie de hotărâri, care au ajuns până la noi sub forma a două „aşezăminte soborniceşti” Ele cuprind următoarele hotărâri: românizarea slujbelor bisericeşti („Cuvântul lui Dumnezeu să se vestească în limba noastră rumăneşte creştinilor în biserică şi unde va trebui şi va fi lipsă”); măsuri precise împotriva preoţilor care vor sluji tot în slavoneşte; „vestirea” sau „predicarea” cuvântului lui Dumnezeu să se facă nu numai în biserică, ci „unde va trebui şi va fi lipsă”, iar cărţile româneşti să se citească aici, dar „şi într-alte locuri unde va fi lipsă”; îndatorirea preoţilor pentru catehizarea copiilor în biserică, măsura care, de asemenea, se precizează,

Scrisoare lui Sava Brancovici
către Aleksei Mihailovici

 acum, pentru prima oară, în scris; înlăturarea superstiţiilor, îndeosebi a celor legat de cultul morţilor; întărirea vieţii religios-morale a păstoriţilor săi, care erau îndatoraţi să vină la biserică duminica şi de sărbători, să înveţe ,,Tatăl nostru”, ,,Crezul” şi ,,Cele 10 porunci”, să se împărtăşească de patru ori pe an, să respecte pe preoţi, să-şi trimită copiii la biserică ş.a. 

    În anul 1668, împreună cu fratele său, cărturarul și diplomatul Gheorghe Brancovici, pleacă la Moscova. În drum , s-a  oprit la Cracovia, unde a fost primit de Regele Poloniei, Ioan Cazimir, iar la Moscova Țarul Aleksei Mihailovici, l-a primit cu multă prietenie. Scopul vizitei a fost pentru a cere ajutorul țarului pentru susținerea ortodoxiei în Transilvania și a  planului răscoalei popoarelor din Balcani împotriva Imperiului Otoman. A lăsat o scrisoare la Cancelaria Țarului, în care arăta, printre altele, că nu știe care este poziția Poloniei, privind Imperiul Otoman și-și arăta îngrijorarea, scriind : ,,Auzim și despre aceea că Turcii vor răsboi și au voie să ajute Cazacilor și atunci nici nouă nu ne va fi bine.” A obținut de la Țarul Aleksei un  ajutor bănesc substanţial și a dobândit   privilegiul ca la fiecare șapte ani, el şi urmaşii săi în scaunul vlădicesc, să poată merge în Rusia după milostenie. Datorită acestei călătorii, s-a declanșat asupra sa persecuții din partea Principelui Mihail Apaffi şi ale conducătorilor confesiunii calvine. Cu toate acestea, la începutul anului 1670, Mitropolitul Sava a plecat într-o călătorie în Ţara Românească, unde a obţinut o danie anuală de 6000 de bani, iar anul1672, a sfinţit două aşezăminte bisericeşti, Mânăstirea Moisei din Maramureş, şi Biserica din Vlădeni, lângă Braşov, care fusese renovată.

   În anul  1680,  datorită unor intrigi calvine, Mitropolitul Sava a fost arestat, bătut şi judecat, iar averea sa, alcătuită în mare parte din cărţi, veşminte şi vase liturgice, a fost confiscată. Judecata s-a făcut conform „canoanelor calvine”, iar în urma ei, mitropolitul a fost întemniţat la Alba-Iulia. Aici, timp de trei ani, a suferit un aspru tratament, fiind bătut şi batjocorit. În anul 1683,la intervenția domnului Țării Românești, Șerban Cantacuzino, din rațiuni politice, Mihail Apaffi l-a eliberat. Însă, bătrân şi bolnav, Mitropolitul Sava  a trecut la cele veşnice, prin aprilie 1683.

   Pe 21 octombrie 1955, a fost canonizat, pentru   statornicia sa în dreapta-credinţă şi de pătimirea îndurată pentru apărarea ei și s-a hotărât ca împreună cu înaintașul său în scaun, Ilie Ioreset, să fie cinstiţi ca sfinţi mărturisitori, în fiecare an, în ziua de 24 aprilie. Astfel, Sfântul Ierarh Sava Brancovici  nu este dor un ierarh erudit, ci și un alt martir al credinței ortodoxe din Transilvania.

Pe curând, 

Earnest

Notă: Sursa principală,.Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu, Sfântul Sava Brancovici, Mitropolitul Transilvaniei