EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (CIV). FERNANDO NAMORA, MĂȘTILE

 ,,Îi consideram pe toți mânjiți, mă simțeam și eu încolțit și mânjit, aproape mulțumit de acea murdărie, tentat să mă afund în noroi încât nimeni să nu mă mai poată recunoaște după ce voi fi ieșit de acolo. Să am motive să-mi fie scârbă de mine de vreme ce scârba pentru alții mă îndemna la o ușurare definitivă, făcută din disperare, dar și din revoltă, al cărei preț înceta să mă mai intereseze. Era exact ceea ce așteptau. Asta le era tactica.”
                                          ( Vasco Rocha, personajul principal din ,,Măștile” de Fernando Namora)

Fernando Namora

  Vă recomand, din nou, un roman pe care l-am recitit în aceste zile fierbinți. Este ultima carte pe care am cumpărat-o și am citit-o la Mărășești. Scrisesem pe prima pagină: ,,Mărășești, 7 iunie 1985, Dincolo de a nu vrea , este, astăzi, un ,,a voi” mai puternic ca orice.”Obținusem restrângere de activitate și promisiunea că voi fi transferată la mine în județ. Voiam să vin acasă, dar în același timp îmi făcusem prieteni acolo și-mi venea greu să mă despart de ei, de elevii mei, care treceau în clasa a XII-a.

    Romanul ,,Măștile” de Fernando Namora a apărut la Editura Univers, în Colecția Globus, în anul 1985, fiind tradus de Odette Mărgăritescu, după ediția din anul 1981, în Portugalia, la Livraria Bertrand, Amadora.

   Fernando Namora (1919-1989) este un scriitor neo-realist portughez, care a studiat medicina la celebra Universitate din Coimbra. La vârsta de 18 ani, publica prima sa carte de poezii, iar după un an, primul roman. ,, Cele șapte meciuri ale lumii”.  După câțiva ani de practicare a profesiei de medic, renunță, dedicându-se activității de scriitor. Este unul dintre cei mai productivi scriitori portughezi, fiind tradus în toate țările de limbi romanice și în limbile: engleză, germană, cehă, rusă, bulgară.

   De-a lungul carierei sale, Fernando Namora a primit următoarele premii: Premiul Ricardo Malheiros al Academiei de Științe din Lisabona, pentru romanul ,,Minele de São Francisco” (1946); Premiul Vértice, pentru narațiunile ,,Mozaicul vieții unui medic” (seria 1, în 1949); Premiul José Lins do Rego pentru romanul ,,Duminică după-amiază 1961.

Interior din Casa Muzeu din orașul natal,
Condaixa, departamentul Coimbra

    Romanul pe care vi-l recomand a fost scris la Lisabona între anii 1963 și 1971, în timpul regimului fascist al lui Salazar. Personajele romanului sunt slujitori ai artelor. cineaști, scriitori,  pictori, sculptori, toți supravegheați de poliția regimului fascist. Personajul principal, sculptorul Vasco Rocha, a fost un militant antifascist, acuzat de comunism, care a fost anchetat, închis în fortărețele de la Angra, Aljube, Peniche. Despre anii petrecuți în acele închisori, personajul revine cu amintiri, din când în când, întrerupând firul narațiunii, povestindu-i unui tânăr, Alberto, dramele unor tovarași de celulă. Alberto era membru  în formațiunile secrete antifasciste și Vasco voia să-i arate riscurile activității sale de militant. Fernando Namora este un excelent povestitor, creator de metafore și de  de personificări ale animalelor, plantelor, astrelor, mării, obiectelor ( ,,... felinarele își căscau ochii mari, pregătite brusc pentru o noapte de insomnie și farurile din turnuri trimiteau o pală de foc peste pădurice, apoi peste dealurile nisipoase care, într-o clipă luau foc, măturau șoseaua de la un capăt la altul și, dacă era goală, se odihnea pe ea, pentru un moment îmblânzite.”). Nu lipsește din roman nici adulterul pe care  Vasco îl săvârșește cu  Jacinta, neștiind dacă o face din dragoste, din răzbunare  pe Maria Cristina, soția sa distantă, autoritară, ironică sau pentru a-și depăși timiditatea ori  pentru a căuta ceea ce vrea el să găsească într-o femeie.

 Mi-a plăcut să recitesc romanul și vă asigur că merită să-l citiți sau să-l recitiți. Nu știu dacă a fost reeditat. Oricum, mai mult ca sigur, nu este pe placul generației actuale.

 Lectură plăcută!

Pe curând,

Earnest

https://www.youtube.com/watch?v=v6P68KXeBy4

( Fado, Amália Rodrigues- Lisboa Antiga)