IN MEMORIAM CONSTANTINA VOICU ( 23 IULIE 1936- 5 SEPTEMBRIE 2023)

 ,, Am învățat că oamenii vor uita ce ai spus, vor uita ce ai făcut, dar nu vor uita niciodată cum i-ai făcut să se simtă.” ( Maya Angelou)

        Natura umană este complexă. Este greu să pătrunzi în mintea unui om, dar este și mai greu să pătrunzi în sufletul lui  și aproape este imposibil să simți că sufletul tău se atinge cu acela al persoanei pe care o respecți sau o iubești.  Atunci când persoana, care a fost mereu alături de tine te părăsește, plecând Dincolo, îți vin în minte cuvintele frumoase sau urâte pe care deopotrivă le-ați rostit sau momentele plăcute sau mai puțin plăcute pe care le-ați petrecut împreună; îți amintești sfaturile pe care vi le-ați dat și pe care uneori le-ați urmat sau le-ați ignorat. Îți amintești, de asemenea, că nu ați fost întotdeauna sinceri și regreți că nu ai putut să-și dezvălui sufletul, pentru că nu ai avut deplină încredere că vei fi înțeles sau iertat pentru gândurile și ideilele tale sau pentru că nu ai avut răbdare s-o asculți și să-i înțelegi durerile și temerile.

 

     Întreaga mea familia a cunoscut-o pe Constantina Voicu, acum 51 de ani, în cabinetul medical, fiind pacienții ei, stabilindu-se între noi, treptat, o  relație de prietenie. Am stat ore întregi, în cabinetul ei, observând-o cum se comportă cu pacienții. Avea multă răbdare și respect față de orice pacient, indiferent de vârstă sau starea socială, tratându-i pe toți cu mult profesionalism. Dădea sfaturi și se oferea să-i ajute, fără ca să i se ceară ajutorul. Uneori, îi însoțea în policlinică la medicul specialist pe care-l recomanda, asigurându-se că persoana respectivă va fi consultată, diagnosticată și tratată. Se bucura întotdeauna că a putut face un bine.

Cu Violeta la Madrid

  Ea a fost  alături de familia noastră la toate evenimentele: aniversări, căsătorii, botezuri, înmormântări, comemorări, iar noi îi cunoșteam originile, traseul profesional și cel artistic, iubirile, decepțiile, durerile și împlinirile. S-a născut la Vâlcele, județul Buzău, într-o familie de oameni gospodari: mama, Marița, era casnică, iar tatăl, Paraschiv, era cojocar. Cei doi părinți și-au crescut cei șapte copii cu dragoste, educându-i în spiritul valorilor morale, pe care le considerau că stau la baza trăiniciei familiei și a neamului. Întotdeauna îi plăcea să povestească despre cum petreceau sărbătorile religioase, când se adunau cu toții la părinți, pentru că aceștia au știut să țină familia unită.

Explicând unui pacient
 metoda Osipov-Sinești

I se înmâna prima diplomă
 și medalie de aur pentru pictură

    Deseori o însoțeam la bunicii mei. Stătea ore întregi de vorbă cu bunicul meu, preot erudit și cu mare har duhovnicesc, care-i dădea povețe, pe care uneori le-a urmat, alteori nu le-a urmat, care a sfătuit-o să înfieze un copil, spunându-i că nu întotdeauna un bărbat împlinește o femeie, ci un copil, pentru că acesta face din femeie, mamă. A ținut cont de acest sfat și a înfiat-o pe nepoata sa, Violeta, care i-a urmat cariera, fiind și ea un foarte bun  medic stomatolog, după spusele Constantinei. Vorbea cu multă dragoste despre ginerele ei și despre cele două nepoate, Sofia și Ilinca, lăudându-le talentul și inteligența.

 Constantina Voicu a fost un cunoscut medic stomatolog, specialistă în parodontoză, pe metoda Osipov- Sinești, fiind printre puținii studenți pe care celebrul profesor universitar și savant Grigore Osipov-Sinești i-a selectat, pentru a-i specializa în folosirea metodei sale în chirurgia maxilo-facială.

   După moartea mamei, eveniment pe care l-a suportat foarte greu, s-a apucat de pictură. A urmat Școala Populară de Artă, a participat în la Taberele de Pictură, unde a fost sfătuită să continue să picteze. Astfel, după câțiva ani de muncă, a  devenit cunoscută nu numai în țară, ci și în străinătate ca pictoriță de Artă Naivă, fiind răsplătită cu numeroase premii  și medalii internaționale și naționale. Tablourile ei se află în muzeele din țară, din Belgia,Franța, Polonia, Serbia și în alte țări.

     În cei 87 de ani pe care i-a trăit a învățat, a muncit, a călătorit, a făcut acte de caritate, s-a implicat în viața politică a urbei, a fost făcută Cetățean de Onoare la Vâlcele, a  lăsat urmașilor o colecție de tablouri valoroase, o bibliotecă cu multe cărți de cultură românească și universală și de specialitate și, mai ales, multe amintiri celor care au apreciat-o și au respectat-o.

     Să-ți fie țarina ușoară, Dumnezeu să te ierte și să te odihnească în pace, draga mea Tănțel sau draga mea domnișoara Voicu, așa cum îmi plăcea să-ți spun, în funcție de împrejurări!

Pe curând,

Earnest

https://www.youtube.com/watch?v=eH_QDyBgS3s