E BINE DE ȘTIUT (VII). MOLDOVA ÎN VREMEA LUI PETRU RAREȘ

,,Istoria poporului român din cele mai vechi timpuri şi până în zilele noastre este numai o lungă serie de lupte uriaşe răsboinice, ce a trebuit să le susţină cu multă vitejie şi devotament poporul român pentru apărarea ţerilor române, a naţionalităţii, limbii, religiunii şi libertăţilor sale.”
                                                                                                                  (Nicolae Densușianu)     

Petru Rareș
( 1527- 1538),(1541-1546) 

   Din nou, mă văd silit să dau niște răspunsuri unor istorici, care vor neapărat să ne arate că  strămoșii noștri (dacii și apoi românii)  au fost niște primitivi, care nu au creat nimic. Printre acești istorici, care sunt clienți ai televiziunilor, este și Andrei Pogăciaş. Printre multe alte minuni, ,,celebrul istoric” ne spune că dacii nu cunoșteau scrierea ( din păcate îl dezamăgesc cu informația că dacii aveau o scriere formată din litere și hieroglife, pe care au înlocuit-o cu alfabetul grecesc, apoi cu cel latin), că erau niște primitivi sălbatici, că nu a existat civilizația dacică ( dau doar un exemplu: Iordanes, citându-l pe Dio Chrysostomos, relata că  dacii erau superiori celorlalte popoare, egali aproape cu grecii și ,, niște oameni prea viteji să se îndeletnicească cu doctrinele filozofice când mai aveau puțin răgaz de războaie. Puteai să-i vezi pe unul cercetând poziția cerului, pe altul văzând eclipsele soarelui și cum, prin rotația cerului, soarele vrând sa atingă regiunea orientală este dus înapoi spre regiunea occidentală …” Nu mai trebuie să amintesc descoperirile arheologice, privind sistemul de fortificație, tezaurele de aur și de argint etc) Surprinzător este faptul că acest istoric are susținători, care îl roagă să mai vină pe la televiziuni, ca să-i învețe pe românași istoria adevărată. În ceea ce privește Epoca Medievală, el ne povestește cu multă siguranță că românii nu au avut arme și armuri ( ce să facă oștenii români cu armura, când ei se luptau cu turcii, care nu aveau armuri, care se mișcau repede și nu respectau ,,regula jocului”?) De asemenea, ne spune că în Evul Mediu, nu existau orașe în spațiul românesc, că românii nu aveau conștiință națională. Bineînțeles că nu aveau, căci niciun popor în Evul Mediu nu avea conștiință națională, ci conștiință de neam.

   Așadar, am ales câteva fragmente din doi istorici contemporani lui Petru Rareș, care-l contrazic pe ,,destoinicul” nostru istoric.

   Georg Reicherstorffer ( 1495-1554), umanist sas, diplomat la Curtea lui Ferdinand I, autor al cărții ,, Chorographia Moldovei”, trimis de acesta ca sol la Petru Rareș, scria printre altele , următoarele:

,,Moldova este plină de belșug, de toate bogățiile” , nu lipsea ,, nimic din cele ce ar putea fi de trebuință oamenilor:pământul câmpiilor este  foarte darnic în toate cele trebuitoare nevoilor zilnice și hranei, țara fiind cu mult  cea mai bogată în locuri de arătură, vii și vite precum și în lacuri și heleștee cu tot felul de pești aleși”; ,,munții înalți și frumoși, acoperiți cu păduri bogate și frumoase ascund mine de aur, argint și sare”. Apoi, el enumeră 16 ,,cetăți și orașe”, arătînd că mai sunt și altele unde se desfășoară o intensă viață economică, unde locuiesc alături de români și  sași, secui, maghiari, e vrei cu religii diferite, adăugând ,,fără ca din cauza deosebirilor de rituri și  dogme să se certe între ei” (tragem concluzia, din cele arătate, că românii cultivau pământul, creșteau animale,  construiau cetăți- căci nu s-or fi ridicat singure-, aveau orașe unde se desfășura o activitate economică intensă, că se ocupau cu mineritul, pentru că minele nu stăteau la suprafață sau în subteran, ca să le vadă sasul și orice călător, fără a fi exploatate.)

  Despre populația Moldovei , umanistul sas spune că sunt români , care  ,,sunt de o seminție italică, ce se trage, după cum zic ei, din vechii romani” ( deci aveau conștiință de neam).

   Cronicarul polonez Martin Bielski ( 1495-1675) scria despre armata lui Petru Rareș, următoarele:

,, Puștile lor sunt bune, care le putuse verifica bătaia la Obertyn, dar cam grele.”  Petru Rareș avea o artilerie ușoară alcătuită din tunuri mici, de fier ,,montate câte șase sau câte opt, la un loc, pe două roticele ușoare, încât nimic nu poate fi mai trebuincios pentru infanterie, pe care le duce după sine, oriunde merge, le întoarce precum vrea și, înconjurându-se cu ele în marș, nu se teme nici de un atac de cavalerie.” Artileria grea era formată din ,, tunuri de câmp - camprestrales- destul de rudimentare ca fabricație, dar eficiente, cărora li s-au adăugat , prin victoria de la Feldioara,  vreo 48-50 de tunuri mari de bronz, pentru asedii -murales-, care până atunci  lipsiseră armatei moldovene”.

   Așa că, eu îl sfătuiesc pe acest istoric să mai citească și să nu mai emită păreri, care  tulbură minților celor care nu  cunosc istorie și cred ceea ce li se spune.

  Pe curând,

  Earnest