DESPRE ORIGINEA DOMNILOR NOȘTRI ȘI AI ALTORA

 

,,A da prea multă importanţă părerii altuia este o greşeală comună, care îşi are originea fie în natura umană, fie în relaţiile omului cu civilizaţia şi societatea din care face parte.” ( Arthur Schopenhauer)

Ștefan cel Mare și Sfânt
Tetraevanghelul de la Humor

    Când omul nu are ce face, intră pe diferite site-uri ca să se înfurie. Eu am început să mă înfurii cam de mult timp. Am constatat că acest an a început cu o campanie antiromânească și cu o mare satisfacție a unora care arată că noi, românii, nu am fost în stare să dăm țării un domn de origine română, că marii noștri scriitori și oameni de știință sunt, în general, străini, că dacii erau urmașii sciților, celților, germanilor ( nu s-au hotărât, care dintre ei ne sunt strămoși) și multe alte bazaconii. Marile lor ,,descoperiri”sunt salutate cu entuziasm de cititorii mai puțin informați. Ceea ce ei nu știu este că din Antichitate până în prezent s-au practicat alianțele matrimoniale.  Eu cred că domnii noștri erau mai mult români, comparându-i, de exemplu,  cu  regii englezi, care erau mai puțin englezi și mai mult de alte neamuri. De ce cred acest fapt? Pentru că la noi puteau fi domni și copiii nelegitimi și nu cred că domnii noștri, între două căsătorii sau înflăcărați  după o bătălie pe care au câștigat-o, au trecut granița țării și s-ar fi iubit cu vreo moșiereasă văduvă sau cu vreo hangiță ori cu o  negustoreasă, toate la fel de înflăcărate.

Regele Arpad al Ungariei
Cronica pictată de la Viena

  Pe mine mă surprinde faptul că englezii sunt îngrijorați de sănătatea Regelui Charles III, nu de sângele lui amestecat: englez ( mai puțin),grec, danez, german, scoțian, belgian și chiar românesc, dacă ne gândim că onorabilul rege și-a găsit printre strămoși pe urmașii lui Vlad Țepeș și pe ai lui Ștefan cel Mare și Sfânt. Francezii se laudă cu cele două imperii franceze:  numai că primul a fost întemeiat de un german, francul Carol cel Mare, iar al doilea de un corsican de origine italiană, Napoleon Bonaparte. Mai mare îmi este mirarea că nici vecinii noștri maghiari nu sunt îngrijorați că întemeietorul statului lor, Arpad, nu era maghiar, după cum Ștefan cel Sfânt, care i-a creștinat nu era neaoș maghiar. Vă lămuresc eu: Arpad era khazar, de religie iudaică. Khazarii făceau parte din marea familie altaică, din gruparea turanică. Ei au întemeiat un mare imperiu în Asia Centrală, în secolul al IV-lea, care s-a întins spre Est, aproape de granițele locuite de daco-romani și apoi de români. Două împărătese bizantine au fost de origine khazară: Teodora, soția Împăratului Iustinian și Irina (numele khazar era Chichek) căsătorită  cu Împăratul Constantin V, tătăl lui Leon IV, supranumit Khazarul. Arpad a fost khaganul (șef religios) al celor trei triburi de khazari-cabari, care a condus cele șapte triburi de ugri albi (ungurii din Atelcuz - neamuri din marea familie uralică, gruparea fino-ungrică), în Panonia. Menționez că neamurile khazare erau fie de religie iudaică, fie de religie islamică. Arpad era de religie iudaică, însuși numele lui este semitic (a existat Regatul Arpad arameic; și astăzi este în Israel o localitate cu numele de Arpad).În ceea ce-l privește pe Ștefan cel Sfânt al Ungariei ( numele lui înainte de botez era Wajk- nume turcic), era nepotul voievodului român, Iuliu/Jula ( în maghiară Gyula), pentru că mama sa era Saraolt, fiica lui Iuliu), El a fost botezat de două ori: întâi în rit ortodox, apoi în rit catolic. Nu este singurul rege,care a avut și sânge românesc, ci și  despoții sârbi și regii Bulgariei au avut sânge românesc. De asemenea, și domnițe  cu origini românești au fost împărătese bizantine, iar Sultanul  Baiazid era fiul Karei-Tamara, fiica lui Ivan Alexandru ( ultimul rege român din Dinastia Asăneștilor, din Bulgaria) și a Sfintei Teofana Basaraba, fiica lui Basarab I. Să reținem un lucru: Basarab nu era cuman, după cum nu erau cumani nici Balica și Dobrotici. Ne-o demonstrează Ștefan Gorovei și Sergiu Iosipescu, folosind multe dovezi istorice, iar la Balica și dovezi lingvistice.

  Mă bucură faptul că marii căutători ai originilor domnilor noștri îl consideră pe Ștefan cel Mare și Sfânt un român neaoș. Atunci, și tatăl său și bunicul său, gospodarul Alexandru cel Bun, erau români adevărați. Au uitat că și Petru  Rareș era un român neaoș,  domn care i-a îngrijorat mult pe polonezi, maghiari, sași, chiar și pe Magnificul Soliman, pentru  că ar fi vrut  să unească cele trei Țări Românești. Român a fost și Iancu de Hunedoara numit ,,Lumina Lumii”, iar fiul său, Regele Matei Corvin al Ungarie ( jumătate sânge maghiar) se mândrea cu originea sa romanică. Ceea ce mă amuză este faptul că noi nu ni-l asumăm pe Matei Corvin și nici pe toți despoții sârbi, regi ai Bulgariei ca fiind și români, însă spunem că Ioan Vodă cel Cumplit ( Viteaz) era armean, pentru că Grigore Ureche ne relatează că i se zicea și Armeanul. S-o fi iubit Ștefăniță ( numit Viforul de către Delavrancea) cu vreo armeancă, numai că Azarie, cronicar contemporan cu domnul, se abține să spună acest fapt, el confirmând doar că era strănepotul lui Ștefan cel Mare și Sfânt. Armenii nu și-l revendică, dar unii cronicari polonezi îl vor să fie al lor. Noi îl vrem neapărat să fie armean. Cert este că Mihai Viteazul era neaoș grec, după mamă și după tată. Dar sunt nulți istorici, care consideră că era jumătare român, ca ar fi fost totuși fiul nelegitim al lui Pătrașcu cel Bun, care, fiind bun, s-ar fi iubit cu o negustoreasă grecoaică din Târgul de Floci. Oare un grec adevărat nu ar fi scris măcar un rând în limba greacă și noi nu avem știre de acest fapt? El este domnul celor trei Țări Române, care a introdus în cancelaria domnească limba română. Nu contează originea sa, ci faptul că a fost un român adevărat, după cum, astăzi, mulți neaoși români nu se vor deloc români.

   Mă opresc aici cu exemplele, pentru că știu că postările lungi nu sunt citite. Ceea ce vreau să vă spun este că în trecut oamenii se iubeau fără să aibă prejudecăți etnice. Înțeleptul Solomon, dincolo de faptul că a fost poligam ( din prima căsătorie cu egipteana Naama Amonita s-a născut Roboam, primul rege al Iudeii), s-a iubit cu regina din Saba, avându-l pe Menelik I, care a fost rege al Etiopiei.  Dar cine era Sulamita? O iubită imaginară a Înțeleptului Solomon, precum Dulcineea a lui Don Quijote, deși sunt atât de diferite ca simboluri ?!

 Așadar, dragii mei cititori onești, nu vă mai chinuiți să aflați originea domnilor noștri sau a regilor, împăraților, pentru că nu originea lor este importantă, ci ceea ce au făcut pentru țara pe care au condus-o. Nu vă înfuriați ca mine, ci țineți  cont de sfatul filosofului Schopenhauer.

  Pe curând, 

  Earnest

https://www.youtube.com/watch?v=eoZL3hHvJ2g

,,Iscălitură de lumină”, Formația Savoy: versuri: Ion Lotreanu, muzica: Marian Nistor