EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (CX).TAHAR BEN JELLOUN, COPILUL DE NISIP. NOAPTEA SACRĂ

 ,,  Vorbesc despre singurătatea aleasă, asumată, trăită ca o dorință de libertate, și nu ca o recluziune impusă de familie și clan. Știu,  în această țară , o femeie singură este sortită oricărui refuz.Într-o societate morală, bine structurată, nu numai că fiecare este la locul lui, dar nu este de puțin loc pentru acela sau aceea, mai ales aceea, care din propria voință sau din greșeală , din spirit rebel sau din inconștiență trădează ordinea. O femeie singură , celibatară sau divorțată, o fată-mamă este o ființă expusă la orice respingere.” 

(Tahar Ben Jelloun,  ,, Copilul de nisip”)

,, Timpul este ceea ce suntem noi. El este chipul nostru în tăcerile noastre, în așteptările noastre. Merităm timpul răbdării și niște zile în care nu se întâmplă nimic.”

(Tahar Ben Jelloun,  ,,Noaptea sacră”)

Tahar Ben Jelloun

Din nou, vă recomand o carte pe care am recitit-o în această lună. Mi-am amintit că prin anii 70 ai secolului trecut se traduceau cărți din literatura musulmană. Am citit în acei ani foarte multe nuvele arabe, povestiri  și cărți din literatura persană, cărți de istorie a popoarelor musulmane. Printre aceste cărți este trilogia scriitorului și filosofului egiptean (laureat al premiului Nobel,în anul 1988)  Naqhib Mahfuz, ,, Bayna el-Qasrein”, publicată în celebra colecție Biblioteca pentru Toți. Dacă veți da, întâmplător,  de această carte, vă spun că merită să o citiți. Însă, eu vă recomand ,astăzi, două cărți, care se completează una pe cealaltă, scrise de marocanul Tahar Ben Jelloun, publicată de Editura Univers, în anul 1996. Cred că au fost primele cărți ale acestuia traduse în limba română. În secolul nostru, Editura Nemira a publicat opt cărți scrise de Tahar Ben Jelloun, printre care și pe cele două pe care vi le recomand: ,,Copilul de nisip” și Noapteasacră”.

Tahar Ben Jelloun, ,,Aceasta este vina în extaz”

  Tahar Ben Jelloun s-a născut pe 1 decembrie 1947, la Fez.  A studiat filosofia la Universitatea ,,Mohammed V” din Rabat și psihologia la Paris. Doctoratul și l-a dat în psihologie socială. Locuiește la Paris. este membru al Academiei Goncourt din anul 2008. Pentru romanul ,, Noaptea sacră” a obținut premiul Goncourt, în anul 1986. Scrie poezii, proză și cărți de pedagogie: ,,Rasismul, explicat fiicei mele”, ,,Islamul explicat copiilor” și este solicitat pentru intervenții în școli și universități marocane, franceze și europene. A obținut numeroase distincții, printre care și Legiunea de Onoare în Grad de Ofițer.

  Cele două romane ne relatează tragedia unei femei, a nouălea copil al unei familii înstărite marocane, care a fost declarată și educată ca băiat. În familia respectivă, se născuseră opt fete, iar conform legislației, acestea puteau moșteni doar o treime din avere, restul revenind rudelor. Pentru a nu-i rămâne averea fratelui său și ca să nu mai fie batjocora rudelor, capul familiei  hotărăște, în înțelegere cu moașa,  să-și declare al nouălea copil băiat, dându-i numele de Ahmed. Pe patul de moarte, tătăl o dezleagă de această povară.

   Romanul deschide multe probleme ale societății islamice marocane în care ,, să fii bărbat este o iluzie și o violență pe care o justifică și o privilegiază”,  pe când ,, să fii femeie este o infirmitate naturală cu care se acomodează toată lumea”,  în care corupția este la putere, imoralitatea bărbaților este admisă, unde unica preocupare a femeilor este bârfa sexuală. Romanul este lupta femeii care din bărbat redevine femeie, dreptul ei la libertate și adevăr. Timpul și existența sunt teme obsedante ale autorului. Tahar Ben Jelloun crează câteva personaje - perechi ciudate. ca Abbas și mama lui, ca Grăsana și fratele ei, Consulul și scene interesante ca cele din Piața Publică unde povestitorul citește din jurnalul lui Ahmed, unde un vânzător de antichități își expune din valiză obiectele, imaginându-și pentru fiecare o poveste, dansatoarea cu revolta ei feministă. De asemenea, scriitorul, care este și pictor, creează descrieri deosebite. În cele două romane, se îmbină realul cu imaginarul, introducând visul în timpul relatării unei situații, personaje legendare, momente din istoria Marocului, făcându-se referiri la personalități musulmane, dar citându-se și scriitori creștini, fără a li se spune numele.

  Când am citit prima dată acest roman, m-a impresionat foarte mult și m-a impresionat și acum, când l-am recitit.

  Lectură plăcută!

  Pe curând,

  Earnest