SFINȚI IERARHI ERUDIȚI ROMÂNI (X).SFÂNTUL IERARH IOSIF MĂRTURISITORUL DIN MARAMUREȘ

 „Toiagul său de păstorire n-a însemnat putere de stăpânire feudală ci steagul sfânt al credinței (…) în mijlocul urgiei prin care a trecut.” (Mitropolitul Nicolae Bălan)

Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul
( ?-1711)

 Sfântul Ierarh Mărturisitorul s-a născut la sfârșitul secolului al XVIII-lea la  Crișănești (localitate așezată pe cursul mijlociu al Văii Talaborului, un afluent din dreapta Tisei), într-o familie ortodoxă. Tătăl său, Simion Stoica, era vicecomite al Maramureșului, având și alte moșii prin alte localități nu numai în Maramureș. În acea perioadă, Transilvania și-a schimbat statutul din Principat Autonom Vasal Imperiului Otoman, în provincie a Imperiului Habsburgic, în urma războiului turco-austriac (1683-1697), încheiat cu pacea de la Karlowitz din anul 1699, prin care turcii au  renunțat la vasalitatea Transilvaniei, tranferând-o austriecilor.  De fapt,neoficial, încă din anul 1691 , în urma negocierii delegației a nobililor transilvăneni, condusă de Nicolae Bethlen, a fost încheiată cu austriecii o convenție la Viena, ratificată în decembrie 1691. Cunoscut sub numele de ”Diploma Leopoldină”, acest document stabilea raporturile dintre Imperiul Habsburgic și Transilvania, recunoscând vechile privilegii ale nobilimii transilvănene pe plan economic și în planul politicii interne. Menționăm că mulți nobili maghiari preferau stăpânirea otomană, de aceea aceștia s-au opus, declanșând Răscoala curuților (participanți la lupta antihabsburgică  ), ce  s-a desfășurat între anii 1703 și 1711, fiind condusă de Francisc Rákóczi  II, la care s-au alăturat și românii sub conducerea lui Pintea Viteazul. Prin Sinodul de la Alba Iulia din anul 1698, s-a propus unirea Bisericii Ortodoxe din Transilvania cu Biserica Catolică. Organizarea oficială a Bisericii Române Unite ca parte a Bisericii Catolice s-a făcut în data de 6 iulie 1716

Baia Mare
Biserica ,,Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul”

, în vremea Papei Clement XI. 
Așadar, prin Diploma Leopoldină, nu li s acordau drepturi românilor, iar prin constituirea Bisericii Greco-Catolice, uniații ar fi obținut unele drepturi. Din nou, drepturile  românilor erau condiționate de renunțarea la religia lor. Însă, au fost declanșate persecuții asupra preoților și credincioșilor, care nu au aderat la noua biserică. Aceasta era situația, din Transilvania, când tânărul Ion Stoica își făcea studiile teologice la Mănăstirea Peri. După terminarea studiilor, s-a căsătorit şi a fost hirotonit la Mănăstirea Peri. Nu după mult timp de la căsătorie a rămas  văduv, s-a călugărit, luându-și numele de Iosif. În anul 1790  sând era protopop la Ierașul de Jos,  a fost  ales episcop de către preoţi şi credincioşi şi a fost sfințit ca Episcop de către Mitropolitul Dosoftei al Moldovei, care era în pribegie în Polonia: a fost  sfinţit, învăţat şi catehizat de către acesta, şi l-a trimis să păstorească în Maramureş. Episcopia sa mai cuprindea Sătmarul şi o parte din Sălaj. A fost o Episcopie renumită, cea mai străveche Episcopie din Transilvania. A mai avut și rangul de Ierarh al „Stavropighiei patriarhicești a Țarigradului (Constantinopol)” precum și „administrator al Mitropoliei Bălgradului, Ardealului.  El nu a semnat actul de unire, rămânând singurul ierarh ortodox din Transilvania. Episcopia Maramureşului a fost desfiinţată, în anul 1739, cu ultimul Episcop Gavriil de Bârsana, care a avut reşedinţa la Mănăstirea Bârsana. După aceea, românii n-au mai avut alt episcop, iar Episcopia a fost suprimată cu totul în 1790, şi două sute şi ceva de ani maramureşenii ortodocşi n-au avut voie să aibă episcop de legea lor, de credinţa lor. 

  Revenind la Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul, acesta a fost chemat la Viena, în anul 1701, unde i s-a făcut propunerea de părăsire a credinței ortodoxe. El a respins această propunere, considerând-o un act de  trădare a Ortodoxiei, ceea ce a atras asupra sa, din partea vrăjmașilor Ortodoxiei, o serie de acuzații, calomnii, pentru a-l compromite. Ca urmare a unor asemenea învinuiri,  el a fost chemat la Sibiu pentru a fi tras la răspundere în fața Guvernatorului Transilvaniei.  S-a prezentat fără teamă la judecată și s-a apărat cu demnitate și curaj, drept pentru care a fost trimis în temniță, de unde a fost scos la insistențele clerului și credincioșilor Maramureșului. Întors la Peri a tipărit  cinci cărți in limba română, printre care  Evanghelierul, Molitvelnicul sau Triodul și a scris și a tipărit tratatul “Contra Unirii cu Patriarhul Romei” ceea ce a atras, din nou, ura împotriva sa, fiind întemnițat fără judecată la Cetatea Hust iar Mănăstirea Peri a fost distrusă.  În anul 1711 a revenit totuși în scaunul de episcop al Maramureșului, dar la scurtă vreme, în urma suferințelor îndurate în temniță, a trecut la cele veșnice cu conștiința curată că a mărturisit și a slujit cu credință Legea strămoșească, până la sfârșitul zilelor sale.

    Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul intră în rândul ierarhilor erudiți, nu numai prin tratatul pe care l-a scris, ci și prin activitatea sa de a încuraja traducerea și tipărirea în limba română a cărților religioase. În același timp, el face parte și din rândul sfinților martiri mărturisitori.

 Sfântul Sinod al B.O.R., pe 21 iunie 1992 a proclamat oficial a canonizarea Sfântului Ierarh Mărturisitorul, fiind prăzmuit pe 24 aprilie. 

 Epitrahilul atribuit Sfântului Iosif Mărturisitorul 

   Seminarul Teologic din Baia Mare se numește ,,Sfântul Iosif Mărturisitorul”. Tot în Baia Mare a fost ridicată o biserică cu Hramul ,,Sfântul Iosif Mărturisitorul”,cât și o Asociație Filantropică, care-i poartă numele. De asemenea, la Sighetul Marmației s-a înființat Centrul Pastoral Cultural „Sfântul Iosif Mărturisitorul”.

    La Muzeul Episcopiei Maramureșului și Satmarului
din Baia Mare se află un epitrahil care este atribuit Sfântului Ierarh Iosif Mărturisitorul. El a fost păstrat circa 300 de ani de stră-stră-strănepoţii lui Pintea Viteazul de la care a fost recuperat de  către Arhiepiscopul Justinian, pe când era Episcop-Vicar la Cluj-Napoca.

    Pe curând,

    Earnest