EARNEST VĂ RECOMANDĂ O CARTE (CXVI).HENRY JAMES, O COARDĂ PREA ÎNTINSĂ

 ,,Oamenii sunt bogaţi când îşi permit să-şi împlinească visele.”
                                                                               (Henry James)

Henry James (1843-1916)

     Cartea pe care v-o recomand a apărut la Editura Edinter, în anul 1991, în traducerea Antoanetei Ralian. Nu știu dacă a mai fost reeditată. Eu am cumpărat-o, împreună cu Dan,  după cum scrie pe prima filă, pe dată de  13 noiembrie 1991. Menționez că volumul respectiv cuprinde și nuvela ,, Domnișoara Miller” Până atunci, noi citisem de acest autor, ,,Portret de femeie” și ,,Ambasadorii”.
 Henry James nu făcea parte dintre autorii mei preferați ( de fapt, nici acum), dar prin anii 70 ai secolului trecut, generația mea citea dintr-o mare ,,sete” de cultură. 

  Henry James  s-a născut pe 15 aprilie 1843, la New York  într-o familie de intelectuali. El a studiat Dreptul la  Universitatea Harward, dar s-a reorientat către studierea literaturii. Fratele său  este William James, părintele psihologiei americane care a studiat și el la Universitatea Harvard medicina, însă nu a exersat niciodată profesia de medic, reorientându-se către psihologie și filosofie.

 Henry James  a scris romane, nuvele, povestiri, cărți de călătorii, biografii, autobiografii și critică literară El  a locuit o perioadă la Paris unde s-a împrietenit cu Turgheniev, Zola, Daudet, Maupassant, Flaubert, stabilindu-se în Anglia, luându-și și cetățenie engleză. A primit din partea Regelui Eduard al VII-lea  Ordinul Meritului, cea mai înaltă distincție britanică pentru activitatea literară. Se stinge din viață pe 28  februarie1916, în urma repetatelor crize cardiace și a unei infecții pulmonare, la Rye. A fost înmormântat, conform dorințelor sale împreună cu ceilalți membrii ai familiei, în Massachusetts.

   Când am citit prima dată acest roman, l-am încadrat în romanele gotice de genul lui Walpole, pentru  că acțiunea se petrece într-un castel vechi din Essex, bântuit de fantomele fostei institutoarei, domnișoara Jessel, a celor doi frați, Flora și Miles, și a lacheului Quint. Acum, recitindu-l mi se pare mai mult un roman psihologic, având în vedere toate frământările povestitoarei, noua institutoare a celor doi frați, și influența periculoasă pe care cei doi foști angajați au avut-o  asupra psihicului copiilor, dar, mai ales, dominația pe care  spiritele lor voiau s-o mențină asupra lor.

   Vă recomand această carte, pentru că, din punctul meu de vedere, autorul ne transmite un mesaj de care trebuie să ținem seama: tragediile din viața copiilor sunt determinate, în primul rând, din lipsa de comunicare ( din teamă,  nesiguranță, neștiință sau din cauza mentalității, educației) privită sub toate aspectele:comunicare între adulți, comunicare între copii și adulți, între adulți și copii.

Lectură plăcută!

Pe curând,

Earnest

   

PERSONALITĂȚI NEȘTIUTE SAU UITATE (XIX).VASILE STROESCU (1845-1926)

 ,,Vasile Stroescu, om distins și modest, a făcut pentru neamul românesc mai mult decât orice om politic. El și-a pus viața și averea la temelia operei înălțării României Mari.” ( I.Lupaș)

 

Vasile Stroescu

Vasile Stroescu, un adevărat Mecena al culturii române, s-a născut în Basarabia, în Ținutul Hotinului, la Trânca, pe 11 noiembrie 1845, fiind cel de la 15-lea copil al moșierilor  Ion Vasile Stroescu și Porfira Guțu. A studiat Dreptul la Universitățile din Moscova, Sankt Petersburg și Berlin. După terminarea studiilor a călătorit prin Europa, după care, începând cu anul  1867 a activat ca judecător la Tribunalul din Hotin, unde l-a cunoscut pe Alexandru Haşdeu, tatăl scriitorului și istoricului B.P. Haşdeu. A fost judecător până la moartea tatălui său, în 1875, când a renunţat la carieră şi s-a stabilit în satul Brânzeni,  o proprietate pe care o moștenise , situată la  25 km de Trânca. Aici, pe o suprafață de de 2 ha a făcut un parc dendrologic cu arbori rari, aduși  din toată Lumea. În câțiva ani, a reușit să sporească averea la 25.000 ha cultivate cu cereale, viță-de-vie, livezi, dar și pășuni pentru animale, organizând mari ferme de vaci, oi, porci și ,în special, de cai. A fost cel mai mare comerciant de animale din Basarabia: caii săi erau căutați de cavaleria rusească, oile erau vândute în sudul Rusiei pentru brânză, carne , lână și piei de astrahan, vitele și porcii erau exportați în Germania, iar fructele și vinurile  erau solicitate pe piețele Moscovei și Sankt Petersburgului. Astfel, a acumulat o mare avere, de care au profitat și țăranii de pe moșiile sale, pe care i-a organizat în cooperative de producție și consum, după modelul elvețian.

Conacul ,,Vasile Stroescu” din Brânzeni

A ridicat biserici la Şofrincani, Zăicani, Pociumbăuţi, Trinca, şi spitalele de la Trânca şi Brătuşeni. Conacul boieresc de la Brînzeni, îl va dărui, ulterior, pentru înfiinţarea unei şcoli de agricultură, care , astăzi, adăpostește un internat psihoneurotic.
   De asemenea, a făcut multe donații în România. În anul 1902, printr-o scrisoare adresată Ministrului de Instrucţie Publică din România, Vasile Stroescu „roagă” să primească suma de 200 000 lei pentru construirea de şcoli în satele sărace din judeţele Suceava, Botoşani, Neamţ şi Dorohoi, construindu-se din acest fond şapte şcoli primare cu dotările necesare, unei bune funcţionări. Între anii 1906 și1908 a donat 300.000 de ruble pentru ridicarea unei catedrale la București, capitala tuturor românilor. fiind astfel primul donator al Catedralei Mântuirii Neamului. Însă , cele mai multe donații le-a dat în Transilvania, și anume, pentru Banca ,,Albina”, de unde țăranii se împrumutau cu bani pentru a-și cumpăra pământ, Consistoriului Mixt din Blaj, Fondului Cultural al Românilor Ortodocși din Sibiu, ASTRA, pentru ridicarea de școli sătești și biserici. De asemenea a dat bani pentru ridicarea Școlii  Civile de Fete de la Arad, pentru construcția Liceului de Fete de la Beiuș, a construit școli sătești în Maramureș. 

   A fost membru fondator al Partidului Național din Moldova (1917) și  membru al Parlamentului României între anii 1919 și 1926 din partea Partidului Țărănesc, unde a contribuit la elaborarea Constituției din anul 1923. Pe 24 mai 1910, a fost ales membru onorific al Academiei Române ,, Drept recompensă pentru actele de binefacere și contribuția la trezirea conștiinței naționale.”

  A murit la București, pe 13 aprilie 1926, și a fost înmormântat cu funeralii naționale la  Cimitirul ,,Sf. Vineri”, pe Aleea Teilor.

,,Carte şi iar carte, şcoli şi iară şcoli, biserici şi iară biserici – prin ele ne vom ridica sufletul şi vom fi stăpâni pe cunoştinţe, bogăţii ce nu se pot fura şi nu se pot gâtui”, spunea Vasile Stroescu.

Pe curând,

Earnest

Sursa principală:

Sever Dumitrașcu, Florin Sfrengeu, Vasile Stroescu, în Zargidava, nr. VII, Bacău, 2008

E BINE DE ȘTIUT(X). AVRAM IANCU (III).CASA MEMORIALĂ ȘI MUZEELE ,,AVRAM IANCU”

 ,,Prieteni, când intrați în ,,Casa Iancului” din Vidra sărutați nuielele leagănului atârnat în grindă. Poate sărutul de dragoste și recunoștință al celor mulți va mai ostoi arșița  înfrângerilor, a dezamăgirilor, a părerilor de rău ce i-au chinuit inima și cugetul, deși, ca și Bălcescu a pătimit doar pentru dreptate și libertate și s-a jertfit pentru ca ele să vină mai devreme pentru poporul lui ca și pentru toate popoarele lumii.” ( Dumitru Almaș)

 M-am gândit, dacă tot v-am recomandat Mănăstirea Oașa și călătoriți prin județul Alba, să vă recomand  să vizitați Casa Memorială  și  cele două  muzee  dedicate lui Avram Iancu.
 Casa Memorială din comuna Avram Iancu ( fosta comună Vidra  de Sus)

Casa Memorială din Incești (1801)

 din satul Incești, a fost organizată ca muzeu în anul 1924. La inaugurarea ei a participa și Regele Ferdinand. În această casă s-a născut Avram Iancu: ea a fost construită de părinții lui,pe temelie de piatră, din bârne de brad bătuți cu șipci, tencuiți și văruiți în alb. Casa este în ,,stilul moțesc” cu acoperișul în patru ape foarte înalt ( de două ori mai înalt ca pereții casei) și țuguiat, ca zăpadă să cadă repede de pe șindrilă, cu prispă,pritvor și cu două încăperi, una în care locuia familia, iar cealaltă era pentru oaspeți. În muzeu, se află obiecte personale ale lui Avram Iancu, printre care și leagănul, testamentul, unul dintre fluierele sale, pe care și le făcea singur, arme  etc. În curte, au fost ridicate de către ASTRA ( menționăm, că mica sa avere a fost dată acesteia) câteva anexe:  o bisericuță, o bibliotecă și una de  expoziții etnografice, care cuprinde obiecte de la portul moțesc la cele de uz casnic și gospodăresc. Se preconizează, ca în acest an, să sculpteze portretul lui Avram Iancu în stânca supranumită „Mâțul”, din spatele casei. Un bust al lui Avram Iancu se află lângă Căminul Cultural .Acesta a fost realizat în anul 1968, din bronz, de către sculptorul Romul Ladea.

Muzeul ,Avram Iancu” din Câmpeni

Muzeul ,,Avram Iancu” din Câmpeni este  amenajat în casa unde și-a desfășurat activitatea Cartierul General al armatelor lui Avram Iancu. Această clădire a fost construită în jurul anului 1840, în stilul arhitectonic mocănesc,în formă de V. Muzeul s-a înființat în anul 1989. Muzeul cuprinde patru săli privind istoria acestor meleaguri.Sala a patra este dedicată revoluției de la 1848-1849. În această sală este macheta tunului din lemn de cireș ,,Decebal”, pe care Avram Iancu l-a folosit în bătăliile din timpul revoluției și  multe documente printre care și o parte dintre scrisorile pe care și le trimiteau revoluționarii cu înformații legat de lupte și de deplasarea trupelor secuiești, maghiare și austriece În aceeași clădire cu muzeul, se află și Biblioteca orașului. Muzeul din Câmpeni oferă vizitatorilor o serie de activități interactive și active special concepute pentru copii.Atelierele de creație, jocurile educative, filmele și vizitele ghidate adaptate vârstei le permit copiilor să cunoască într-un mod plăcut viața lui Avram Iancu.

Casa-Muzeu ,,Avram Iancu ” de la Baia de Criș a fost organizată în anul 2003  în casa brutarului Ion Stupină zis și Lieber, pe prispa căreia a murit,  în dimineața zilei de 10 septembrie 1872, ,,Crăișorul Munților”. Casa are două încăperi: în prima încăpere  este prezentată activitatea revoluționară a lui Avram Iancu, iar în a doua încăpere sunt expuse piese de etnografie locală. Multe dintre obiectele de etnografie expuse aici „poartă amprenta tricolorului românesc; astfel, sub tabloul reprezentând pe Avram Iancu, este expusă o pătură de lână, ţesută în cele trei culori naţionale, pe care eroul a stat când a participat la un eveniment la Ţebea. Tot ca unicat amintim cele două tablouri care îl înfăţişează pe Iancu în întregime îmbrăcat în straie moţeşti, tablouri foarte puţin mediatizate. Nu lipseşte tradiţionalul tulnic, primit de la un nepot de-al Iancului.”

 Vă doresc vizitări plăcute în județul Alba, care să vă aducă plăceri spirituale și să vă îmbogățească sufletul cu mândrie patriotică!

Pe curând,

Earnest

P.S.Mai este o Casă Memorială ,,Avram Iancu ”în Târgu Mureș.

LOCURI SACRE (XII). MĂNĂSTIREA OAȘA

 „Oașa este experiență, este trăire, viață, relație interpersonală. Mănăstirea Oașa se cere înțeleasă mai degrabă cu sufletul decât cu rațiunea, mai degrabă cu trăirea decât cu gândirea.”
                                                                                                                             ( Starețul Pantelimon)

Biserica Mănăstirii Oașa

  Zilele acestea, la ,Biserica ,,Precista” din Bacău cu hramul ,,Adormirea Maicii Domnului”, ca în fiecare an la mijlocul  postului Adormirii Maicii Domnului, a fost adusă icoana făcătoare de minuni ,,Maica Domnului Trihirussa” ( cu trei mâini). Vineri, când am fost la Biserica,,Precista”, la Școala de  Vară, erau în curtea bisericii câteva tarabe cu iconițe, tămâie,cărți și mir și, astfel, am aflat  că deja fusese adusă icoana.  După ce m-am închinat la icoană, mi-am făcut treaba la Școala de Vară, iar la plecare mi-am cumpărat  o sticluță cu mir. Ajunsă acasă, am citit pe  etichetă că mirul a fost făcut la Mănăstirea Oașa cu untdelemn de la Icoana Maicii Domnul ,,Pantanassa.”  Mărturisesc că nu știam nimic despre această mănăstire și nici despre respectiva icoană. De aceea, m-am informat și am hotărât, să vă recomand să mergeți la această mănăstire dacă, în acest concediu, veți ajunge în județul Alba.

   Eu am văzut județul Alba de trei ori și am vizitat tot ce credeam că trebuie văzut: chei, peșteri,cetăți, biserici, mănăstiri, muzee, dar nu știam de existența Mănăstirii Oașa.

Biserica Mănăstirii Oașa, detaliu

Mănăstirea Oașa

   Biserica Mănăstirii Oașa este ctitoria  scriitorilor Ioan Pop și Mihail Sadoveanu care,în anul 1943,  au ridicat pe Valea Frumoasei o biserică din lemn. Aceasta a fost strămutată pe actualul amplasament în anul 1983 ( pe valea râului Sebeș, la poalele Munților Șureanu, în apropiere de lacul de acumulare Oașa) , odată cu amenajarea lacului de acumulare construit pe Valea Frumoasei (barajul Oașa).  În anul 1990, biserica a fost sfințită din nou, iar în jurul ei s-a rânduit o mănăstire de măicuțe și cu  ajutorul primit de la Compania de Construcții „Hidrotehnica” au fost ridicate: corpul de chilii, în stil brâncovenesc, cu etaj, stăreția, trapeza și clopotnița. Deoarece, la această mănăstire se ajunge greu, măicuțele au părăsit-o, în anul 1998. Ulterior,  în acest loc, s-a așezat o obște de călugări intelectuali, de diferite profesii. Data oficială de întemeiere a acestei noi obști monahale este 1  iunie 2000.

   Biserica Mănăstirii Oașa este construită din lemn,  pe o fundație de piatră, având forma de cruce, este acoperită cu șindrilă și are o singură turlă. Biserica  a fost pictată, în frescă, între anii 1985-1986, de către pictorul Liviu Dumbravă din Gura Humorului ( el a mai pictat bisericile mănăstirilor de la: Izvorul Mureșului, Sihăstria Putnei, Secrieș-Moldovița și alte biserici în Dolhasca, Băișești)

  

În ceea ce privește Icoana ,,Maica Domnului Pantanassa” ( vindecatoarea de cancer), aceasta se află la Mănăstirea Vatoped de la Muntele Athos, ridicată de către Constantin cel Mare și îngrijită, în perioada ocupației otomane, de către domnii români: Ștefan cel Mare, Neagoe Basarab, Alexandru Lăpușneanu, Vasile Lupu, Constantin Brâncoveanu, Constantin Racoviță.

  Așadar, să vă fie tuturor de folos  pelerinajul la Mănăstirea Oașa și mirul de acolo. 

 

Pe curând,

Earnest